Tipuri de sarcoidoză
Granuloamele sarcoidozice înlocuitoare de spațiu se pot forma în orice organ, interferând astfel cu funcția acestuia. De obicei, boala se dezvoltă lent, în câțiva ani, dar există situații și cu evoluție fulminantă. În 90% din cazuri apare afectarea pulmonară (sarcoidoza pulmonară), care poate rămâne mult timp asimptomatică, dar care în cele din urmă determină insuficiență respiratorie restrictivă (fibroză pulmonară) și cord pulmonar. În plus, se asociază adesea cu leziuni cardiace (sarcoidoză cardiacă), care determină aritmii, blocuri atrioventriculare și cardiomiopatie restrictivă.
Afectarea pielii (sarcoidoza cutanată) și a ganglionilor sunt printre cele mai frecvente manifestări și includ limfadenopatie cu leziuni cutanate adesea asimptomatice, precum papule, plăci sau noduli eritematoși, fermi, nedureroși cu diferite localizări, dar mai ales pe față și în zona decolteului. Uneori, leziunile de sarcoidoză se dezvoltă pe cicatrice ori pe tatuaje sau au aspect atipic, făcând dificilă diferențierea lor de lupus eritematos.
Sarcoidoza hepatică se dezvoltă în 70% dintre cazuri și implică formarea de granuloame intraparenchimatoase cu mărirea în volum a ficatului (hepatomegalie) și dureri în flancuri.
Afectarea neurologică apare în 40% dintre cazuri și implică paralizie de nervi cranieni, inflamație a creierului (encefalită), ori afectare a glandei pituitare, uneori cu diabet insipid.
Deși sunt afectate mai rar, mucoasele pot prezenta diferite ulcerații sau noduli inflitrați (duri la palpare), iar sarcoidoza oculară determină uveită, epiclerită/sclerită, inflamație a orbiei și chiar neuropatie optică.