Hidronefroza

Ce este hidronefroza?

Hidronefroza înseamnă umflarea unuia sau ambilor rinichi din cauza acumulării de urină în interiorul acestora. Dacă este doar un rinichi umflat, se numește hidronefroză unilaterală, iar dacă ambii rinichi sunt afectați, se numește hidronefroză bilaterală. Acumularea de urină are loc din cauza dificultății de evacuare a urinei din rinichi către vezica urinară, ceea ce duce la retenție urinară.

Hidronefroza congenitală apare la copil și poate să fie prezentă înainte de naștere sau la scurt timp după naștere. Uneori, aceasta este tranzitorie, atunci când nu se poate identifica o cauză și dispare de la sine. În alte cazuri, retenția urinară este generată de un blocaj la nivelul tractului urinar sau de un reflux vezico-ureteral (urina curge înapoi în rinichi).

• 
  Hidronefroza necesită tratament medical. Programează o consultație!

Cauzele hidronefrozei

De obicei există un blocaj urinar sau o funcționare anormală a tractului urinar.

Tractul urinar este format din rinichi, vezică, uretere (tuburile care conectează rinichii cu vezica urinară) și uretră (tubul care transportă urina din vezică în exteriorul corpului). Când tractul urinar nu funcționează corect, urina poate să rămână blocată în rinichi. Pe măsură ce urina nu se elimină în mod normal, rinichii se umflă, funcționarea lor normală fiind afectată.

Cele mai frecvente cauze ale apariției hidronefrozei la adulți sunt:

• Calculii renali;
• Hipertrofia benignă de prostată;
• Sarcina;
• Stenoza ureterală,
• Îngustarea ureterelor;
• Prolapsul organelor pelvine;
• Vezica neurogenă;
• Malformații renale, ca megaloureterul sau rinichii în potcoavă;
• Pionefroza;
• Cancer de vezică urinară și alte cancere la nivelul tractului urinar;
• Traumatisme renale;
• Cheaguri de sânge.

Semne și simptome în hidronefroză

Semnele și simptomele hidronefrozei pot varia în funcție de cauză și, în unele cazuri, pot să lipsească. Atunci când apar simptome, acestea pot include:

• Durere în spate sau lateral: aceasta poate să apară brusc; de asemenea, este posibil să fie mai intensă după un consum mare de lichide;
• Grețuri;
• Vărsături;
• Sânge în urină;
• Urinare frecventă sau durere la urinare;
• Slăbiciune;
• Febră cauzată de o infecție a tractului urinar;
• Posibilă scădere a fluxului de urină.

• 
  Acumularea de urină în rinichi poate produce durere și alte simptome. Programează-te!

Diagnosticarea hidronefrozei

Diagnosticarea hidronefrozei se face prin următoarele metode:

• Examenul obiectiv și istoricul medical – medicul care vă examinează va adresa întrebări despre simptomele actuale și istoricul medical și va efectua o examinare fizică pentru a identifica orice semn de sensibilitate la nivelul rinichilor și a vezicii urinare;
• Analize de urină, pentru a depista dacă există infecții urinare, pietre sau sânge în urină.
• Efectuarea unei hemoleucograme pentru a determina dacă există o infecție și măsurarea nivelului de creatinină și uree pentru evaluarea funcției renale;
• Ecografia la nivel renal, care poate observa rinichii în hidronefroză – această investigație este principala investigație folosită în astfel de cazuri, pentru că este non-invazivă și neiradiantă;
• Uro-CT;
• Imagistica cu substanță de contrast, care implică administrarea unui lichid de contrast pentru a vizualiza eventualele obstrucții sau dilatări ale rinichilor și ureterelor.

În funcție de rezultatele investigațiilor, medicul poate să pună diagnosticul pozitiv de hidronefroză. Aceste investigații pot să obiectiveze și gradul afectării renale.

Pentru a evalua severitatea, hidronefroza este clasificată în 4 grade:

• Hidronefroza de gradul I: dilatația ușoară a pelvisului renal, fără dilatația calicelor;
• Hidronefroza de gradul II: dilatația ușoară a pelvisului renal și a calicelor;
• Hidronefroza de gradul III: dilatația moderată a pelvisului renal și a calicelor;
• Hidronefroza de gradul IV: dilatația severă a pelvisului renal și a calicelor.

• 
  Diagnosticarea corectă este esențială pentru tratament. Vino la SANADOR pentru investigații avansate!

Diagnosticul hidronefrozei la copii

Hidronefroza antenatală poate fi diagnosticată în timpul unei ecografii de rutină efectuate în timpul sarcinii, în jurul săptămânii a 20-a de sarcină. Dacă medicul stabilește diagnosticul pozitiv de hidronefroză antenatală la bebeluș în timpul sarcinii, vor fi necesare ecografii suplimentare pentru a monitoriza creșterea normală a bebelușului și pentru a se asigura că rinichii nu devin prea mari. De obicei, hidronefroza se remediază de la sine înainte de nașterea bebelușului sau în primele luni după naștere. După naștere, se pot efectua ecografii renale periodice, pentru a urmări mărimea rinichilor și pentru a evalua dacă este necesar un tratament suplimentar.

Tratamentul hidronefrozei

• 
  La SANADOR, tratamentul hidronefrozei se realizează prin proceduri de ultimă generație. Programează-te!

Obiectivele tratamentului la adulți sunt:

1. Eliminarea urinei din rinichi și reducerea presiunii asupra rinichilor;
2. Tratarea cauzei subiacente.

Eliminarea urinei din rinichi este primul pas în tratamentul hidronefrozei, având ca scop ameliorarea durerii și prevenirea deteriorării funcției renale. Se va introduce un cateter subțire în vezica urinară prin uretră sau printr-o tăietură în abdomen, pentru a permite eliminarea urinei din rinichi - nefrostomă. Presiunea exercitată asupra rinichilor va fi astfel redusă, urmând să se trateze cauza care a dus la acumularea excesivă de urină.

Calculii ureterali și renali pot fi îndepărtați prin litotriție extracorporală cu unde de șoc (ESWL), o procedură minim invazivă, care sparge pietrele în bucăți mai mici care vor fi eliminate prin urină. Hipertrofia benignă de prostată se va trata în funcție de recomandările medicului specialist urolog.

Dacă sarcina este cauza apariției hidronefrozei, nu va fi nevoie de niciun tratament, deoarece hidronefroza va dispărea în câteva săptămâni după naștere. Tratamentul îngustării ureterelor poate implica introducerea unui stent, un tub gol din plastic sau metal, care permite urinei să circule prin secțiunea îngustată.

Cancerele de la nivelul tractului urinar pot fi tratate prin chimioterapie, radioterapie sau rezecție chirurgicală, în funcție de stadiul bolii si de complicațiile asociate. De asemenea, pentru a trata o infecție a tractului urinar, se pot administrate antibiotice și analgezice pentru a ameliora durerea.

Hidronefroza severă netratată poate duce la deteriorarea permanentă a rinichilor. Insuficiența renală poate fi o complicație rară a hidronefrozei. De obicei, este afectat doar un rinichi, iar celălalt rinichi poate prelua funcția rinichiului afectat.

Tratamentul hidronefrozei la copii poate varia în funcție de cauza și gravitatea afecțiunii. Pentru copiii cu hidronefroză ușoară sau moderată este necesară monitorizarea periodică împreună cu administrarea de antibiotice, pentru a reduce riscul de a dezvolta o infecție a tractului urinar.

Dacă hidronefroza este severă, este necesară intervenția chirurgicală. Procedura chirurgicală se numește pieloplastie. Această procedură are ca scop înlăturarea porțiunii îngustate sau obstruate a ureterului și reconectarea ureterului la partea sănătoasă a sistemului de eliminare a urinei al rinichiului. Rata de succes este de aproximativ 95% și vindecarea se realizează in două, trei săptămâni.

Regimul pentru hidronefroză constă în:

• Limitarea consumului de sare – sarea poate cauza o retenție de lichide agravând hidronefroza;
• Evitarea alimentelor bogate în potasiu – banane, portocale, roșii, cartofi dulci, fasole;
• Limitarea consumului de alimente bogate în fosfor – produse lactate, pește, nuci, semințe;
• Evitarea consumului de alcool.

Programează-te!