Ce trebuie să știi înainte de a efectua o investigație imagistică prin rezonanță magnetică

Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM sau RMN), una dintre cele mai avansate tehnici imagistice medicale, este o investigație neinvazivă, neiradiantă, care oferă avantajul de a evita expunerea pacientului la radiații ionizante și permite vizualizarea multiplanară (în mai multe planuri) a diferitelor organe și țesuturi ale corpului uman. De cele mai multe ori, IRM permite observarea unor detalii ce nu pot fi cuantificate prin tomografie computerizată, radiologie standard sau ecografie. Pe lângă faptul că oferă avantajul detectării superioare a diverselor anomalii prezente, IRM poate fi repetată la nevoie, fără efecte secundare cunoscute, la pacienții care nu au contraindicații absolute la această metodă.

Afecțiuni pentru care se recomandă investigațiile RMN

Pentru ce afecțiuni se recomanda cel mai frecvent imagistica prin rezonanță magnetică

IRM este o modalitate imagistică indispensabilă pentru diagnosticul și managementul unei game largi de patologii, precum cele oncologice, neurologice, musculoscheletale și ale părților moi etc., deoarece permite caracterizarea în detaliu a leziunilor descrise, contribuind astfel la stabilirea unui diagnostic corect, pe baza căruia medicul curant recomandă un tratament adecvat.

Contraindicații ale investigației IRM (RMN)

Din cauză că la baza tehnologiei IRM se află un câmp magnetic foarte puternic, orice obiect metalic feromagnetic devine un potențial pericol. De aceea, sunt foarte importante anamneza și documentele medicale ale pacientului, cu specificarea tuturor obiectelor străine ce ar putea fi încadrate în categoria contraindicațiilor absolute IRM, precum implanturile metalice feromagnetice: proteze, implanturi dentare, tije, șuruburi, clipsuri metalice, valve metalice, pacemakere etc. Pentru a putea beneficia de investigația imagistică prin rezonanță magnetică, pacienții cu orice tip de implant metalic trebuie sa ateste cu documente compatibilitatea cu examinarea IRM a fiecărui obiect străin metalic implantat.

Contraindicații ale utilizării substanței de contrast

Pacienții care au indicație de administrare de substanță de contrast specifică IRM pot prezenta două contraindicații relative sau absolute, în funcție de severitate: manifestarea alergică și insuficiența renală. Acestea pot limita investigația la IRM nativ (fără substanță de contrast).

Manifestările alergice la substanța de contrast specifică IRM necesită măsuri de prevenție înainte de administrare, deși substanța de contrast pe bază de gadoliniu este foarte bine tolerată și determină reacții alergice într-o proporție mult redusă față de substanța iodată.

În plus, din cauza unei durate mari a examinării și a necesității menținerii unei poziții în decubit (de obicei dorsal, întins pe spate) pe tot parcursul examinării, pacienții claustrofobi și cei aflați în imposibilitatea menținerii poziției solicitate pot fi mai greu examinați sau chiar îndrumați către alte tipuri de investigații.

Tipuri de aparate

Tipuri de aparate cu care se poate efectua investigația IRM

Puterea magnetului utilizat de aparat pentru imagistica prin rezonanță magnetică este importantă pentru nivelul de detaliu obținut. Unitatea de măsură utilizată pentru a măsura densitatea fluxului magnetic este Tesla (T). În prezent, cel mai frecvent sunt utilizate aparate IRM de 1,5 T și 3 T.

Achiziția imaginilor pe un aparat RMN 3 Tesla, comparativ cu cel de 1,5 T, se produce mai rapid, implicit cu scurtarea timpului de examinare, cu păstrarea calității și cu obținerea unei rezoluții a imaginii superioare celei cu un aparat de 1,5 T.

Avantajele unui aparat IRM de 3 T sunt importante pentru pacienții claustrofobi sau cei care mențin cu dificultate poziția de decubit. Mai mult decât atât, prin examinarea IRM 3 T se obține o calitate net superioară a imaginilor, oferind un beneficiu cert din punct de vedere diagnostic.

La Spitalul Clinic SANADOR, îți punem la dispoziție 3 echipamente de ultimă generație în domeniul imagisticii medicale: Siemens Magnetom Skyra 3 T, Philips Achieva 1,5 T dSTREAM și Siemens Magnetom Avanto 1,5 T.

Rolul medicului

Rolul medicului radiolog în investigația IRM

Coroborând datele clinice ale pacientului cu cele paraclinice și de laborator, medicul radiolog stabilește, pe baza suspiciunii diagnostice enunțate de medicul curant, protocolul de examinare specific fiecărei zone anatomice de interes. În funcție de imaginile achiziționate și de leziunile identificate, medicul radiolog poate completa și/sau modifica protocolul inițial, excluzând sau solicitând administrarea de substanță de contrast specifică IRM.

După finalizarea investigației, medicul radiolog analizează fiecare imagine achiziționată și, în funcție de datele medicale ale pacientului, elaborează și formulează raportul medical IRM. Acesta trebuie integrat în context clinico-biologic în vederea recomandării tratamentului de specialitate de către medicul curant.

Cât durează, în mod obișnuit, o investigație IRM/RMN?

Durata unei examinări IRM este influențată de mai mulți parametri, printre care zona sau zonele de interes investigate, patologiile identificate la momentul achiziției de imagini și necesitatea administrării substanței de contrast specifice IRM. În funcție de patologia pacientului, se recomandă, de către medicul radiolog, un anumit protocol de examinare.

Timpul total de examinare are doar un caracter estimativ la momentul programării investigației, cu mențiunea că este posibilă modificarea acestuia în funcție de aspectele amintite mai sus. Așadar, nu există o legătură directă între durata unei investigații IRM și corectitudinea efectuării ei, durata putând varia de la aproximativ 30 de minute până la aproximativ 1,5–2 ore sau chiar mai mult în cazul unei examinări IRM a întregului organism (RMN whole-body).

Informații oferite de Dr. Miruna Călinescu, medic primar Radiologie-imagistică medicală cu competențe în rezonanță magnetică, tomografie computerizată și senologie imagistică, Spitalul Clinic SANADOR.