Tehnici de reconstrucție a tendonului ahilean
Operația de reconstrucție a tendonului ahilean este efectuată de către o echipă medicală condusă de un chirurg ortoped. Se optează pentru anestezie regională asociată cu sedare, pentru a scădea disconfortul pacientului supus procedurii medicale.
Există mai multe tehnici chirurgicale utilizate în repararea tendonului lui Ahile, iar alegerea acestora depinde de severitatea leziunii, vârsta pacientului și alți factori individuali.
În cazurile complexe sau în situațiile în care tendonul nu poate fi suturat în mod satisfăcător, se pot utiliza tehnici de reconstrucție a tendonului ahilean, pentru a înlocui porțiunile deteriorate ale tendonului.
Acestea implică:
- Transferul de tendon: în cadrul căreia se prelevează un tendon dintr-o altă parte a corpului, de ex. tendonul mușchiului flexor lung al halucelui, cu care se înlocuiește tendonul afectat;
- Lambou al fasciei tendonului gastrocnemian: tehnică în care se decupează o fâșie de tendon ce este apoi folosită pentru apropierea celor două margini libere ale tendonului ahilian (tehnica Bosworth);
- Reconstrucție cu autogrefă (folosind fragmente de țesut prelevat de la pacient);
- Reconstrucție cu alogrefă (folosind fragmente de țesut de la un alt individ);
- Reconstrucție cu grefă sintetică;
- Reconstrucție cu matrice biologică (formată din colagen pur care stimulează vindecarea prin facilitarea migrării și dezvoltării celulelor STEM aflate în vecinătate):
- Tendinoplastia V-Y.
Indiferent de tehnica aleasă, echipa chirurgicală are rolul crucial de a asigura o intervenție precisă și de a minimiza riscurile asociate cu această procedură. O atenție deosebită se acordă protejării altor structuri anatomice învecinate și asigurării unei alinieri adecvate a tendonului, pentru a facilita procesul de vindecare.
Există și situații când intervenția chirurgicală este contraindicată, printre acestea numărându-se patologii precum diabetul sau neuropatia.
Ca orice altă intervenție chirurgicală, reconstrucția tendonului prezintă anumite riscuri. Frecvența de apariție a acestora variază în funcție de vârstă, forma mușchilor și a tendoanelor de la picior, starea generală de sănătate și tipul de operație la care este supus pacientul. Cele mai des întâlnite sunt:
- Complicații care țin de anestezie;
- Sângerare excesivă;
- Afectare nervoasă;
- Tromboză;
- Infecții;
- Vindecare întârziată;
- Slăbiciune musculară la nivelul gambei;
- Durere la nivelul piciorului sau a gambei.