Stabilirea diagnosticului de sinuzită sfenoidală
Diagnosticul sinuzitei sfenoidale implică de obicei un examen fizic detaliat, însoțit de anamneză și de evaluarea simptomelor pacientului. Medicul orelist poate efectua o endoscopie nazală, care implică introducerea unui tub subțire și flexibil în pasajele nazale și în sinusurile pacientului, pentru a vizualiza direct interiorul acestora. Această procedură face posibilă și prelevarea de mostre de mucus sau de țesut pentru analize suplimentare.
De asemenea, medicul poate recomanda și investigații de imagistică, cum ar fi radiografie sau tomografie computerizată (CT). În timp ce radiografiile pot oferi informații generale despre prezența inflamației sau a altor modificări în sinusurile sfenoidale, acestea pot fi limitate în detectarea complicațiilor sau a detaliilor anatomice subtile.
Tomografia computerizată (CT) este adesea preferată pentru evaluarea sinuzitei sfenoidale, deoarece această tehnică oferă imagini mai detaliate și mai precise ale sinusurilor și structurilor înconjurătoare.
Testarea alergiilor poate juca un rol important în diagnosticul sinuzitei sfenoidale, mai ales în cazul în care alergiile sunt considerate un factor contribuitor la dezvoltarea sau exacerbarea inflamației sinusurilor. Alergiile pot fi legate de sinuzita sfenoidală prin provocarea unei reacții inflamatorii în mucoasa, ceea ce poate agrava simptomele și poate face tratamentul mai dificil.
Testele alergice pot identifica alergenii specifici, precum polenul, acarienii, mucegaiurile sau alte substanțe. Aceste analize includ teste cutanate, în care substanțele alergene sunt aplicate pe piele, urmărindu-se apariția unor reacții alergice locale, sau teste de sânge, pentru a detecta prezența anticorpilor specifici alergenilor.