Atac vascular cerebral - coma profunda

Aceste randuri nu sunt nicidecum un mesaj publicitar, ci un simplu, dar din inima MULTUMESC unor OAMENI care i-au dat sotului meu sansa la viata, cand altii renuntasera (fara macar sa mai incerce ceva), doar pentru ca statisticile sau pronosticurile erau sumbre. MULTUMESC din suflet prof. dr. Ciurea, dr Luca, dr Vasilescu si intregii echipe de la terapie intensive condusa de d-na dr Florescu, din cadrul spitalului SANADOR, care inainte de a lasa soarta lui Radu in voia Domnului (caci asa cum spunea si d-nul prof Ciurea : "totul depinde de boala, de pacient si de Dumnezeu"), au facut tot ce le-a stat in putinta sa il salveze. Sotul meu a suferit un atac vascular cerebral pe 3 ian, chiar in seara in care piticul nostru implinea 10 luni. Atacul i-a provocat o hemoragie care a inundat creierul, mai exact trunchiul cerebral, unde sunt toate functiile vitale - "trunchiul vietii"...Au urmat doua zile in care nu am auzit decat "nu este transportabil", "nu este operabil", "din pacate nu se mai poate face nimic".. acestea au fost cuvintele delicate, menite sa ma menajeze..mi s-a spus si "asteptam sa moara", "este stabil hemodinamic, dar cat o sa mai fie? ".. Acelasi om, cu aceleasi probleme (coma profunda, cu sanse mici de revenire), a ajuns la SANADOR, unde, cu voia lui Dumnezeu, care a lucrat prin acesti oameni, prin interventiile suferite, monitorizare atenta si un strop de UMANITATE, Radu a iesit din coma si o luna mai tarziu am ajuns la salon.Evolutia clinica a lui Radu (cu suisurile si coborasurile ei) de la prima interventie si pana in prezent, o puteti gasi pe http://raduroman.blogspot.ro/ Recunosc ca inainte eram destul de sceptica cu privire la pregatirea doctorilor din sistemul privat : imi imaginam ca fug de responsabilitati prin operatii usoare, de rutina, sau ca cei care se trateaza in sistem privat o fac pentru a-si satisface un moft, dar cazul lui Radu si multe altele vazute timp de o luna in terapia intensiva din SANADOR, m-au facut sa-mi schimb parerea si sa ma gandesc de doua ori inainte de a alege locul in care as vrea sa fiu tratata ca pacient, indiferent de boala. Acum suntem in plin proces de recuperare si chiar daca drumul nu va fi usor sau scurt, ramanem profund recunoscatori acestor oameni si acestei institutii, prin care, cu voia lui Dumnezeu, vom incepe practic o viata noua alaturi de pruncul nostru. Doamne ajuta !