Tratamentul pentru ruptura de tendon ahilean
Tratamentul pentru ruptura tendonului lui Ahile depinde de vârstă, nivelul de activitate și de gravitatea leziunii. Tratamentul conservator (nechirurgical) este recomandat în cazul rupturii parțiale de tendon ahilean și în cazul pacienților în vârstă care au un risc operator mai înalt. Tratamentul chirurgical este recomandat în special atunci când ruptura tendonului lui Ahile este completă, iar pacientul este tânăr sau sportiv de performanță.
Tratamentul conservator (nechirurgical)
Tratamentul inițial pentru ruptura tendonului lui Ahile este reprezentat de repaus, menținerea în poziție ridicată a piciorului, administrarea de medicamente și gheață local pentru reducerea inflamației și durerii și de imobilizarea gleznei și piciorului. Se poate folosi ghips sau orteză pentru ruptura tendonului lui Ahile.
De obicei, imobilizarea ghipsată se realizează cu piciorul în poziție îndoită în jos și poate fi necesară pentru 6-12 săptămâni. Este posibil ca la început pacientul să nu poate susține toată greutatea pe picior și să aibă nevoie de cârje pentru a se deplasa.
O orteză pentru ruptura tendonului lui Ahile reprezintă o altă alternativă pentru imobilizarea gleznei și piciorului. Orteza trebuie ajustată de mai multe ori, pe parcursul a câteva săptămâni, pentru ridicarea piciorului. Imobilizarea cu orteză permite mersul și susținerea greutății. De asemenea, poate fi scoasă pentru a permite mișcarea gleznei.
Tratamentul chirurgical
Există diferite tipuri de intervenții chirurgicale pentru a repara tendonul lui Ahile rupt, însă toate tehnicile implică sutura capetelor rupte ale tendonului. Intervenția chirurgicală poate fi deschisă, situație care implică efectuarea unei tăieturi la nivelul gleznei pentru a repara tendonul. Intervenția chirurgicală poate fi și minim invazivă, prin sutură percutanată, situație în care chirurgul realizează incizii mai mici pentru a ajunge la tendon.
Intervenția minim invazivă este de preferat deoarece prezintă numeroase avantaje față de operația deschisă: spitalizare de scurtă durată, cicatrici aproape insesizabile, risc scăzut de complicații și recuperare mai rapidă. În anumite cazuri, când sutura tendonului ahilean nu este posibilă în mod corespunzător, poate fi necesară reconstrucția tendonului ahilean.
Kinetoterapie
Exercițiile de kinetoterapie sunt necesare, indiferent tratamentul a fost chirurgical sau nu. Acestea fac parte din tratamentul de recuperare după ruptura tendonului lui Ahile și ajută la recăpătarea forței musculare și a mobilității.
Perioada de recuperare după ruptura tendonului lui Ahile este similară, indiferent dacă tratamentul aplicat a fost conservator sau chirurgical. Reluarea activităților normale, inclusiv a sporturilor cu impact redus se poate face după 4-6 luni. Sporturile cu impact crescut precum fotbalul, tenisul sau baschetul pot necesita o perioadă mai lungă de recuperare după ruptura tendonului lui Ahile.