Ce este tendinita ahileană?

Tendinita ahileană reprezintă inflamația tendonului lui Ahile, care determină adesea durere la nivelul gleznei sau călcâiului după efort fizic. Tendonul lui Ahile sau tendonul calcanean este cel mai gros și mai puternic tendon. Acesta leagă mușchiul triceps sural al gambei de porțiunea posterioară a osului calcaneu, care formează călcăiul. Tendonul ahilean permite, astfel, efectuarea unor mișcări precum mersul, alergatul, urcatul scărilor, săritul sau statul pe vârfuri.

La persoanele tinere, acest tendon poate susține de 12 ori greutatea corpului în timpul alergării, dar rezistența este mai scăzută la persoanele vârstnice, de aceea leziunile tendonului lui Ahile sunt mai frecvente la această categorie de vârstă.

  • Programează-te acum la SANADOR! Sună la 021.9699!

Numele tendonul provine din mitologia greacă, de la eroul Ahile, care, potrivit legendei, a murit în războiul troian din cauza unei răni provocate de o săgeată în tendonul calcanean. Astfel, pe baza acestui mit, tendonul lui Ahile sugerează, în limbajul comun, o zonă vulnerabilă a corpului.

Tipuri de tendinită ahileană

Există două tipuri de tendinită ahileană, care descriu ce parte a tendonului este afectată:

  • Tendinită ahileană non-inserțională – în acest tip de tendinită sunt afectate fibrele din regiunea medie a tendonului, care încep să se rupă, se inflamează și se îngroașă; acest tip de tendinită afectează peroanele tinere, active;
  • Tendinită ahileană inserțională – implică porțiunea inferioară a tendonului, la locul inserției (atașării) acestuia pe osul calcaneu; acest tip de tendinită poate afecta persoane care desfășoară orice nivel de activitate, inclusiv pe cele sedentare, însă este mai frecvent la alergători, care suprasolicită acest tendon; acest tip de tendinită este determinat de obicei de hipertrofia (îngroșarea) mușchilor gambei, care exercită o presiune crescută asupra tendonului la nivelul inserției sale; în timp, la nivelul inserției tendonului, se pot dezvolta excrescențe osoase (pinteni osoși).

Cauze și factori de risc

Persoanele care practică sporturi precum dansul, alergatul sau sporturi care implică porniri și opriri bruște, precum tenisul, sunt mai predispuse la inflamația tendonului ahilean. Calcificarea inserției tendonului lui Ahile în hiperostoza scheletică idiopatică poate declanșa tendinită ahileană cronică.

Există și alți factori care cresc riscul de lezare a tendonului lui Ahile, precum:

  • Vârsta – tendonul lui Ahile se uzează odată cu înaintarea în vârstă, devenind mai susceptibil la diverse leziuni;
  • Sexul – tendinita ahileană apare mai frecvent la bărbați;
  • Practicarea ocazională de sport – de exemplu, doar în weekenduri;
  • Creșterea bruscă a intensității antrenamentului – de exemplu, creșterea distanței de alergare de la o zi la alta cu câteva sute de metri, fără a oferi corpului timpul necesar să se adapteze la noua distanță, poate determina iritarea și inflamația tendonului ahilean;
  • Obezitatea;
  • Diabetul zaharat;
  • hiperostoza scheletică idiopatică;
  • Deformitatea Haglund sau exostoza retrocalcaneană (reprezintă prezența unui mic pinten osos la nivelul călcâiului, acolo unde se inseră tendonul Ahilean);
  • Piciorul plat;
  • Alergarea pe un teren deluros;
  • Purtarea de încălțăminte neadecvată în timpul alergării.
  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Semne și simptome de tendinită ahileană

O inflamație la tendonul lui Ahile poate determina următoarele semne și simptome:

  • Durere la nivelul călcâiului și gleznei, care se agravează odată cu mersul sau cu activitatea fizică;
  • Rigiditate la nivelul tendonului, care este mai frecventă și mai intensă dimineața și se ameliorează pe parcursul zilei, odată cu activitatea;
  • Îngroșarea tendonului, determinată de inflamația acestuia;
  • Limitarea mișcării de flexie plantară;
  • Edemul (tumefierea) zonei posterioare a gambei și a călcâiului, în jurul tendonului, care este prezent permanent și se intensifică pe parcursul zilei, odată cu activitatea fizică;
  • Durere la nivelul calcaneului în momentul purtării de încălțăminte.

Posibile complicații

Printre posibilele complicații ale tendinitei netratate se numără:

  • Ruptura tendonului lui Ahile – inflamația specifică tendinitei poate determina slăbirea tendonului, ceea ce îl predispune la ruptură, o leziune foarte dureroasă, care necesită reparare prin intervenție chirurgicală;
  • Calcificarea tendonului - în ambele tipuri de tendinită ahileană, fibrele lezate ale tendonului se pot calcifica și rigidiza în timp.

Stabilirea diagnosticului de tendinită ahileană

Diagnosticul de tendinită ahileană este suspicionat în urma anamnezei (interviului) cu pacientul și a examenului clinic al acestuia. Durerea pe traiectul tendonului ahilean, edemul la nivelul zonei posterioare a gleznei, precum și limitarea mișcărilor la nivelul articulației sunt sugestive pentru diagnosticul de tendinită ahileană. Pentru a confirma suspiciunea, medicul ortoped poate indica efectuarea unor investigații imagistice, precum:

  • Radiografii ale gleznei – deși acestea nu pot vizualiza structurile țesuturilor moi (tendoane, ligamente), ele pot evidenția alte afecțiuni (fractură de gleznă, luxație de gleznă, entorsă) care pot evolua cu durere la acel nivel;
  • Ecografia articulară – folosind această investigație non-iradiantă, bazată pe ultrasunete, medicul poate vizualiza tendonul ahilean în timp-real, în timpul mișcării, precum și fluxul sanguin din jurul acestuia, care va fi crescut în inflamație;
  • Rezonanță magnetică de gleznă – această investigație oferă cele mai precise imagini, putând vizualiza tendonul lui Ahile inflamat; deși nu este neapărat necesară pentru diagnostic, examinarea RMN de gleznă devine utilă mai ales în stabilirea tratamentului chirurgical, atunci când măsurile de tratament conservator au eșuat, întrucât investigația poate arăta exact gradul de lezare a fibrelor tendonului ahilean.

Tratamentul pentru tendinita ahileană

Pentru tratarea tendinitei ahileene, medicul va recomanda, pentru început, câteva metode de tip conservator, non-chirurgicale, precum:

  • Repaus fizic – evitarea practicării sporturilor care pun presiune asupra tendonului ahilean și efectuarea, în schimb, a unor activități cu impact scăzut și care nu solicită atât de mult tendonul ahilean, cum este înotul;
  • Aplicarea de gheață la nivelul tendonului, pentru cel puțin 20 de minute pe zi, pentru a reduce inflamația, după activitatea fizică sau atunci când apare durerea;
  • Compresia tendonului, folosind benzi kinesiologice, pentru reducerea inflamației;
  • Purtarea unei orteze de gleznă pe parcursul nopții, pentru a menține tendonul într-o poziție întinsă;
  • Medicație analgezică și antiinflamatorie;
  • Terapie fizică – program de recuperare medicală centrat pe exerciții de întărire a musculaturii, masaj și întinderea tendonului;
  • Terapia cu unde de șoc, care folosește unde puternice pentru a reduce durerea și pentru a stimula vindecarea.

Atunci când durerea persistă după o perioadă de câteva luni de tratament conservator, sau în caz de rupere a tendonului ahilean, este indicată intervenție chirurgicală pentru repararea acestuia. Tratamentul chirurgical poate consta în intervenții de scurtare a mușchilor posteriori ai gambei, de rezecție a porțiunii lezate a tendonului ahilean, urmată de sutura capetelor sănătoase sau de transfer de tendon pentru reconstrucția tendonului ahilean, atunci când o mare parte din acesta este distrus.

Orice intervenție chirurgicală este urmată de o perioadă de recuperare, de cel puțin câteva săptămâni. Terapia fizică post-intervenție este foarte importantă pentru reabilitare, unii pacienți necesitând până la 12 luni de kinetoterapie.

Măsuri de prevenție

Pentru a reduce riscul apariției tendinitei ahileene se recomandă:

  • Efectuarea exercițiilor de încălzire înaintea efortului fizic;
  • Creșterea lentă și treptată a intensității antrenamentelor;
  • Oprirea efortului fizic în momentul în care apare durerea;
  • Evitarea alergării pe teren deluros sau denivelat;
  • Purtarea unor pantofi sport potriviți pentru tipul de sport practicat, cu amortizare și suport adecvat pentru arcul plantar; pentru reducerea tensiunii asupra tendonului ahilean călcâiul trebuie să fie ușor ridicat.

Diagnostic și tratament la SANADOR

SANADOR asigură pacienților servicii medicale de top pentru diagnosticul și tratamentul afecțiunilor articulare. Consultațiile ortopedice sunt oferite de medici dedicați și foarte bine pregătiți profesional, iar investigațiile imagistice performante permit stabilirea unui diagnostic rapid și corect. La SNADOR, radiografiile digitale, ecografia articulară, examenul RMN și tomografia computerizată sunt efectuate cu echipamente de ultimă generație, precum RMN 3 Tesla și CT 128 slice.

Pacienții cu tendinită ahileană beneficiază de un program personalizat de recuperare medicală, stabilit de un medic specialist. Atunci când este indicat tratament chirurgical, operația se desfășoară în cele mai bune condiții de siguranță la Spitalul Clinic SANADOR, într-unul dintre cele mai bine dotate blocuri operatorii din țară.

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR