Diagnosticul de pseudartroză
Diagnosticarea pseudartrozei implică o evaluare clinică, investigații de imagistică și, eventual, teste suplimentare, pentru a confirma afecțiunea.
De obicei, medicul ortoped începe cu o analiză amănunțită a istoricului medical, acordând o atenție deosebită antecedentelor pacientului în ceea ce privește fracturile, intervențiile chirurgicale și orice afecțiuni subiacente, care îl pot predispune la pseudartroză.
Examinarea clinică are ca scop identificarea semnelor și a simptomelor asociate cu pseudartroza, cum ar fi durerea localizată, inflamația, reducerea mobilității și instabilitatea în zona afectată. În plus, cracmentele articulare sau mișcările anormale ale zonei lezate pot indica pseudartroză.
Investigațiile imagistice joacă un rol important în confirmarea diagnosticului și în evaluarea gradului de vindecare a osului. Radiografiile oferă imagini detaliate ale structurii osoase și pot dezvălui o fractură neconsolidată. Investigațiile imagistice avansate, cum ar fi tomografia computerizată sau examenul RMN, pot fi utilizate pentru a vizualiza țesuturile moi și pentru a evalua orice complicații asociate, cum ar fi infecția sau necroza avasculară.
În cazurile în care diagnosticul rămâne incert sau sunt necesare informații suplimentare, medicul ortoped poate recomanda teste suplimentare, cum ar fi scintigrafia osoasă sau analize de laborator, pentru a evalua afecțiunile metabolice subiacente sau semnele de infecție.
Testele de sânge pot evalua markerii metabolismului osos, cum ar fi nivelul de calciu sau markerii de turnover osos, pentru a identifica anomaliile care pot avea un impact asupra vindecării osoase. Markerii de inflamație sau semnele de infecție, cum ar fi numărul de leucocite din sânge și nivelul proteinei C reactive, pot ajuta la excluderea cauzelor infecțioase ale pseudartrozei și pot ghida strategiile de tratament adecvate.
-
Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!