Investigații de efectuat înainte de un regim de slăbire

Ești printre acele persoane la care metodele de slăbire nu au funcționat? Există un singur motiv pentru acest eșec. Ai nevoie de o dietă specială. Fiecare organism este diferit și deține nevoile proprii energetice pentru a susține metabolismul bazal.

Ca să ajungi la greutatea optimă pentru tine, aceea care îți aduce cea mai bună stare fizică, primul pas constă în a te prezenta la un medic specialist în boli de nutriție. Acesta îți va recomanda, înainte de toate, un set complet de analize, în baza cărora se va stabili dieta potrivită. Acesta e felul corect în care trebuie să acționezi.

Secretul siluetei stă în a-ți cunoaște propriile limite

Înainte de a începe orice cură de slăbire, este necesar să-ți testezi capacitatea de a tolera restricționările alimentare impuse. Analizele de sânge relevă orice dezechilibru în starea ta de sănătate, care trebuie cunoscut de la început.. Un pachet complet de teste de laborator recomandate de medicul de specialitate include, printre altele, și următoarele:

1.Hemograma completă
Hemograma oferă informații despre compoziția sângelui și a elementelor figurate, dar și indicii asupra unor afecțiuni sau infecții.

2.Glicemia
Valorile normale ale zahărului din sânge asigură un start bun unui regim de slăbire. Un nivel crescut al glicemiei necesită investigații detaliate, putându-se suspecta prezența diabetului zaharat sau a altor afecțiuni pancreatice. Un nivel mai mic decât normal al glicemiei necesită un aport ridicat de glucide, astfel că dieta trebuie ajustată corespunzător.

3.Profilul lipidic
Profilul lipidic include: colesterol total, LDL-colesterol, HDL-colesterol, trigliceride. Determinarea colesterolului total nu este suficientă fără cunoașterea fracțiilor colesterolului. Mai exact, nivelul colesterolului se poate stabili în urma unor dozări care sesizează cantitățile de HDL (fracțiunea de colesterol protector pentru vasele de sânge) și LDL (fracțiunea colesterolului care la valori ridicate este un factor de prognostic negativ pentru bolile vaselor de sânge). Există diferite variante de tulburări metabolice ale grăsimilor (hipercolesterolemie sau în asociere cu hipertrigliceridemie). Rezultatul este foarte important pentru evaluarea stării de sănătate întrucât acesta relevă metabolismul lipidelor în organism.

4.Markerii inflamatori
Inflamația sau infecția în organism este tradusă de valori crescute ale fibrinogenului, VSH -ului sau proteinei C reactive.

5.Funcția ficatului
Funcționarea ficatului poate fi evaluată prin dozarea TGO și TGP, însă, la recomandarea medicului, se poate completa pachetul de investigații și cu alte analize: electroforeza proteinelor serice, gama glutamil transferaza (GGT), albumina serică.

6.Creatinina
Este o analiză care indică funcția renală. Valorile ridicate din sânge indică, de obicei, insuficiență renală cronică sau distrofie musculară, în timp ce valorile scăzute arată un aport scăzut de proteine.

7.Ionograma
Aceasta include dozările din ser pentru sodiu, potasiu și clor, importante pentru decelarea unor dezechilibre electrolitice care pot produce aritmii cardiace sau pot arăta dezechilibre digestive și pierderi de electroliți prin diverse căi.

8.Metabolismul purinelor și pirimidinei
Analizele care studiază acest tip de metabolism sunt: ureea și acidul uric. Acestea cuantifică metabolizarea uraților în sânge, iar nivele ridicate arată depozitarea cristalelor urice în organism, mecanism ce duce la instalarea gutei.

9.Proteinele totale și calciul
Proteinele totale indică funcția hepatică în sinteza proteică și arată eventualele disfuncții în acest sens. Calciul indică metabolismul osos, la valori scăzute putând fi suplimentat cu alte analize de tipul PTH, care poate evalua gradul de înmagazinare a calciului în oase, precum și echilibrul fosforului.

10.Hormonii tiroidieni
Cele mai concludente analize utilizate în practica medicală pentru a evalua funcția tiroidiană sunt: TSH, T3 și T4. TSH (hormon tireotrop) măsoară cantitatea de hormoni secretată de glanda tiroidă, în timp ce T3 și T4 oferă detalii asupra funcțiilor glandei, putându-se astfel determina o posibilă disfuncție la acest nivel.