Tipuri de kinetoterapie
Programele de kinetoterapie pot fi făcute în scopuri de recuperare sau în scopuri profilactice. De asemenea, kinetoterapia pentru copii sau bebeluși se numește kinetoterapie pediatrică.
Kinetoterapia de recuperare pune accentul pe refacerea anumitor funcții diminuate, cu ajutorul gimnasticii de recuperare.
În schimb, kinetoterapia profilactică se axează pe menținerea stării de sănătate a pacientului sau pe stoparea anumitor afecțiuni cronice. Cele două tipuri de kinetoterapie funcționează de multe ori împreună, rezultatul numindu-se kinetoterapie curativă, care urmărește atât refacerea funcțiilor motrice, cât și menținerea sănătății persoanei în cauză.
Kinetoterapia pediatrică pune accentul pe corectarea anumitor afecțiuni ortopedice, precum cifoze, lordoze sau scolioza, dar și pe afecțiunile neurologice, cum ar fi paralizii cerebrale, întârzieri neuro-motorii sau accidente vasculare cerebrale.
Kinetoterapia se desfașoară de regulă ținând cont de vârstă, de constituție, de sedentarism, de antecedente medicale și de afecțiuni prezente, precum și de stadiul bolii. Se va ține cont de formarea unui plan de recuperare medicală bine structurat, cu scopul de refacere a funcțiilor alterate sau diminuate. Uneori, exercițiile pot fi însoțite de accesorii, precum mingi medicinale, elastice, minge de Yoga, semisfera Bosu etc.
În prezent, tehnologia permite accesul la anumite stastistici neuro-musculo-articulare, care conduc la formarea unui plan de tratament și la o evaluare obiectivă a stării de sănătate a pacientului. Astfel, se iau în considerare tratamente personalizate, ce reflectă cerințele corpului. Alături de corectarea motricității sau de refacerea articulațiilor, kinetoterapia contribuie și la îmbunătățirea simțului de coordonare, la echilibru și la controlul neuro-muscular al mișcării.