Ce sunt herniile peretelui abdominal?
Herniile peretelui abdominal reprezintă exteriorizarea, sub piele, a unui organ intraabdominal, printr-un punct slab preexistent al peretelui muscular. De exemplu, puncte de minimă rezistență sunt buricul, pe unde se produc herniile ombilicale; linia dintre buric și stern, pe unde se produc herniile epigastrice; orificiile inghinale, pe unde se produc herniile inghinale; orificiile femurale, pe unde se exteriorizează herniile femurale.
Eventrațiile sunt forme speciale de hernii, care se produc prin puncte slabe apărute mai târziu pe parcursul vieții (după o intervenție chirurgicală, de pildă). De aceea, eventrațiile se mai numesc și hernii postincizionale (adică „rupturi” produse pe locul în care peretele abdominal a fost tăiat, întrerupt artificial).
Cu excepția pancreasului, toate organele intraabdominale pot, teoretic, să hernieze. Cel mai frecvent herniază însă marele epiploon („prapurul”), intestinul subțire, intestinul gros și vezica urinară. De cele mai multe ori, organele herniate sunt îmbrăcate în peritoneu, o foiță care căptușește tot abdomenul la interior și care iese ca un deget de mănușă prin defectul muscular, formând așa-numitul sac al herniei. Sacul respectiv este cu atât mai gros și mai mare cu cât hernia e mai veche. Uneori, el poate atinge dimensiuni impresionante, conținând intestinele aproape în totalitate.
Indiferent de cauzele apariției și de localizarea unei hernii, singurul tratament care vindecă boala este cel chirurgical. În lipsa operației corespunzătoare, pot apărea complicații majore, unele dintre ele cu risc vital – ocluzii, perforații, necroze ale organelor herniate.