Elastografia hepatică tip Fibroscan

Elastografia hepatică, o procedură modernă, investighează gradul de elasticitate hepatică. Când elasticitatea hepatică scade, înseamnă că ficatul devine mai rigid. Cu cât ficatul este mai dur, cu atât gradul fibrozei este mai ridicat.

Fibroscan  cu elastografia tranzitorie ( Echosens, Paris, Franța) – este o metodă bazată pe utilizarea ultrasunetelor, care permite cuantificarea non-invazivă a fibrozei hepatice, valorile obținute la Fibroscan corelându-se cu scorul histologic METAVIR.

La SANADOR utilizăm și tehnologia biomarkerilor indirecți FibroActiTest și Fibromax, care implică mai mulți parametri pe baza cărora se estimează indirect atât fibroză cât și activitatea inflamatorie,  cu o acuratețe înaltă în identificarea pacienților cu fibroză avansată.

Elastografia tranzitorie este o tehnică imagistică specială disponibilă la SANADOR, care permite cuantificarea steatozei prin parametrul de atenuare controlată ( CAP). 

Ce afectiuni provoaca modificari ale elasticitatii hepatice?

• Ciroza hepatica
• Numeroase categorii de hepatite, ca hepatita B.
• Steatoze hepatice, ficat gras
• Steatohepatite
• Boala Wilson
• Afecțiuni ale ficatului (coafecțiuni), în cadrul altor boli

Elastografia permite aprecierea stadiului de evoluție a bolii, dar și urmărirea în timp a evoluției. Indicațiile cuprind delimitarea fibrozelor ușoare de cele severe, cu scop diagnostic sau pentru integrarea în diverse scheme de tratament.

Ce avantaje cunoaștem pentru elastografie hepatică?

• Nedureroasă
• Neinvazivă
• Rapidă
• Cu rezultate disponibile imediat
• Fără efecte secundare
• Reproductibilă de oricâte ori este nevoie

Elastografia în alte organe: Scăderea elasticității (creșterea rigidității) unui organ reprezintă un parametru important în diagnosticarea țesutului potențial malign sau a țesutului afectat.

Elastografia aduce câteva avantaje față de ecografia clasică. Prin această procedură se evaluează duritatea leziunilor nodulare și facilitează astfel un raport complet al stării organului vizat. Se aplică frecvent la sân și la tiroidă și împarte leziunile în mai multe categorii: moi, parțial moi, semidure, dure, foarte dure și chistice.