Ce este sindromul Sjögren

Sindromul Sjögren este o patologie cronică autoimună, caracterizată prin inflamație la nivelul glandelor salivare și lacrimale. Vino la SANADOR pentru investigații avansate și tratament modern!

Afectarea acestor glande exocrine are ca rezultat uscarea conjunctivei oculare și a mucoasei bucale. Sistemul imun nu recunoaște țesuturile proprii și produce un răspuns imun față de glandele salivare și lacrimale, ceea ce va duce la scăderea producției de lacrimi și salivă. Deși uscarea ochilor și a cavității orale sunt semnele principale din Sjögren, acesta poate să prezinte și manifestări sistemice. Durere articulară, fatigabilitate, afectarea renală, pulmonară sau a sistemului nervos sunt câteva dintre manifestările sistemice care pot să apară în această patologie.

Sjögren poate să debuteze ca o patologie primară sau să acompanieze alte boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă sau lupusul. Debutul patologiei poate să apară la orice vârstă, însă este mai frecvent la persoanele de peste 40 de ani. Boala apare mai frecvent la sexul feminin. Examenul clinic, testele de laborator și, în unele cazuri, testele imagistice sunt elementele pe care se bazează diagnosticul sindromului Sjögren. Din păcate nu există un tratament curativ pentru această boală, însă există tratamente care îmbunătățesc calitatea vieții și încetinesc evoluția patologiei.

  • 021 9699 Programează-te acum!

Cauze și factori de risc

Nu s-a descoperit încă o cauză exactă care să ducă la apariția sindromului Sjögren, însă s-au observat anumiți factori de risc care favorizează debutul patologiei.

Sindromul Sjögren este o boală autoimună, caracterizată prin faptul că sistemul imunitar atacă propriile celule. Predispoziția genetică joacă, de asemenea, un rol în dezvoltarea acestui sindrom. S-a observat că boala apare mai frecvent în familiile în care există deja un membru diagnosticat cu Sindromul Sjögren.

S-a mai observat că nivelul crescut al estrogenului contribuie la dezvoltarea sindromului Sjögren. De aceea, sindromul Sjögren este mai frecvent la sexul feminin. Factorii infecțioși, cum ar fi infecția cu virusul Epstein-Barr sau alte infecții virale sau infecții bacteriene pot să joace de asemenea un rol în debutul bolii. Pacienții care prezintă o patologie imună (poliartrită reumatoidă, lupus sau sclerodermie) prezintă un risc crescut de a dezvolta acest sindrom. Un alt factor de risc este vârsta de peste 40 de ani.

  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cum se manifestă sindromul Sjögren

Din cauza scăderii producției de secreție lacrimală, ochiul o să devină uscat, cu o senzație de arsură. Acest lucru poate provoca durere neclară și sensibilitate la lumină. Același efect este prezent și la nivelul cavității bucale și nazale. Uscarea mucoasei bucale produce dificultate la înghițirea alimentelor, vorbire și poate să altereze simțul gustativ. Un număr scăzut de pacienți experimentează uscarea tegumentului. La sexul feminin apare și uscarea mucoasei vaginale. Din această cauză, contactul sexual poate să producă durere la nivel vaginal.

Fatigabilitatea cronică este un simptom specific bolilor autoimune. Articulațiile, musculatura, tiroida, rinichii, ficatul, plămânii, țesutul cutanat sau sistemul nervos pot să fie de asemenea afectate în sindromul Sjögren. Inflamația glandelor salivare cu creșterea lor în dimensiune este specifică în acest sindrom. Glandele parotide sunt localizate în fața urechii. Creșterea lor în dimensiune va produce un aspect caracteristic bolii.

Tusea este un alt simptom prezent în sindromul Sjögren. Ea apare din cauza deshidratării mucoasei căilor respiratorii. Este important de menționat că aceste simptome pot să difere de la pacient la pacient. Mai mult, severitatea simptomelor variază în timp. De asemenea, poate să apară senzația de ochi uscați și senzația de gură uscată. Sindromul Sjögren poate fi însoțit de dizautonomii, manifestându-se prin simptome precum amețeli, oboseală cronică și dificultăți în reglarea tensiunii arteriale.

Stabilirea diagnosticului

Sindromul Sjögren este uneori dificil de diagnosticat, din cauza simptomatologiei variate de la pacient la pacient. Testele de laborator (precum analiza ANA) pot să evidențieze un sindrom inflamator sau să detecteze prezența anticorpilor specifici sindromului Sjögren. În același timp, se poate evalua funcția hepatică și renală. Testul Schirmer are ca scop evaluarea ochiului uscat. O mică hârtie de filtru se va plasa la nivelul pleoapei inferioare. Aceasta o să absoarbă lacrimile de la acest nivel. Cu ajutorul ei, se va evalua producția de lacrimi. Se recomandă un consult oftalmologic pentru a evalua mucoasa conjunctivală și a evidenția leziunile prezente la acest nivel.

Sialograma este o tehnică imagistică prin care se injectează o substanță la nivelul glandelor salivare, iar cu ajutorul razelor X se poate observa exact cantitatea de salivă care ajunge în cavitatea bucală. Același principiu se utilizează și în cazul scintigrafiei salivare. Biopsia glandelor salivare este benefică pentru a evidenția inflamația și pentru a oferi diagnosticul de certitudine.

De asemenea, medicul poate recomanda testul Sudoscan sau capilaroscopie periunghială.

  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Complicațiile sindromului Sjögren

Cele mai frecvente complicații sunt la nivelul ochilor sau la nivelul cavității bucale. Saliva ajută la protejarea de infecții a mucoasei orale. Din cauza scăderii cantității de salivă, mucoasa se va suprainfecta. Prin urmare, pacienții cu sindromul Sjögren sunt mai predispuși la infecții cu localizări dentare sau la candidoză orală. Ochii uscați produc sensibilitate la lumină, o vedere neclară sau chiar afectarea corneei.

Complicațiile mai puțin frecvente în sindromul Sjögren sunt cele localizate la nivel pulmonar, renal sau hepatic. Inflamația de la nivel pulmonar poate să cauzeze pneumonie sau bronșită. La nivel hepatic, poate să producă hepatită sau chiar ciroză. Afectarea funcției renale este și ea o complicație asociată sindromului Sjögren. Un mic procent dintre pacienții cu sindrom Sjögren pot să dezvolte limfom. La nivelul sistemului nervos, patologia poate să producă neuropatie periferică, adică amorțeală, furnicături sau senzația de arsură la nivelul mâinilor sau a picioarelor.

Tratamentul recomandat

Tratamentul în sindromul Sjögren este unul simptomatic și depinde foarte mult de organul afectat. Ochiul uscat și mucoasa bucală uscată se tratează cel mai frecvent cu soluții care hidratează mucoasele. Însă în unele cazuri acest tratament nu este suficient și atunci se apelează la medicație imunosupresivă sau chiar la intervenții chirurgicale.

În cazurile moderate până la severe de ochii uscați, se utilizează soluții cu administrare locală cu efect imunosupresiv. Acestea au rolul de a reduce inflamația de la nivelul mucoasei.

Există medicație care poate să crească producția de secreție salivară, uneori chiar producția de secreție lacrimală. Ca efecte adverse, sunt cunoscute transpirația excesivă, durerea la nivel abdominal și creșterea producției de urină.

În cazul în care patologia este asociată artritei reumatoide, atunci se recomandă un tratament sistemic care să ajute la tratarea artritei. Pentru infecțiile micotice se vor administra medicamente antifungice.

Recomandări privind stilul de viață pentru pacientul cu sindrom Sjögren

Calitatea vieții este îmbunătățită prin utilizarea lacrimilor artificiale sau a lubrifianților oculari. Aceste produse ajută la ameliorarea disconfortului ocular cauzat de uscarea mucoasei. Lacrimile artificiale sunt utilizate mai frecvent și au o consistență mai subțire, fiind aplicate mai des decât lubrifianții oculari. Cu toate acestea, lubrifianții oculari, datorită consistenței lor mai groase, pot asigura o hidratare mai durabilă și sunt recomandați adesea pentru aplicare înainte de culcare. Totuși, utilizarea lor poate să determine o vedere neclară temporară sau să conducă la acumularea de produs la nivelul genelor.

Creșterea umidității aerului din încăpere aduce un beneficiu ochilor uscați. La ieșirea afară din locuință, este recomandă utilizarea ochelarilor de protecție. Pentru mucoasa nazală se poate administra apă de mare sau spray-uri nazale.

Pe timpul zilei, consumul de lichide este foarte important. Se preferă consumul de apă și evitarea consumului de băuturi acidulate. Pentru sănătatea mucoasei orale, se recomandă spălarea pe dinți după fiecare masă și efectuarea consulturilor stomatologice regulate. Fumatul irită mucoasa orală și agravează uscarea acesteia, motiv pentru care renunțarea la fumat este recomandată pentru pacienții cu sindromul Sjögren. Saliva artificială are ca beneficiu și lubrifierea mucoasei orale. Aceasta menține mai mult hidratarea mucoasei față de consumul de lichide.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Diagnostic și tratament la SANADOR

Medicii reumatologi ai SANADOR au pregătire vastă, inclusiv în managementul sindromului Sjögren. Spitalul Clinic SANADOR este cel mai mare spital privat multidisciplinar din țară, astfel că persoanele cu simptome de sindrom Sjögren beneficiază de toate consultațiile și investigațiile necesare, la toate specializările relevante. Experiența echipei medicale și dotările de cel mai înalt nivel asigură diagnosticarea corectă și acordarea tratamentului adecvat. Medicii oferă recomandări pentru îmbunătățirea stilului de viață, adaptate în funcție de specificul fiecărui caz. Pacienții cu complicații au acces, de asemenea, la servicii medicale avansate, la standarde internaționale, indiferent de localizarea și gradul de severitate al acestora.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR