+4.021.969.969

Toxoplasmoza

Ce este toxoplasmoza

Toxoplasmoza este o infecție cauzată de Toxoplasma gondii, un parazit care se găsește pretutindeni și care se poate transmite pe cale zoonotică, de la animal la om, vectorul principal fiind reprezentat de pisică. La SANADOR, pacienții au acces la consultații de boli infecțioase asigurate de medici cu experiență, la analize specifice și la tratament eficace.

Infecția poate apărea oricând pe parcursul vieții, prin consumul de apă sau alimente contaminate, determinând, în majoritatea cazurilor, manifestări clinice ușoare la oamenii cu un sistem imunitar competent.

La SANADOR, pacienții au acces la analize de laborator performante, pentru diagnosticul corect al infecțiilor.

Cu toate acestea, infecția cu Toxoplasma gondii este considerată o infecție oportunistă, întrucât poate fi deosebit de severă la anumite categorii mai vulnerabile de pacienți, precum cei cu o imunitate scăzută, gravide, feți în dezvoltare sau nou-născuți. Toxoplasma gondii poate fi transmisă și de la mamă la făt în sarcină, toxoplasmoza făcând parte din grupul de infecții TORCH, care pot fi dobândite în timpul sarcinii și care pot provoca leziuni severe atât mamei, cât și fătului în curs de dezvoltare.

Tipuri de toxoplasmoză

Toxoplasmoza se poate clasifica, în funcție de modalitatea de transmisie, în:

  • Toxoplasmoză dobândită – se poate transmite pe cale digestivă, prin ingestia de apă sau alimente contaminate cu Toxoplasma; de asemenea, poate apărea și prin transfuzii de sânge sau transplant de organe infectate;
  • Toxoplasmoză congenitală – transmiterea toxoplasmozei se poate face și pe calee transplacentară, de la mamă la făt; această variantă poate apărea o singură dată în viața unei femei, atunci când prima infecție cu toxoplasma apare în timpul sarcinii; efectele sale asupra fătului sunt cu atât mai severe cu cât infecția se produce mai devreme, în special în primul trimestru; toxoplasmoza în sarcină poate evolua prin producerea unor leziuni extrem de severe la embrionul în curs de dezvoltare, cu risc de oprire a sarcinii din evoluție sau avort spontan.

Cauze și factori de risc pentru infecție cu Toxoplasma gondii

Toxoplasma gondii are un ciclu de viață complex, parazitul având două tipuri de gazde. Gazda definitivă este reprezentată de feline, sălbatice sau domestice (de exemplu, pisici). În intestinul acestora, parazitul se reproduce și este eliminat în mediu, odată cu materiile fecale, sub formă de oochiști.

Excrementele de pisică pot contamina atât solul, cât și apa, plantele sau alimentele pe care le consumăm. Astfel, gazda intermediară, reprezentată de om (dar și de păsări sau mamifere), se poate infecta atât prin consumul de apă sau alimente vegetale contaminate, cât și prin contactul cu excremente de pisică, în urma grădinăritului sau manipulării litierelor, asociate cu o igienă deficitară a mâinilor.

Odată cu ingestia acestor oochiști, enzimele digestive desfac capsula chistului, eliberând paraziți în intestinul uman. Acești paraziți se vor înmulți în continuare în intestinul subțire și vor penetra peretele intestinal, de acolo diseminându-se, pe calea sângelui sau a lichidului limfatic, către diverse organe și țesuturi, având o mare afinitate pentru țesuturile musculare, vilozități coriale (care formează placenta), celulele cerebrale, retiniene sau hepatice. Invazia acestor țesuturi de către parazit determină stimularea răspunsului imun al gazdei, care va determina atât producerea de anticorpi, cât și formarea unei capsule (perete gros) în jurul paraziților, în scopul izolării acestora față de țesuturile sănătoase.

Parazitul poate rămâne viabil și se poate multiplica lent sub această formă de chist (formă de rezistență) pe toată durata vieții. Prezența acestor chisturi în organism determină formarea permanentă de anticorpi de tip IgG, cu rol protector. Scăderea sistemului imunitar al organismului, pe fondul cancerului, infecției cu HIV/SIDA, al chimioterapiei sau în urma transplantului de organ poate determina distrugerea pereților acestor chisturi, cu reactivarea paraziților latenți, ceea ce va determina leziuni mai ales la nivelul sistemului nervos central și apariția unor simptome de toxoplasmoză reactivate.

Toxoplasmoza la om mai poate apărea și prin consumul de carne de animale crudă sau insuficient preparată termic, care conține, la rândul ei, paraziți sub formă de chisturi.

Cum se manifestă toxoplasmoza

În majoritatea cazurilor, persoanele cu un sistem imunitar competent pot rămâne asimptomatice în timpul primoinfecției cu Toxoplasma. Cu toate acestea, unele persoane sănătoase pot dezvolta anumite simptome acute de toxoplasmoză, precum:

Pacienții cu un sistem imunitar slăbit pot dezvolta o formă mai severă de boală. În cazul acestora, parazitul, care se află într-o stare latentă după o infecție anterioară, se poate reactiva și poate determina manifestări severe, precum:

  • Toxoplasmoza cerebrală (encefalită toxoplasmatică) – presupune inflamația țesutului cerebral, care se poate manifesta prin confuzie, cefalee, paralizie facială, scăderea capacității de coordonare (ataxie), crize convulsive și slăbiciune musculară;
  • Dezvoltarea unor infecții pulmonare, care se vor manifesta prin febră, tuse și dificultăți de respirație (dispnee);
  • Afectare oculară.

Complicațiile toxoplasmozei

Dintre efectele pe termen lung ale toxoplasmozei la om, cele mai importante sunt cele care apar în urma afectării țesutului cerebral, în urma reactivării infecției pe fondul imunosupresiei. Toxoplasmoza cerebrală poate evolua prin afectarea stării de conștiență, convulsii sau hemipareză. În lipsa unui tratament instituit rapid, acești pacienți pot intra în comă în decurs de câteva zile sau săptămâni.

Toxoplasmoza în sarcină

O primă infecție cu Toxoplasma gondii în timpul sarcinii poate determina leziuni severe la fătul în curs de dezvoltare, care pot fi prezente la naștere sau se pot dezvolta ulterior, devreme în copilărie.  Toxoplasmoza la copii se poate manifesta prin:

  • Hidrocefalie (creșterea cantității de lichid cefalorahidian, lichidul care înconjoară și hrănește creierul);
  • Microcefalie (dimensiuni reduse ale capului);
  • Afectare oculară, cu corioretinită (afectarea coroidei și a retinei), manifestată prin dureri oculare, sensibilitate la lumină (fotofobie) și, uneori, pierderea vederii;
  • Depuneri de calciu la nivelul țesutului cerebral;
  • Surditate;
  • Convulsii;
  • Hepatosplenomegalie;
  • Îngălbenirea sclerelor oculare și a pielii (icter);
  • Afectarea dezvoltării psihomotorie a copilului.

Din cauza leziunilor severe ce pot apărea la fătul în curs de dezvoltare, femeile însărcinate trebuie să efectueze un test pentru toxoplasmoză, care să verifice dacă au fost expuse sau nu la toxoplasmă înainte de sarcină. Acest test face parte din testul de screening prenatal TORCH, care presupune recoltarea de sânge periferic și analiza cantitativă a titrului de anticorpi împotriva unor germeni patogeni, care pot determina leziuni severe atât fătului, cât și ale mamei. Dacă mama prezintă deja anticorpi de tip IgG împotriva toxoplasmei înainte de sarcină, înseamnă că ea a fost deja expusă la parazit și că sarcina poate evolua fără probleme.

Diagnosticul de toxoplasmoză

Diagnosticul de toxoplasmoză este greu de suspicionat la subiecții sănătoși, cu un sistem imunitar competent, din cauza manifestărilor nespecifice, ce pot simula un sindrom pseudogripal. Cu toate acestea, la pacienții imunodeprimați și la categoriile de risc (gravide, nou-născuți), diagnosticul de toxoplasmoză implică un grad înalt de suspiciune clinică.

Pentru confirmarea infecției sunt necesare anumite analize pentru toxoplasmoză, precum:

  • Dozarea anticorpilor din sângele periferic – în urma unei infecții acute, organismul va produce anticorpi de tip IgM, care sunt detectabili la aproximativ 5 zile de la infecție și care pot persista până la 18 luni după infecția acută; formarea chisturilor tisulare va determina apariția de anticorpi de tip IgG, cu rol protector, care devin detectabili la 1-2 săptămâni de la infecție; persistența chisturilor în organism va determina producerea de anticorpi de tip IgG pe toată durata vieții; cu toate acestea, prezența anticorpilor de tip IgG nu va putea diferenția între o infecție recentă sau mai veche, în acest caz fiind necesare teste suplimentare;
  • Teste specifice pentru evaluarea afectării de organ, precum biopsii de organ, teste imagistice (CT, ecografie, RMN), amniocenteză etc.

Tratamentul pentru toxoplasmoză

Majoritatea infecțiilor cu toxoplasma nu necesită tratament în cazul persoanelor sănătoase, cu un sistem imunitar competent. Toxoplasmoza, odată dezvoltată, nu va putea fi niciodată vindecată, din cauza formării acelor chisturi cu paraziți, care rămân latente în organism pe toată durata vieții. Medicația poate trata o infecție activă, însă nu poate distruge acele chisturi.

Totuși, tratamentul toxoplasmozei este indicat în cazul persoanelor imunodeprimate, gravidelor sau nou-născuților infectați. Acesta se bazează pe o combinație de medicamente antiparazitare și antibiotice, care au ca scop blocarea creșterii și a reproducerii parazitului în organism. La aceste medicații trebuie adăugat și acid folinic, pentru a contracara reacțiile adverse produse de terapia antiparazitară.

Măsuri pentru prevenirea infecției cu Toxoplasma gondii

Recomandările generale pentru prevenția infecției cu Toxoplasma gondii includ:

  • Spălarea cu atenție a fructelor și legumelor înainte de consum;
  • Evitarea contactului cu pisicile/excremente de feline la grupele aflate la risc;
  • Evitarea consumului de lapte nepasteurizat, apă netratată, de carne crudă sau insuficient preparată termic, a fructelor de mare crude sau insuficient gătite (de tipul scoicilor, midiilor sau stridiilor);
  • Spălarea mâinilor după curățarea litierelor, după grădinărit.

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții beneficiază de consultații de specialitate și de analize de laborator performante, pentru diagnosticul rapid și corect al infecțiilor. Probele recoltate sunt prelucrate în laboratoarele SANADOR, care dispun de echipamente de ultimă generație, pentru asigurarea unor rezultate de înaltă precizie. Tratamentul este stabilit individualizat, în funcție de specificul fiecărui caz în parte, pentru prevenirea complicațiilor.

Femeile însărcinate au acces la SANADOR la analize de screening prenatal complete, inclusiv pentru toxoplasmoză, astfel încât să fie descoperite din timp eventuale infecții. Rezultatele testelor sunt interpretate de medici cu experiență, care discută apoi cu pacientele despre următorii pași necesari.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

Solicită o programare Programare online Exclusiv pentru clienții SANADOR cu cont activ