Să consideri și să tratezi pacientul ca și când ai fi tu însuți în cauză! Dr. Ovidiu GrĂmescu
"Trebuie să impietrești la un moment dat", definește medicul primar Ovidiu Grămescu, meseria sa, Neurochirurgia. Iar asta, "impietrirea" adică, înseamnă, în anumite momente ale operației, să îți ții răsuflarea, să fii foarte concentrat, în așa fel încât gesturile chirurgicale să fie extrem de precise, altfel se riscă leziuni ireversibile.
"Împietrirea" se petrece de zeci de ori în timpul unei operații pentru reușita căreia mai adaugă pasiune, inteligență, știință pură și spirit de echipă. Da, dânsul este și un făcător de echipe.
Pentru căutătorii de recorduri, dr. Grămescu e în posesia a două extreme pozitive: a pus pe picioare cel mai bătrân (102 ani) pacient de neurochirurgie din lume, după un hematom bilateral stănga-dreapta pe creier, și e primul neurochirurg român cu atestat european, obținut la Bruxelles în 1993.
Dar povestea DOCTORULUI originar din Craiova este una lungă și ticsită. Tatăl a fost medic veterinar, mama - profesor de limba română și director la Școala de Hipoacuzici. Decizia de a fi medic a luat-o la începutul clasei a XII-a: fratele mai mic i-a murit în urma unui cancer, avea 17 ani. Și-a jurat atunci să facă bine oamenilor cât va trăi. A intrat la facultate fără meditații, dar a rămas până azi nostalgic și preocupat după Gazeta Matematică.
Ovidiu Grămescu a început ca medic generalist. O decizie aberantă a tovarășei Elena Ceaușescu a blocat timp de cinci ani (1983 - 1988) orice examen de intrare în specialitate, rezidențiatul din zilele noastre. După absolvire a lucrat o vreme la Dragoești, comuna necolectivizată din Bucovina, aproape de Stupca genialului Ciprian Porumbescu. "Iarna erau -32°C, îngheța respirația în plămâni", dar asta l-a călit. A ajuns apoi doctorul echipei de fotbal CSM Suceava, în perioada de glorie a acesteia, cu faimosul antrenor Vasile Simionaș la timonă. Dar olteanul Grămescu s-a tras ulterior aproape de casă, venind de la Nord la Sud și de la foarte frig la extrem de cald, la Bechet, unde verile erau 41°C la umbră. "Un an și jumătate am trăit experiențe fabuloase. Făceam de toate, oamenii veneau de peste tot, la țară doctorul nu are specialitate în ochii lor și nici nu puteam să las la greu pe cineva". Pentru că la peste 39°C munca trebuie întreruptă, raportările de atunci erau date în jos, din ordinul PCR.
În 1988, Ovidiu Grămescu a operat prima tumoră cerebrală. A prins, prin concurs, un loc în clinica faimosului prof. Constantin Arseni, omul ce a pus bazele neurochirurgiei românești care a dat și primul medic-femeie al planetei având această specialitate: Sofia Ionescu. Actualul Spital Bagdasar-Arseni, ex-Spitalul de Neurochirurgie, era cel mai mare de profil din lume: avea pe atunci 550 de paturi dedicate. Un colos, cu capacitate dublă față de faimosul "Nikolai Burdenko" din Moscova. Discipol al unor titani, dr. Grămescu a început urcușul într-o meserie fascinantă, supergrea și pe muchie de zecimi de milimetru. Acesta este purgatoriul gloriei în neurochirurgie, ușurat cumva azi de tehnologia ultramodernă de care dispune SANADOR.
După 31 de ani de meserie practicată la cel mai înalt nivel inclusiv în alte țări (SUA - 3 ani, Israel, Olanda sunt doar câteva), dr. Ovidiu Grămescu are un mic "oraș" cu peste 10.000 de "locuitori" salvat în palmaresu-i impresionant. Dar peste orice aptitudini și abilități, toți cei care-l întălnesc îi remarca onestitatea, modestia, curajul și bunătatea. Asta pentru că, după două minute, ai senzația că-l cunoști de-o viață. Este, cu adevărat, APROAPELE tău.