Cum se desfășoară ablația cardiacă
Ablația cardiacă se realizează cu anestezie locală și sedare sau cu anestezie generală, în funcție de caz.
Procedura propriu-zisă începe prin introducerea mai multor catetere, care vor fi poziționate la nivelul cordului stâng sau drept (atrial înalt, sinus coronarian, ventricul, joncțiune etc), pentru inducerea tahiaritmiei (frecvență cardiacă mare) sau confirmarea mecanismului care produce aritmia.
Apoi, medicul poate plasa un cateter în sinusul coronarian, care ajută la descoperirea unor căi accesorii stângi sau a substratului altor tahiaritmii stângi. În procedurile care necesită acces la atriul stâng, se folosește de obicei abord transseptal, în condiții de siguranță și sub ghidaj.
Odată identificată zona care trebuie tratată, prin vârful cateterului este livrată energie, pentru a crea o mică cicatrice. Țesutul cicatrizat nu mai permite transmiterea impulsurilor electrice anormale.
Ablația cardiacă poate fi realizată prin mai multe tehnici, în funcție de tipul de energie folosit pentru a distruge țesutul cardiac responsabil cu aritmia. Cele mai folosite sunt ablația transcateter cu radiofrecvență, care implică folosirea energiei de înaltă frecvență pentru a obține căldură, și crioablația, care cicatrizează țesutul prin înghețare.
Pe durata procedurilor în cordul stâng se administrează anticoagulare intravenoasă, conform protocolului, pentru a evita complicațiilor tromboembolice (intensitatea anticoagulării depinde de tipul ablației și de durata întregii proceduri).