Ce este scarlatina

Scarlatina este o boală provocată de infecția cu Streptococul de grup A, care afectează în special copiii cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani. La SANADOR, pacienții au acces la consultații de boli infecțioase și de pediatrie, în funcție de indicație, și la toate investigațiile necesare pentru diagnostic, în vederea recomandării tratamentului adecvat.

Scarlatina apare la persoanele cu infecții streptococice ale gâtului sau ale pielii atunci când bacteria produce o toxină care declanșează simptomele caracteristice. Deși scarlatina a fost în trecut o boală gravă a copilăriei, apariția antibioticelor a redus în mod semnificativ amenințarea acesteia. Totuși, dacă nu este tratată corect, poate duce la complicații sistemice grave. Nu există un vaccin pentru scarlatină, dar terapia cu antibiotice s-a dovedit a fi eficientă în tratarea afecțiunii.

Afecțiunea este diagnosticată prin analize de laborator specifice.

Cum se transmite scarlatina

Perioada de incubație în scarlatină, adică intervalul de timp dintre expunerea la bacterie și apariția simptomelor, este de obicei de 2-5 zile. În acest timp, infecția bacteriană începe să se dezvolte fără semne vizibile. Durata pentru perioada de incubație în scarlatină poate varia în funcție de factori precum rezistența sistemului imunitar și nivelurile de expunere. Persoanele aflate în contact strâns cu o persoană infectată pot dezvolta simptome după o perioadă de incubație similară.

Scarlatina este contagioasă de îndată ce apar simptomele. Absența sau prezența tratamentului determină cât timp este contagioasă scarlatina. Fără tratament, poate rămâne contagioasă timp de 2-3 săptămâni, iar în cazul tratamentului cu antibiotice nu mai este contagioasă după 24 de ore, ceea ce reduce semnificativ riscul de răspândire a infecției.

Transmiterea scarlatinei se face prin contact direct cu o persoană infectată sau prin inhalarea picăturilor respiratorii eliberate atunci când aceasta tușește sau strănută. Streptococul de grup A, bacteria responsabilă de boală, se răspândește ușor în colectivități, cum ar fi școlile și comunitățile restrânse. Folosirea în comun a tacâmurilor, paharelor sau a altor obiecte personale cu o persoană infectată poate facilita răspândirea. Deși rar, alimentele manipulate necorespunzător pot transmite ocazional bacteria.

În plus față de picăturile respiratorii, transmiterea scarlatinei se poate face prin atingerea suprafețelor contaminate cu bacteria și apoi prin atingerea gurii, nasului sau ochilor. Deși afectează cel mai frecvent copiii cu vârste de 5-15 ani, orice persoană expusă la bacterie poate contracta boala dacă nu este imună.

Cauzele și factorii de risc pentru scarlatină

Scarlatina este cauzată de Streptococul de grup A, aceeași bacterie responsabilă de faringita streptococică și de infecțiile cutanate precum impetigo. Bacteria produce o toxină care declanșează erupție pe piele în scarlatină de culoare roșie și alte simptome ale bolii.

Scarlatina apare cel mai frecvent după o infecție streptococică a gâtului, dar poate urma ocazional unei infecții cutanate. Deși oricine poate face scarlatină, aceasta este mai frecventă la copiii cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani. Cei care interacționează frecvent cu copiii din acest interval de vârstă, cum ar fi părinții sau îngrijitorii, se confruntă, de asemenea, cu un risc crescut de scarlatină la adulți.

Viața sau interacțiunea în medii aglomerate, cum ar fi școlile, centrele de zi sau gospodăriile, crește probabilitatea expunerii. Epidemiile de faringită streptococică sau scarlatină în cadrul comunităților sau cartierelor cresc și mai mult riscul. Cazurile de scarlatină la bebeluși și scarlatină la copii mici sunt rare.

Semne și simptome ale scarlatinei

Semnele și simptomele scarlatinei sunt distincte și caracterizate în principal de erupția roșie care dă numele bolii. Debutul simptomelor este rapid, survenind de obicei la 1-2 zile după infecție.

Boala debutează cu o febră peste 38°C adesea însoțită de frisoane și o durere foarte puternică în gât. Alte simptome pot include ganglioni limfatici umflați și sensibili, greață și vărsături, dureri abdominale, dureri de cap și dureri corporale. Pe cerul gurii pot apărea, de asemenea, mici umflături roșii sau purpurii.

Frecvent se observă o erupție pe piele în scarlatină, adesea descrisă ca o senzație de șmirghel. Aceasta apare inițial pe gât sau pe piept și se extinde la trunchi, brațe și picioare. Este roșu aprins, semănând cu o arsură solară, iar apăsarea pe pielea afectată face ca aceasta să devină palidă pentru scurt timp. Pliurile pielii, cum ar fi cele din zona inghinală, a axilelor și a coatelor, dezvoltă adesea linii roșii mai adânci, cunoscute sub numele de liniile lui Pastia. Fața poate apărea înroșită, cu un inel palid în jurul gurii. Scarlatina pe piele durează cel mult o săptămână.

Pe măsură ce erupția se estompează, pot apărea descuamări, în special pe vârful degetelor, pe degetele de la picioare și în zona inghinală, după aproximativ 7-10 zile. În cazuri rare, scarlatina poate proveni mai degrabă dintr-o infecție cutanată streptococică precum impetigo decât dintr-o faringită streptococică.

Limba zmeurie în scarlatină este o altă caracteristică distinctivă a afecțiuni. Inițial poate avea un film alb care dispare, dezvăluind un aspect umflat, roșu și cu papile proeminente. Amigdalele și gâtul sunt de obicei roșii, inflamate și pot prezenta pete albe sau galbene sau puncte de puroi. Dificultatea la înghițire însoțește adesea aceste simptome.

În scarlatina la bebeluși, deși mai puțin frecventă, semnele și simptomele pot fi similare cu cele de la copiii mai mari, dar pot fi mai dificil de detectat din cauza capacității limitate de a comunica disconfortul pe care îl resimt.

Complicații provocate de scarlatină

Scarlatina netratată poate duce la complicații sistemice. Locurile de infecție includ amigdalele, urechea medie, sinusurile, pielea și plămânii, putând provoca probleme precum abcese, infecții ale urechii, sinuzită și pneumonie.

Complicațiile grave includ febra reumatică, o afecțiune inflamatorie rară, care poate afecta inima, articulațiile, sistemul nervos și pielea, și glomerulonefrita poststreptococică, care provoacă leziuni renale. Alte probleme includ umflarea ganglionilor limfatici, mastoidita, osteomielita și artrita.

Scarlatina în sarcină este rară, dar atunci când apare, poate prezenta riscuri atât pentru mamă, cât și pentru copil. Riscurile asociate cu scarlatina în sarcină includ:

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Manifestări care indică o urgență medicală în scarlatină

Anumite semne și simptome asociate cu scarlatina pot indica o urgență medicală și necesită atenție imediată. Acestea includ:

  • Dispnee,
  • Inflamație severă la nivelul gâtului, care face dificilă înghițirea sau respirația,
  • Febră ridicată, care nu se ameliorează cu medicamente sau persistă mai mult de câteva zile,
  • Simptome de deshidratare, cum ar fi uscăciunea gurii sau scăderea eliminării urinei,
  • Confuzie, letargie sau incapacitatea de a rămâne treaz,
  • Erupție cutanată care se agravează rapid, se extinde sau este însoțită de umflături, roșeață sau căldură, sugerând o infecție secundară,
  • Durere în ureche, piept sau alte zone ale corpului,
  • Simptome ale unei infecții sistemice, cum ar fi frisoane, ritm cardiac rapid sau tensiune arterială scăzută.

În cazurile mai grave, bacteria poate pătrunde în sânge, ducând la septicemie, sau poate afecta creierul, ducând la meningită.

Diagnosticul de scarlatină

Diagnosticul de scarlatină implică o evaluare clinică și teste de laborator pentru a confirma prezența bacteriei.

În timpul examinării fizice, medicul va evalua gâtul, amigdalele și limba, pentru a depista semne de infecție, va verifica dacă inflamarea ganglionilor și va evalua aspectul și textura erupției caracteristice. Limba zmeurie în scarlatină este un semn care poate orienta medicul către acest diagnostic.

Pentru a identifica cauza bacteriană, medicul va colecta o probă din partea din spate a gâtului și din amigdale. Un test rapid streptococic este efectuat inițial, furnizând rezultatele în timpul aceleiași consultații. În unele cazuri, poate fi utilizat un test molecular rapid, care nu necesită o cultură.

Testarea streptococului de grup A este esențială, deoarece alte boli pot provoca simptome similare, dar necesită tratamente diferite.

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Tratamentul pentru scarlatină

Tratamentul pentru scarlatină implică antibiotice. Acestea elimină bacteria, reduc durata simptomelor, previn transmiterea scarlatinei și reduc riscul de complicații.

Pentru ameliorarea simptomelor, se pot utiliza medicamente fără prescripție medicală, cum ar fi ibuprofen sau paracetamol, pentru a controla febra și a atenua durerea în gât. Este importantă consultarea unui medic, pentru a afla doza adecvată, în special în scarlatina la copii. Pentru a calma durerea în gât, pot fi utile alimentele moi, lichidele calde și gargara cu apă sărată. În plus, poate fi recomandat un medicament împotriva pruritului cauzat de scarlatina pe piele.

Deși antibioticele vor vindeca infecția, poate dura câteva săptămâni până când simptomele precum amigdalele umflate, ganglionii limfatici inflamați și exfolierea pielii se vor rezolva complet. Erupția pe piele în scarlatină poate persista timp de 2 până la 3 săptămâni înainte de a dispărea complet.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Recomandări pentru prevenirea scarlatinei

Nu există un vaccin pentru scarlatină, dar respectarea măsurilor standard de prevenire a infecțiilor poate reduce semnificativ riscul de a contracta boala.

Deoarece scarlatina se răspândește prin picături în aer atunci când o persoană infectată tușește sau strănută, persoanele din jur trebuie să evite contactul apropiat cu cei bolnavi pentru a preveni răspândirea.

Este esențială spălarea regulată a mâinilor cu apă caldă și săpun timp de cel puțin 30 de secunde. Dacă apa și săpunul nu sunt disponibile, se poate folosi ca alternativă dezinfectant pentru mâini pe bază de alcool.

Pentru persoanele deja infectate, obiectele personale precum periuțele de dinți, paharele de băut și ustensilele de mâncare trebuie ținute separat de ceilalți membri ai familiei și spălate bine cu apă caldă și săpun cât timp este contagioasă scarlatina.

  • Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții cu simptomatologie de boli infecțioase au acces la consultații de specialitate și la analizele recomandat de medic, pentru stabilirea diagnosticului corect. Probele recoltare sunt prelucrate în Laboratoarele SANADOR, dotate cu aparatură performantă, pentru asigurarea unor rezultate precise. Tratamentul este stabilit în funcție de severitatea manifestărilor clinice, pentru o vindecare rapidă și prevenirea complicațiilor.

Urgențele medicale provocate de scarlatină sau de o altă infecție sunt gestionate cu promptitudine în Compartimentul de Primiri Urgențe de la Spitalul Clinic SANADOR, care asigură permanent acces la servicii medicale de urgență, atât pentru adulți, cât și pentru copii. Analizele de laborator sunt efectuate la patul bolnavului, prin protocol point-of-care. După stabilirea diagnosticului, în funcție de indicație, pacienții beneficiază de internare în spital, pentru monitorizare și tratament.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR