Cu cateva cuvinte, dr. Gramescu mi-a luat teama

Totul a inceput cu o durere foarte mare de cap. Se intampla in primavara lui 2017. In acea perioada mergeam la sala iar un prieten mi-a spus ca ar putea fi vorba de o durere provocata de o miscare gresita la aparate. Durerea de cap era insuportabila, pana la nivelul la care nu mai puteam functiona normal; 3 zile nu am fost in stare sa merg la munca. Luam antiinflamatoare insa fara sa aiba niciun efect. Pe langa durerea de cap, aveam ameteli. In cea de a treia zi am mers la Urgente, in Marea Britanie, unde locuiam in acea perioada, le-am spus medicilor despre simptome si le-am cerut un scan. Mi-au pus numeroase intrebari, au decis ca nu este cazul sa fac investigatii imagistice si m-au trimis acasa cu recomandarea sa iau in continuare medicamente antiinflamatorii.

In cateva zile durerea a disparut si circa 2 luni nu am mai avut probleme. Asta pana cand sotia a remarcat ca am inceput sa am, cum spune dl. dr. Gramescu, . Timp de cateva secunde ramaneam blocat, nu mai auzeam ce mi se spune, nu raspundeam, ma uitam prin persoana din fata mea fara sa o vad, nu stiam ce se intampla, ca si cum acele momente nu ar fi existat pentru mine. au inceput sa se repete la cateva zile. Am ajuns la medic de abia dupa ce un astfel de episod s-a intamplat la volan. Din fericire nu am provocat vreun accident, insa a devenit clar ca este o problema reala.

Fiind si diabetic, prima suspiciune a fost ca aceste pauze sunt cumva legate de boala. Asa am ajuns sa o sun pe dna. doctor din Romania care mi-a descoperit diabetul si care, dupa ce i-am povestit, mi-a spus ca ar putea fi vorba despre epilepsie si ca trebuie investigat. M-am intors in tara unde am inceput seria de analize, investigatii si consultatii la diabetolog, neurolog si neurochirurg, care aveau sa imi aduca diagnosticul de formatiune tumorala (cavernom) cerebrala temporala dreapta profunda cu recomandare de operatie pe creier. Aveam 33 de ani, o sotie insarcinata si credeam ca mai am zile, poate luni, de trait. Mi se schimbase viata, nu mai vedeam viitorul, nu mai credeam ca exista unul.

I-am cerut medicului neurolog la care am mers, dna dr. Marcelina Stanciu, sa imi recomande cel mai bun neurochirurg pe care il cunoaste. Asa am ajuns la dl. dr. Ovidiu Gramescu, care a confirmat dignosticul si mi-a spus: Cu cateva cuvinte, mi-a luat parca teama. Atata incredere a avut in succesul interventiei incat mi-a dat si mie incredere.

Operatia a avut loc in 25 iunie 2017. M-am trezit la cateva ore dupa operatie si pana si dr. Gramescu a fost uimit de faptul ca nu aveam nicio problema, niciun deficit temporar. Pe moment nu realizezi, de abia cand revii la viata normala iti dai seama ce s-a intamplat, constientizezi ca ai avut o operatie pe creier si continui sa fii un om normal. O luna mai tarziu am putut sa imi reiau complet activitatea, ca si cum nici nu s-ar fi intamplat.

In mai putin de o luna se implinesc 3 ani de la operatie. Acum am un baietel de 2 ani si 6 luni, iar viata mea este alta. Boala prin care am trecut mi-a schimbat perspectiva asupra vietii. Lectia pe care am invatat-o este ca multi oameni alearga sa devina cineva, sa faca ceva, sa aiba bani - si eu am fost unul dintre ei. Relatiile, prietenii, familia sunt insa mai importante decat orice. Am inceput sa pun mai mult pret pe familie, pe prieteni, pe parinti.