Chist ovarian

Ce este un chist ovarian? Această afecțiune se referă la o mică pungă cu lichid ce apare pe suprafața sau în interiorul ovarelor.

Majoritatea femeilor dezvoltă, de-a lungul vieții, astfel de chisturi, însă de cele mai multe ori ele nu sunt depistate, întrucât sunt inofensive, nedureroase și dispar de la sine în câteva luni. Totuși, acestea devin periculoase în special în momentul în care se sparg, iar atunci necesită un tratament chirurgical (de extirpare) sau medicamentos. Astfel, în perioada ciclului menstrual pot apărea două tipuri de chisturi:

• Folicular – atunci când ovulul nu mai este eliberat, iar foliculul se umple cu lichid, crescând în volum;
• Luteinici – atunci când ovulul folicular nu se dizolvă, continuând să se umple cu lichid.

Ruptura sau hemoragia unui chist ovarian poate reprezenta o urgență ginecologică, caracterizată prin durere intensă și sângerare internă, impunând tratament de urgență.

Factori de risc

Pot există mai mulți factori de risc ce conduc la dezvoltarea unui chist ovarian. Iată care sunt principalii factori:

• Istoric de chisturi ovariene;
• Menstruație precoce;
• Menstruație neregulată;
• Infertilitate;
• Dezechilibru hormonal;
• Legarea trompelor.

Cauze, simptome și complicații

Un chist ovarian obișnuit poate apărea în timpul ciclului menstrual, se dezvoltă fără a produce dureri sau alte simptome și dispare de la sine în decursul următoarelor 2-3 luni. Pe de altă parte, există câteva chisturi care nu au legătură cu ciclul și sunt mai periculoase, iar acestea sunt:

• Chisturi dermoide, formate din celulele care produc structurile embrionului, motiv pentru care pot conține păr, piele sau formațiuni asemănătoare dinților, însă care de obicei sunt benigne;
• Endometriom, un chist ovarian dezvoltat ca urmare a endometriozei, boală în care anumite celule ale mucoasei uterului cresc în afara acestuia, inclusiv pe ovare, unde pot apărea tumori;
• Chistadenom, dezvoltat din țesut ovarian și care poate conține lichid sau material mucinos.

Chistadenomul și chisturile dermoide pot capăta dimensiuni mari, deplasând ovarul și cauzând numeroase dureri: pelvină (resimțită mai ales la nivelul coapselor, atât înainte/după instalarea ciclului menstrual, cât și durere în timpul contactului sexual); dureri de sâni, dureri abdominale; greață și vărsături; senzația de mictiune frecvența (în cazul în care chistul ovarian apasă pe vezica).

Uneori, un chist ovarian nedureros poate fi descoperit din întâmplare, în timpul unui control ginecologic. Cele dezvoltate la menopauza pot fi canceroase, tocmai de aceea sunt recomandate controalele ginecologice periodice, preventive. Complicațiile includ torsiune de ovar și rupturi, însoțite de dureri atroce și hemoragie internă. Un chist ovarian poate declanșa pubertate precoce în cazul copiilor.

Investigații

În cazul în care pacienta suferă de dureri pelvine sau abdominale severe, cu instalare bruscă și manifestări precum febra, grețuri, frisoane sau amețeli, este recomandat să se prezinte de urgență la medic. Consultația ginecologică include și un examen bimanual. În cazul în care acesta va confirmă prezența unui chist ovarian, va efectua investigații referitoare la mărimea și compoziția acestuia.

De obicei, chisturile ovariene lichide nu sunt canceroase, în timp ce pentru cele solide sau mixte (solid și fluid) este nevoie de investigații suplimentare, întrucât ar putea fi necesar să fie extirpate.

Aceste investigații constau în: test de sarcina; ecografie pelvina (în urmă căruia chistul poate fi localizat și analizat din punct de vedere compozițional); laparoscopie (metodă prin care ovarele sunt observate direct, iar chistul poate fi îndepărtat); test de sânge CA 125 (marker tumoral specific cancerului ovarian).