Ce este esofagita?

Esofagita este inflamația sau iritarea mucoasei esofagului, afecțiune care poate duce la complicații grave în lipsa tratamentului potrivit și care influențează negativ calitatea vieții pacienților. Principalul simptom al esofagitei este arsura în capul pieptului, iar printre cauzele care declanșează afecțiunea se numără boala de reflux gastroesofagian, infecțiile și anumite tratamente medicamentoase.

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Tipuri de esofagită

În funcție de etiologia esofagului iritat, există mai multe tipuri de esofagită:

  • Esofagita de reflux este cel mai comun tip de esofagită și apare atunci când acidul din stomac se întoarce către esofag, iritând astfel mucoasa acestuia. Este frecvent asociată cu esofagita peptică.
  • Esofagita eozinofilică este o reacție exagerată a sistemului imun la anumiți alergeni care are loc atunci când eozinofilele – un tip de leucocite – se acumulează la nivelul mucoasei esofagiene și provoacă inflamarea acesteia.
  • Esofagita indusă medicamentos apare atunci când există un consum cronic de medicamente care au ca efect advers iritarea și inflamarea esofagului.
  • Esofagita infecțioasă apare ca răspuns la o infecție, mai ales atunci când sistemul imunitar este compromis.
  • Esofagita de iradiere. Radioterapia care vizează zona toracelui sau a gâtului poate provoca mucozită de iradiere, o inflamație a mucoasei esofagului. Aceasta este, de obicei, o reacție temporară, dar în unele cazuri poate să apară o esofagită cronică.
Watch on YouTube

Cauze și factori de risc pentru esofagită

Există mai multe cauze și mai mulți factori de risc implicați în apariția esofagitei. Printre principalele cauze se numără:

  • relaxarea patologică a sfincterului esofagian inferior, care permite refluxul conținutului din stomac în esofag;
  • infecții cu diferiți agenți patogeni: Candida, virusul herpex simplex, infecție cu citomegalovirusul (CMV);
  • alergii alimentare care declanșează o reacție eozinofilică exagerată la nivelul esofagului;
  • sistem imunitar compromis de HIV/SIDA, de medicație imunosupresoare, sau în cazul diabetului zaharat;
  • boli autoimune, precum scleroza sistemică și sindromul Sjögren, care pot duce la disfuncții esofagiene și pot contribui la esofagită;
  • ingestia de medicamente sau substanțe chimice iritante pentru esofag (de exemplu, antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene, paracetamol, medicație pentru osteoporoză);
  • persoanele cu tulburări alimentare, cum ar fi bulimia, pot suferi de esofagită din cauza vărsăturilor recurente, care expun esofagul la acidul gastric.

De asemenea, există și anumiți factori de risc pentru esofagită:

  • Factori ce țin de stilul de viață: consumul cronic de alcool, fumatul, obezitatea, consumul de alimente picante;
  • Îmbătrânirea;
  • Consumul cronic de antiinflamatoare nesteroidiene;
  • Alte afecțiuni, precum hernia hiatală sau sistemul imunitar slăbit.

Cum se manifestă esofagita?

Arsurile la stomac și durerile în piept sunt cele mai frecvente simptome ale esofagitei. Aceste manifestări clinice sunt percepute ca o senzație de arsură în piept sau în gât, adesea însoțită de un gust acru sau amar în gură. Disconfortul apare de obicei după masă. Deși durerile toracice sunt mai frecvent asociate cu probleme cardiace, esofagita severă poate provoca un disconfort toracic intens, care poate fi confundat cu o durere de cauză cardiacă (angină pectorală).

  • Vino la SANADOR pentru investigații imagistice avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Alte semne și simptome ale esofagitei includ:

  • Dificultate la înghițire (disfagie) - Esofagita poate face ca înghițirea alimentelor să fie dureroasă sau dificilă, în special atunci când se consumă alimente solide. Pacienții au senzația că alimentele „rămân blocate în gât”, deși acest lucru nu se întâmplă în reallitate.
  • Regurgitarea - Aceasta este refluxul involuntar al conținutului gastric acid, înapoi în gură sau în gât. Regurgitarea poate fi însoțită de un gust acru sau amar.
  • Tuse cronică și răgușeală - Esofagita poate duce la iritarea căilor respiratorii, ceea ce duce la o tuse persistentă, care nu răspunde la antitusive. De asemenea, iritarea esofagului poate afecta corzile vocale din apropiere și poate duce la răgușeală sau la durere în gât.
  • Greață și vărsături - Esofagita poate provoca senzație de greață, iar în cazurile severe poate duce chiar la vărsături.
  • Pierdere în greutate - În unele cazuri, disconfortul simțit în timpul meselor din cauza esofagitei poate duce la o pierdere neintenționată în greutate.

Investigații pentru diagnostic

Pentru a diagnostica esofagita, medicul gastroenterolog va recomanda o serie de investigații specifice, prima fiind, de obicei, endoscopia digestivă superioară. În timpul procedurii, medicul introduce în esofag un tun numit endoscop, la capătul căruia se află o cameră de filmat, pentru a vizualiza eventuale inflamații, ulcere sau alte modificări ale mucoasei esofagului. Cu ajutorul endoscopiei, medicul poate stabili și tipul de esofagită, conform clasificării Los Angeles:

  • Esofagita grad A (Esofagită ușoară): În cazul esofagitei de grad A, endoscopistul poate observa mici rupturi sau eroziuni în mucoasa esofagiană, de obicei cu o lungime mai mică de 5 mm.
  • Esofagita grad B (Esofagită moderată): Esofagita de grad B implică eroziuni sau rupturi mai mari în mucoasa esofagiană, adesea între 5 mm și 10 mm în lungime.
  • Esofagita grad C (Esofagită severă): În cazul esofagitei de grad C, endoscopul relevă leziuni extinse ale mucoasei esofagiene, cu eroziuni sau rupturi care depășesc 10 mm în lungime.
  • Esofagita grad D (Esofagită complicată): Esofagita de grad D este cea mai severă formă, indicând leziuni extinse, adesea însoțite de complicații precum stricturi esofagiene sau esofagul Barrett.

În timpul endoscopiei, medicul poate efectua și o biopsie, probele de țesut recoltate ajutând la identificarea cauzei esofagului inflamat, cum ar fi infecțiile sau esofagita eozinofilică.

Alte investigații care pot fi solicitate de medicul specialist pentru stabilirea diagnosticului sunt:

  • Radiografia cu substanță de contrast – permite vizualizarea mucoasei esofagulului, după înghițirea lichidului de bariu, pentru a detecta probleme precum stricturile sau herniile.
  • Manometria esofagiană măsoară funcția mușchilor esofagieni, detectând disfuncții ale acesteia precum acalazia.
  • Monitorizarea prin pH-metrie cu impedanță - verifică nivelul acidității din esofag pe parcursul a 24-48 de ore, pentru a diagnostica esofagita de reflux.
  • Analizele de sânge detectează infecțiile sau afecțiunile care contribuie la esofagită.

Complicațiile esofagitei

Netratată, esofagita poate duce la modificări ale structurii esofagului și chiar la complicații severe, amenințătoare de viață. Complicațiile cele mai frecvente ale esofagitei sunt:

  • Strictura esofagiană, care se definște prin cicatrizarea sau îngustarea esofagului.
  • Esofagul Barrett, o afecțiune în care celulele mucoasei esofagiene sunt deteriorate și își modifică structura ca răspuns la refluxul de acid. Esofagul Barrett crește riscul de cancer esofagian.
  • Ulcere peptice esofagiene, sângerări și perforații. Esofagita severă sau netratată poate duce la apariția ulcerelor în esofag, care pot provoca sângerări. Această hemoragie digestivă se poate manifesta prin vărsături cu sânge sau prin prezența de sânge în scaun. În cazuri rare, esofagita severă poate slăbi peretele esofagian până la punctul de perforare, ceea ce reprezintă o urgență medicală.
  • Malnutriția și pierderea în greutate. Dificultatea la înghițire și durerea pot duce la reducerea consumului de alimente, provocând malnutriție și pierderi de greutate neintenționate.

Tratamentul pentru esofagită

Tratamentul esofagitei variază în funcție de cauza acesteia. Astfel, pentru esofagita de reflux, sunt indicate modificări de dietă, cu eliminarea alimentelor grase sau picante, și administrarea unor medicamente antiacide sau blocante ale receptorilor H2 și inhibitori ai pompei de protoni (IPP).

Esofagita infecțioasă se tratează, în funcție de agentul patogen, cu antivirale sau cu antifungice, iar esofagita eozinofilică poate fi combătută prin identificarea și evitarea alergenilor alimentari. Corticosteroizii topici pot ajuta în aceste cazuri, iar analgezicele pot ameliora disconfortul dat de esofagită.

Diagnostic și tratament pentru esofagită la SANADOR

La SANADOR, pacienții au acces la toate analizele și investigațiile specifice necesare pentru stabilirea diagnosticului de esofagită, inclusiv la metode avansate, cum sunt endoscopia digestivă, manometria esofagiană și monitorizarea prin pH-metrie cu impedanță, pentru 24 de ore.

La Centrul de excelență în endoscopia digestivă diagnostică și terapeutică SANADOR Floreasca, pacienții au acces la cele mai performante proceduri de diagnostic și tratament minim invaziv.

De asemenea, pacienții beneficiază de toate procedurile de diagnostic și tratament minim invaziv prin endoscopie intervențională pentru afecțiunile tractului digestiv în Centrul de excelență în endoscopia digestivă diagnostică și terapeutică SANADOR Floreasca, recent inaugurat. Noul centru de endoscopie este dotat cu echipamente de ultimă generație, inclusiv cu turnuri de endoscopie 3D 4K Olympus X1, prevăzut și cu sondă pentru ecoendoscopie.

Măsuri de prevenție

Esofagita poate fi prevenită prin măsuri ușor de implementat, precum:

  • Evitarea meselor grele, cu feluri de mâncare bogate în grăsimi, mai ales cu câteva ore înainte de culcare,  
  • Renunțarea la fumat și la consumul de alcool, 
  • Evitarea cantităților mari de cofeină, ciocolată și mentă,
  • Controlul greutății corporale,
  • Evitarea consumului de antiinflamatoare nesteroidiene.

Observarea oricărui simptom de esofagită trebuie adus la cunoștință medicului curant, pentru a interveni precoce în gestionarea acesteia și pentru a preveni agravarea ei.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR