Strictura uretrală

Ce este strictura uretrală?

Strictura uretrală este o îngustare parțială sau totală la nivelul uretrei, din cauza unei cicatrici prezente la nivelul acesteia. Blocarea uretrei determină imposibilitatea evacuării urinei de la nivelul vezicii și a rinichilor, ceea ce determină anumite consecințe, precum inflamație și infecție la nivelul tractului urinar. Această afecțiune apare cel mai frecvent în rândul bărbaților.

Uretra este acel conduct prin care urina circulă dinspre vezica urinară către exterior, pentru a fi eliminată din organism prin orificiul numit meat uretral. În mod normal, aceasta are un diametru suficient de mare încât să permită trecerea urinei fără dificultăți.

Anatomia uretrei diferă între bărbați și femei. La sexul masculin, aceasta este mai lungă (aproximativ 8-9 centimetri), întrucât traversează prostata și penisul, luând forma acestora. La femei, uretra este mai scurtă, având o lungime de doar 3-4 centimetri.

• 
  Strictura uretrală afectează funcționarea tractului urinar. Programează-te la consultație!

Cauze și factori de risc

Cele mai frecvente cauze pentru apariția stricturii uretrale sunt cele de tip traumatic și cele iatrogene (cele determinate de actul medical în sine). Factorii de risc pentru dezvoltarea unei cicatrici pe uretră sunt următorii:

• Traumatismele produse prin cădere pe zona perineului, ca de exemplu într-un accident de bicicletă;
• Folosirea necorespunzătoare a cateterelor (sondelor) urinare sau pentru o perioadă prea lungă de timp;
• Instrumentarea chirurgicală a uretrei – de exemplu, în cadrul procedeelor endoscopice, precum cea de rezecție transuretrală de prostată (procedeul TURP);
• Adenom de prostat;
• Infecțiile cu transmitere sexuală – în special cele produse de gonococ și Chlamydia; acestea determină inflamația uretrei, inflamație care se va vindeca printr-o cicatrice în uretră;
• Balanita;
• Calculi uretrali;
• Radioterapia utilizată în tratamentul carcinomului de prostată;
• Cancerul uretrei sau cancerul prostatei – în cazul celei din urmă, prostata mărită în volum circumferențial înconjoară uretra și poate determina o îngustare la acest nivel.

Semnele și simptomele stricturii uretrale

O îngustare pe uretră va determina simptome prin incapacitatea golirii complete a vezicii urinare. Aceste simptome pot fi înglobate sub termenul de „disurie”, care desemnează o dificultate în a urina și sunt reprezentate de:

• Jet urinar slab și redus cantitativ;
• Nevoie urgentă și frecventă de a urina (poliurie);
• Senzație de golire incompletă a vezicii după efortul de micțiune;
• Ezitare în timpul micțiunii;
• Durere la urinare.

Alte semne și simptome pe care le poate prezenta pacientul cu strictură de uretră pot fi:

• Incapacitatea de a controla micțiunea – incontinența urinară;
• Durere în zona perineală;
• Durere sau tumefiere (umflare) la nivelul penisului;
• Secreții uretrale – acestea pot fi galben-verzui în infecțiile gonococice sau clare, incolore, în caz de infecție cu Chlamydia;
• Sângerări uretrale – acestea pot să apară cu precădere în caz de traumatisme sau infecții;
• Incapacitatea de a urina (retenție urinară) – aceasta este o urgență, întrucât semnalizează o îngustare totală de uretră.

• 
  Dacă ai simptome specifice stricturii uretrale, programează-te la o consultație!

Metode de diagnostic

Un prim pas este reprezentat de descrierea simptomelor pacientului. Medicul va întreba pacientul referitor la intervenții medicale anterioare asupra uretrei sau prostatei și despre bolile suferite în trecut, care ar putea indica un posibil factor de risc pentru apariția stricturii uretrale.

Ulterior, medicul urolog va examina fizic pacientul. La inspecția penisului se vor putea observa zone de tumefiere sau secreții eliminate prin meatul uretral, indicii pentru o posibilă infecție.

Pentru diagnosticul definitiv al stricturii uretrale se pot realiza următoarele teste:

• Măsurarea debitului urinar prin uroflowmetrie – pacientul va fi rugat să urineze complet într-un recipient special, care se conectează la un aparat specializat în măsurarea debitului urinar (volumul eliminat de urină pe perioada de timp – mL/secundă); un debit scăzut înregistrat de aparat poate indica o îngustare la nivelul uretrei, însă, ca dezavantaj, această procedură nu poate localiza strictura;
• Cistoscopia – cistoscopul este un tub scurt și flexibil, prevăzut cu o cameră la un capăt, care permite inspecția vizuală a uretrei și a vezicii urinare; cistoscopul va fi introdus prin meatul uretral extern penian în uretră, până ce va întâmpina o zonă de rezistență pe care nu o va putea depăși, loc care marchează prezența stricturii; pentru această procedură medicul poate injecta un anestezic local prin uretră, de tipul Lidocainei, pentru ca pacientul să nu resimtă un mare disconfort în timpul introducerii cistoscopului prin uretră;
• Uretrografia retrogradă – este o procedură care presupune introducerea unui agent de contrast prin meatul uretral extern, urmată de radiografierea cu raze X a uretrei; substanța de contrast nu va trece mai departe de îngustare, putând localiza cu exactitate strictura; se numește „retrogradă” deoarece substanța de contrast este introdusă dinspre uretră spre vezică, în sens invers față de sensul de eliminare a urinei;
• Urografia prin tomografie computerizată;
• Teste infecțioase – se pot efectua examene bacteriologice ale secreției uretrale, urmate de culturi pe diverse medii.

• 
  La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Tratamentul stricturii uretrale

O operație pentru strictura uretrală poate implica următoarele procedee:

• Dilatații uretrale – acestea se folosesc pentru stricturi scurte; sub anestezie generală vor fi introduse prin cistoscop diverse dispozitive dilatatoare, care vor lărgi gradual diametrul uretrei în zona îngustată;
• Uretrotomie internă – în această situație se va folosi din nou cistoscopul, prin care se va introduce un instrument special care permite excizia (înlăturarea) cicatricii uretrale și repermeabilizarea canalului uretral.

Atât dilatațiile uretrale, cât și uretrotomiile interne sunt proceduri endoscopice, minim invazive. Acestea reprezintă o variantă excelentă pentru tratamentul stricturilor pe termen scurt. Dezavantajul este reprezentat de rata de recurență (reapariție) crescută a acestora. După aceste proceduri, un cateter urinar este montat și menținut pentru 3-5 zile la nivelul uretrei.

Pentru tratamentul definitiv al unei stricturi uretrale, se poate efectua reconstrucție uretrală. Aceasta implică o intervenție chirurgicală pe cale deschisă. În cadrul acesteia va fi excizată (eliminată) porțiunea îngustată a uretrei, urmând ca cele două capete rămase ale uretrei să fie legate împreună (anastomozate), procedeu numit uretroplastie.

Dacă după excizia cicatricii se obține o uretră prea scurtă, ce nu permite anastomozarea capetelor rămase, se poate realiza reconstrucția unei noi uretre (neo-uretră) prin transfer de țesut – de exemplu, grefă din prepuț sau chiar din mucoasa bucală. Utilizând această tehnică se pot obține reconstrucții cu rate mari de succes pe termen lung. În anumite cazuri, tratamentul chirurgical se poate realiza și prin meatotomie sau meatoplastie.

De asemenea, poate fi indicată o cistostomie, pe termen scurt sau pe termen lung, pentru a permite eliminarea urinei.

• 
  Vino la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Programează-te!