Stopul respirator

Ce este stopul respirator?

• 
  021 9699 Stopul respirator este o urgență. Apelează la SANADOR!

Stopul respirator este încetarea involuntară și bruscă a respirației. Atunci când durata acestuia depășește 5 minute, hipoxia provoacă daune ireversibile la nivelul organelor vitale, în special la nivel cerebral.

Dacă funcția ventilatorie nu este suplinită sau reluată rapid, stopul respirator este urmat de stop cardiovascular inevitabil. Din acest motiv, un stop respirator este considerat o urgență medicală, iar managementul său trebuie să înceapă, ideal, cât mai rapid de la diagnostic.

Stopul respirator este o entitate clinică distinctă față de dificultățile în respirație sau insuficiența respiratorie. Dificultățile în respirație apar când persoana încearcă să mențină o oxigenare adecvată a sângelui în timpul depresiei funcției respiratorii. Semne precum tahi/polipnee (respirație rapidă și superficială), tiraj, wheezing, alterarea statusului mental indică prezența acestora.

Insuficiența respiratorie este reprezentată de lipsa ameliorării, chiar și temporare, a simptomatologiei, indiferent de cantitatea de efort depusă pentru a depăși hipoxia, și este obiectivată prin scăderea saturației în oxigen a sângelui sub 94% în aerul ambiant.

Absența respirației sau stopul respirator apar ca urmare a dificultăților în respirație, a insuficienței respiratorii, ori în traumatismele de la nivelul capului și gâtului sau la victimele înecului.

Cauze și factori de risc

• 
  021 9699 Compartimentul de Primiri Urgențe funcționează non-stop, 7 zile din 7.

Stopul respirator poate fi precedat de dificultăți în respirație sau insuficiență respiratorie acută și este precipitat în general de unul dintre următoarele fenomene:

• Obstrucția căilor aeriene;
• Scăderea efortului respirator;
• Diminuarea forței musculaturii respiratorii;

Fiecare dintre ele presupune factori de risc individuali.

Obstrucția căilor respiratorii la orice nivel este mai frecvent întâlnită la copii, în special la sugarii sub 3 luni, și poate avea multiple cauze precum inflamația la nivel glotic/laringian, aspirarea unui corp străin, regurgitarea bolului alimentar, obstrucție prin sânge sau mucus, tumori, boli pulmonare, edem și/sau spasmul corzilor vocale.

Scăderea efortului respirator apare uzual ca marcă a afectării sistemului nervos central printr-o patologie a acestuia, prin toxicitatea centrală produsă de anumite medicamente sau droguri ori prin existența unui dezechilibru metabolic.

Slăbiciunea musculaturii respiratorii accesorii apare în urma unui efort respirator marcat și prelung (după acidoză metabolică sau hipoxemie îndelungată) sau în afecțiunile neuromusculare primare precum miastenia gravis, botulism, sindromul Guillain-Barré sau secundare administrării de medicamente miorelaxante.

Semne și simptome ale stopului respirator

Tabloul clinic al stopului respirator este inițial precedat de semne de alterare a funcției respiratorii normale precum:

• Tiraj costal, bătăi accentuate ale aripilor nazale;
• Pierderea stării de conștiență;
• Piele și mucoase palide și reci;
• Cianoza buzelor și a degetelor;
• Bătăi cardiace rapide.

În momentul în care stopul respirator este deja instalat, lipsesc mișcările și zgomotele respiratorii, iar procesul respirator nu mai are loc.

Diagnosticarea stopului respirator

Diagnosticul este în general clinic. Când o persoană prezintă semne precum tahicardie/bradicardie, efort respirator marcat, cianoza buzelor și a tegumentelor, bradi sau tahipnee (respirație încetinită sau accelerată) sau chiar comă acestea indică potențiala progresie către stop respirator.

Stopul respirator trebuie reperat cât mai rapid pentru a institui de urgență măsuri suportive în vederea menținerii unei oxigenări adecvate la nivelul creierului și a organelor vitale.

Tratamentul în stopul respirator

• 
  021 9699 Compartimentul de Primiri Urgențe al Spitalului Clinic SANADOR este pregătit pentru orice situație.

Tratamentul stopului respirator cuprinde niște pași ce ar trebui urmați rapid indiferent de locul și persoana care identifică stopul.

Primul pas constă în verificarea responsivității persoanei afectate prin zguduirea sa viguroasă și încercarea de a restabili comunicarea cu aceasta.

Dacă responsivitatea este absentă peste 10 secunde, următorul pas presupune solicitarea unui serviciu de urgență și apoi, obținerea cât mai rapidă a unui defibrilator automat extern.

De regulă, acestea sunt amplasate din loc în loc în spații publice precum mall-uri, stații de metrou sau de alimentare și sunt marcate printr-o etichetă verde care afișează literele “AED”.

Ulterior, trebuie verificat dacă persoana are puls prezent. În cazul absenței pulsului sau a dispariției acestuia, defibrilatorul automat extern trebuie utilizat pentru a identifica dacă există un ritm cardiac anormal ce ar putea beneficia de defibrilare.

În mod uzual, aparatele de defibrilare identifică singure existența unui ritm șocabil și administrează impuls electric în vederea restabilirii unui ritm normal, așadar nu este necesar pentru persoana care folosește defibrilatorul să aibă cunoștințe medicale extensive.

Dacă pulsul este prezent, se va iniția respirația gură-la-gură cu ritm de o respirație la fiecare 5-10 secunde, pentru un total de 10-12 respirații pe minut.

Absența respirațiilor spontane precum și a pulsului indică progresia către un stop cardiorespirator.

În lipsa unui defibrilator automat extern, se va începe imediat procesul de resuscitare cardio-respiratorie care presupune efectuarea de 30 de compresii toracice la fiecare 2 respirații. Compresiile toracice trebuie făcute la o adâncime de aprox. 5cm și nu este rar să fie rupte câteva coaste în momentul în care manevra este efectuată corect.

Frecvența compresiilor toracice ar trebui menținuta între 100-120 pe minut până la sosirea unui echipaj de salvare sau până la procurarea unui defibrilator automat extern și identificarea unui ritm șocabil.

Deoarece în majoritatea cazurilor stopul cardiorespirator la copii debutează prin stop respirator de cauză pulmonară, primul ajutor în stop respirator la copii implică întâi administrarea a 2 respirații de salvare și ulterior inițierea compresiilor toracice. Raportul utilizat la copii este de 15 compresii la fiecare 2 respirații.

La spital, stopul respirator va fi tratat într-o secție de terapie intensivă prin instituirea manevrelor de respirație asistată, atât prin metode noninvazive (ventilația pe mască) cât și prin metode invazive (intubarea orotraheală).

Tratament la SANADOR

• 
  Vino la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Spitalul Clinic SANADOR este singurul spital privat care dispune de un compartiment de primiri urgențe. Pacienții cu stop respirator sau alte urgențe care ajung aici primesc tratament de urgență de la o echipă medicală pregătită temeinic și experimentată, disponibilă 24 de ore din 24. SANADOR deține propriul serviciu de ambulanță, cu flotă proprie, echipată după cele mai înalte standarde. Compartimentul de Primiri Urgențe SANADOR este dotat cu o platformă de investigații completă și modernă, prin intermediul căreia medicii diagnostichează rapid pacienții.

La SANADOR, stopul respirator este tratat la Secția de Anestezie și Terapie Intensivă, care este acreditată ca secție ATI cu competență extinsă. Echipamentele de ultimă generație și abilitățile echipei medicale asigură acordarea celor mai bune tratamente medicale, atât pentru adulți, cât și pentru copii și nou-născuți, pentru aceștia din urmă fiind disponibil un departament special. De asemenea, la Secția ATI din SANADOR există și un departament destinat chirurgiei cardiovasculare, necesar îngrijirii preoperatorii a pacienților cu afecțiuni ale inimii și sistemului circulator.

Prevenție

Cu excepția modificării factorilor de risc ce predispun la un stop respirator, nu există metode clare de prevenție.

Atunci când o persoană se confruntă cu afecțiuni ale căilor respiratorii, aceasta trebuie monitorizată activ pentru identificarea unor semne și simptome de efort respirator marcat. Adresarea promptă la medic poate împiedica progresia patologiei respiratorii către stop respirator.

Cu toate acestea, identificarea persoanelor la risc pentru stop respirator și participarea populației generale la cursuri de prim ajutor vor crește șansele de supraviețuire pentru cei ce suferă un stop respirator.

Programează-te!