Ce este sindromul femuro-patelar?

Sindromul femuro-patelar este o afecțiune caracterizată prin durere resimțită în zona anterioară a genunchiului, în jurul osului rotulian (patelar). Se mai numește și „genunchiul alergătorului”, întrucât este o afecțiune mai frecventă în rândul persoanelor care practică sporturi ce implică alergare sau sărituri repetitive. Sindromul femuro-patelar poate afecta, de asemenea, persoanele care nu practică sport, fiind cea mai frecventă cauză de durere în zona anterioară a genunchiului. Vino la SANADOR pentru tratament modern!

Rotula sau patela este un os mic situat în regiunea anterioară a genunchiului, la nivelul șanțului femuro-patelar al femurului. În porțiunea sa superioară se inseră tendonul mușchiului cvadriceps, principalul mușchi extensor al genunchiului, iar în porțiunea sa inferioară rotula este atașată de tibie prin intermediul ligamentului patelar. În mod normal, rotula alunecă ușor de-a lungul șanțului femuro-patelar în timpul mișcărilor de flexie și extensie a genunchiului. Acest os are un rol dublu: acoperă și protejează articulația genunchiului și, întrucât se situează în profunzimea tendonului mușchiului cvadriceps, acționează ca un punct de sprijin ce permite creșterea forței musculare în timpul mișcării de extensie a genunchiului.

  • 021 9699 Apelează la SANADOR!

Cauze și factori de risc

Nu există o singură cauză pentru apariția sindromului femuro-patelar. Acesta se dezvoltă, mai degrabă, pe fondul interacțiunii unor diverși factori, precum:

  • Suprasolicitarea articulației genunchiului – anumite mișcări fizice repetitive, precum săriturile, alergatul, urcarea sau coborârea scărilor suprasolicită articulația și pot determina fricțiuni la nivelul feței inferioare a rotulei, cu apariția consecutivă a sindromului femuro-patelar;
  • Slăbiciunea musculară – o musculatură slab dezvoltată în jurul genunchiului împiedică susținerea corectă a articulației;
  • Creșterea bruscă în intensitate a antrenamentelor;
  • Dezechilibrele musculare – diferențele de forță între mușchii cvadriceps, situat în regiunea anterioară a coapsei și mușchii ischiogambieri, situați în regiunea posterioară a coapsei, pot predispune la alinieri incorecte a rotulei în timpul mișcărilor de flexie și extensie a genunchiului;
  • Anatomia pacientului – apariția sindromului femuro-patelar poate fi favorizată de anatomia pacientului; astfel, o morfologie (formă) anormală a patelei, o adâncime redusă a șanțului femuro-patelar sau poziționarea mai înaltă a rotulei nu vor permite glisarea facilă a acesteia la nivelul șanțului femuro-patelar, determinând un stres suplimentar la nivelul articulației și apariția durerii;
  • Traumatismele anterioare la nivelul articulației genunchiului;
  • Intervențiile anterioare la nivelul genunchiului – în special în cazul utilizării grefelor de tendon patelar pentru repararea chirurgicală a ligamentului încrucișat anterior.

Persoanele tinere, active din punct de vedere fizic, cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani, sunt mai predispuse la apariția sindromului femuro-patelar. De asemenea, femeile sunt de două ori mai frecvent afectate decât bărbații, întrucât au un pelvis mai larg și, prin urmare, prezintă o mai mare instabilitate articulară.

  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Semne și simptome de sindrom femuro-patelar

Cea mai frecventă acuză a pacienților cu sindrom femuro-patelar este durerea surdă la nivelul regiunii anterioare a genunchiului. Durerea crește progresiv în intensitate de-a lungul timpului și este agravată de anumite mișcări, precum cele care necesită flexii repetate ale articulației genunchiului, cum sunt urcarea scărilor, alergarea sau săritul. De asemenea, durerea poate fi mai intensă după creșterea în intensitate a antrenamentelor sau după o perioadă prelungită de ședere cu genunchii îndoiți, de exemplu în timpul unei călătorii mai lungi cu avionul sau după o zi de lucru la birou. În timp, durerea și disconfortul caracteristice acestui sindrom pot limita capacitatea de desfășurare a activităților uzuale zilnice.

Alte semne care pot însoți durerea în cazul pacienților cu sindrom femuro-patelar sunt:

  • cracmentele articulare, niște zgomote similare unor pocnituri produse de în timpul mișcării articulației genunchiului;
  • senzație de instabilitate articulară a genunchiului;
  • tumefierea genunchiului;
  • sensibilitate la palparea rotulei;
  • slăbiciune musculară.

Complicații posibile

Una dintre complicațiile posibile ale sindromului femuro-patelar este dezvoltarea osteoartritei de genunchi, care poate evolua cu durere cronică la nivelul articulației genunchiului și impotență funcțională. Lipsa unui diagnostic prompt și a unui tratament pot predispune genunchiul la injurii suplimentare prin suprasolicitarea articulațiilor șoldului și gleznelor, precum și a musculaturii membrelor inferioare, abdominale și lombare. În timp, durerea de genunchi poate face dificilă chiar și susținerea posturii corporale și poate afecta funcționalitatea zilnică a pacienților.

Stabilirea diagnosticului de sindrom femuro-patelar

Sindromul femuro-patelar poate fi diagnosticat printr-un examen clinic amănunțit al pacientului acompaniat, la nevoie, de investigații imagistice suplimentare. Istoricul de durere surdă în regiunea anterioară a genunchiului, agravată de mișcarea de flexie a genunchiului, poate ghida medicul ortoped către acest diagnostic.

Investigațiile imagistice sunt recomandate, în general, atunci când simptomatologia nu se ameliorează după o perioadă de cel puțin două luni de tratament conservator sau pentru decelarea unor alte afecțiuni care ar putea evolua cu durere în regiunea anterioară a genunchiului, precum prezența unei rotule bipartite, osteoartrita de genunchi sau prezența de corpi liberi intraarticulari. În acest sens, pot fi efectuate radiografii ale genunchiului, ecografii musculoscheletale sau tehnici de imagistică avansată precum scanare CT (tomografie computerizată) sau examen RMN de genunchi.

  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Tratamentul pentru sindromul femuro-patelar

Tratamentul pentru sindromul femuro-patelar este, în pricipal, unul de tip conservator și implică măsuri precum:

  • terapie RICE – RICE este un acronim din limba engleză pentru: repaus (rest), gheață (ice), compresie (compression) și ridicare (elevation). Se recomandă aplicarea locală de gheață pentru cel puțin 20 de minute, zilnic, timp de 4-8 ori pe zi. Aceasta nu trebuie aplicată direct pe piele, ci se recomandă împachetarea sa în interiorul unui prosop. Compresia implică utilizarea unui bandaj compresiv la nivelul genunchiului, care reduce fluxul vascular și, în consecință, tumefacția articulară. Menținerea în poziție ridicată a genunchiului, cu cel puțin 15 centimetri peste planul inimii, permite reducerea tumefacției locale prin creșterea întoarcerii venoase (cu alte cuvinte, stimulează întoarcerea sângelui înapoi spre inimă);
  • terapie fizicăkinetoterapia este deosebit de importantă în procesul de vindecare; efectuarea unor exerciții speciale de întindere și întărire a musculaturii din jurul articulației genunchiului, cu ajutorul unui kinetoterapeut specializat, permite redobândirea forței și a flexibilității musculare;
  • medicație analgezică, de tipul paracetamolului sau ibuprofenului;
  • utilizarea unor orteze de genunchi, pentru ameliorarea durerii și pentru stabilizarea articulației.

Atunci când terapia de tip conservator nu reușește de una singură să amelioreze durerea și disconfortul pacientului, poate fi recomandată intervenția chirurgicală. Aceasta se realizează prin artroscopie și presupune efectuarea unor mici incizii la nivelul articulației, prin care se inserează atât artroscopul, cât și instrumentele chirurgicale. Artroscopul este o cameră micuță cu ajutorul căreia medicul poate vizualiza interiorul articulației, prin transmiterea imaginilor filmate pe un monitor. Terapia chirurgicală a sindromului femuro-patelar poate presupune proceduri de corectare a malaliniamentului rotulian sau de debridare a cartilajului articular degradat de la nivelul suprafeței patelare.         

Perioada de recuperare pentru sindrom femuro-patelarvariază, în funcție de capacitatea de vindecare individuală, însă majoritatea pacienților necesită o perioadă de cel puțin două luni de repaus. Cei mai mulți dintre pacienți se vor putea întoarce la activitățile zilnice obișnuite și la antrenamentele sportive după ameliorarea completă a simptomatologiei dureroase.

Măsuri de prevenție

Măsurile obișnuite ce pot preveni durerea caracteristică sindromului femuro-patelar pot implica:

  • efectuarea unor exerciții de întărire a musculaturii din jurul genunchiului pentru o mai bună stabilitate articulară în timpul activității fizice;
  • efectuarea corectă a exercițiilor fizice, de preferat sub îndrumarea unui antrenor pentru persoanele începătoare; de exemplu, în timpul practicării genuflexiunilor se recomandă evitarea tragerii genunchilor spre interior;
  • scăderea în greutate este recomandată persoanelor supraponderale, întrucât o greutate corporală crescută suprasolicită mecanic articulația genunchiului;
  • efectuarea încălzirii înainte de fiecare antrenament și a exercițiilor de stretching la finalul acestora;
  • purtarea de încălțăminte corespunzătoare tipului de antrenament sportiv;
  • creșterea progresivă și nu bruscă a intensității antrenamentelor.
  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La Spitalul Clinic SANADOR, medicii ortopezi au experiență în diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor genunchiului. Echipamentele foarte performante folosite la SANADOR includ computere tomograf de ultimă generație și aparatură RMN 3 Tesla, capabilă să furnizeze imagini detaliate, de înaltă claritate ale articulației, în cel mai scurt timp.

Intervențiile chirurgicale sunt realizate minim invaziv, prin artroscopie, într-unul dintre cele mai moderne blocuri operatorii din țară, care este conectat la Secția de Anestezie și Terapie Intensivă cu nivel maxim de competență, certificată la categoria I.

Pentru recuperare, pacienții se pot adresa Departamentului de Medicină Fizică și Reabilitare SANADOR, unde își recapătă funcțiile motorii sub îndrumarea unor terapeuți specializați. De asemenea, pacienții învață cum să efectueze corect exercițiile fizice și cum să prevină anumite leziuni ale aparatului musculo-scheletal.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR