Ce este poliuria

Poliuria este definită ca producerea unui volum crescut de urină. În mod normal, un adult sănătos produce și elimină o cantitate cuprinsă între unu și doi litri de urină pe zi. În cazul unui pacient cu poliurie, volumul de urină poate depăși trei litri pe zi. SANADOR asigură acces pacienților la consultații de urologie și la investigații performante, pentru diagnostic și tratament.

La SANADOR, pacienții beneficiază de consultații de specialitate, efectuate de o echipă medicală cu vastă experiență în urologie.

Poliuria poate fi cauzată de numeroase afecțiuni, cea mai frecvent întâlnită fiind diabetul zaharat. Cu toate acestea, consumul ridicat de lichide, precum consum excesiv de alcool sau de cafea, consumul excesiv de sare sau expunerea la frig pot provoca producerea unui volum urinar crescut, în absența unei afecțiuni.

Poliuria se poate asocia cu un alt simptom, cu care este adesea confundată, numit polakiurie. Aceasta din urmă cauzează creșterea frecvenței de urinare, asociată cu o nevoie urgentă de a urina (imperiozitate micțională). Polakiuria nu implică creșterea volumului de urină ci, dimpotrivă, cantitatea de urină eliminată poate fi normală sau chiar mai redusă. Totuși, pacientul cu poliurie poate prezenta, de asemenea, creșterea frecvenței de urinare, din cauza creșterii producției totale de urină.

  • La SANADOR beneficiezi de analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Tipuri de poliurie

În funcție de osmolaritatea urinei, determinată de concentrația de substanțe osmotic active din urină, precum electroliți (sodiu, potasiu, clor), glucoză și uree, poliuria poate fi de două tipuri, respectiv:

  • Poliurie osmotică: apare atunci când substanțele osmotic active din urină (de exemplu glucoza, sodiul) atrag apa, crescând volumul de urină. În acest caz, osmolaritatea urinei poate depăși 250 mOsm/L. Cauzele principale sunt diabetul zaharat și boala cronică de rinichi;
  • Poliurie diluțională: apare prin creșterea excreției (eliminării) de apă liberă de electroliți, din cauza unor tulburări de concentrare a urinei. Cauzele cele mai frecvente sunt reprezentate de diabetul insipid și de polidipsia psihogenă. În această situație, urina este foarte diluată.
  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Cauze și factori de risc pentru poliurie

Numeroase afecțiuni pot cauza poliurie, iar cele mai frecvent întâlnite sunt:

  • Diabetul zaharat: la persoanele sănătoase, rinichii filtrează sângele de substanțele toxice și reabsorb în sânge substanțele nutritive (precum glucoza, electroliți), pentru a produce urină. În cazul pacienților cu diabet zaharat, cantitatea excesivă de glucoză liberă în sânge împiedică reabsorbția acesteia în totalitate de către rinichi. Astfel, glucoza rămâne într-o concentrație crescută în urină și atrage, consecutiv, apa în urină, determinând creșterea volumului de urină, cu poliurie.
  • Diabetul insipid: este o afecțiune diferită de diabetul zaharat, ce poate fi de tip central (neuro-endocrin), atunci când este determinat de scăderea producției de hormon antidiuretic (ADH) de către hipotalamus, sau de cauză renală (tip nefrogen), atunci când hipotalamusul produce suficient hormon, însă rinichii nu-l pot utiliza corespunzător. După cum îi spune și numele, acest hormon are rolul de a reabsorbi în sânge apa filtrată de rinichi, scăzând diureza (producerea de urină). Atunci când hormonul este insuficient cantitativ sau atunci când utilizarea acestuia de către rinichi este imposibilă va apărea poliuria.
  • Boala cronică de rinichi: afectarea funcției renale va determina dezechilibre electrolitice în organism, adică scăderea reabsorbției în sânge a sărurilor, care vor fi eliminate în urină și vor atrage, mai departe, apa. În final, rezultatul va fi o cantitate mare de urină (poliurie).
  • Afecțiuni psihiatrice, precum polidipsia psihogenică – consumul compulsiv de apă sau alte boli psihotice.
  • Poliuria post-obstructivă: poliuria este temporară, în acest caz și apare imediat după eliminarea unui obstacol de la nivelul căilor urinare (de exemplu, după eliminarea unui calcul renal).
  • Consumul de medicație diuretică, ce are ca scop exact creșterea producției de urină. Dintre acestea, cele mai frecvent utilizate sunt diureticele de ansă, diureticele tiazidice sau antialdosteronicele (economisitoarele de potasiu).
  • Dezechilibrele electrolitice – hipokalemia (scăderea concentrației de potasiu din sânge) afectează funcția renală, determinând scăderea funcției de concentrare a urinei.
  • Afecțiuni endocrinologice – hipertiroidismul, prin creșterea perfuziei renale și a metabolismului, poate determina producerea unor cantități crescute de urină.
  • Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Semne și simptome care pot însoți poliuria

O producție excesivă de urină poate fi însoțită de simptome precum polidipsie (sete excesivă), care duce la creșterea aportului de lichide sau polakiurie, care este creșterea frecvenței de urinare, de peste șapte-opt ori pe zi, dar cu un volum de urină normal sau chiar mai mic.

Alte semne și simptome care pot indica prezența poliuriei pot fi și:

  • nocturia (poliurie nocturnă): creșterea producției de urină pe timpul nopții, provocând numeroase treziri;
  • eliminarea de urină diluată, incoloră, atunci când poliuria este cauzată de consumul crescut de lichide;
  • scăderea în greutate, întâlnită mai ales în cazul diabetului zaharat de tip 1;
  • cefalee (durere de cap), cauzată de deshidratare.
  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Complicații provocate de urinarea în cantitate mare

Principala complicație provocată de urinarea în cantitate mare este deshidratarea severă, din cauza pierderii unui volum mare de lichide. Aceasta se manifestă, la rândul său, prin tegument (piele) și mucoase uscate, polidipsie, slăbiciune și oboseală.

De asemenea, alte complicații provocate de poliurie sunt și:

  • Dezechilibre electrolitice: sunt modificări ale nivelurilor normale de sodiu, calciu, potasiu și clor. Se pot asocia cu aritmii cardiace, disfuncții neuromusculare sau crize convulsive.
  • Hipovolemie (scăderea volumului total de sânge) și hipotensiune (scăderea tensiunii arteriale), care se pot manifesta prin puls slab, extremități reci și chiar leșin;
  • Injurie renală acută – un volum crescut de urină poate copleși funcția renală și poate afecta rinichiul într-o măsură în care acesta să devină nefuncțional, cu insuficiență renală acută.
  • Afectarea calității somnului, în caz de nocturie.
  • Impact negativ asupra calității vieții pacientului, cauzat de pauzele dese de urinare, cu scăderea productivității zilnice și anxietate consecutivă.

Diagnosticul de poliurie

Pacientul care se prezintă la medic pentru poliurie trebuie investigat, pentru a depista afecțiunea care stă la baza acestui simptom. În cursul anamnezei, medicul pune întrebări referitoare la cantitatea și tipul de lichide pe care acesta le consumă, respectiv despre cât de mult și de des urinează. De asemenea, este important ca pacientul să îi spună medicului despre alte probleme medicale pe care le are, ce tratamente urmează, acestea putând fi o cauză pentru poliurie.

De asemenea, un test de colectare a urinei timp de 24 de ore poate face diferența dintre poliurie și polakiurie. În cazul în care pacientul urinează frecvent, însă cantitatea totală de urină colectată în 24 de ore are un volum normal sau mai mic, diagnosticul de poliurie trebuie exclus. Colectarea urinei timp 24 de ore poate fi utilă, de asemenea, și pentru determinarea:

  • Aspectului urinei - culoare, miros;
  • Evaluarea cantitativă a nivelului de proteine sau a creatininei din urină, care, atunci când prezintă valori ridicate, pot înclina diagnosticul către o afecțiune renală;
  • Nivelul glicozuriei (a glucozei din urină), care va fi ridicat în cazurile de diabet zaharat;
  • Nivelul osmolarității urinare: reprezintă determinarea nivelului de electroliți din urină. Interpretarea valorilor acesteia se face în raport cu osmolalitatea sanguină. O osmolalitate crescută în sânge, asociată cu o osmolalitate urinară scăzută poate indica prezența diabetului insipid, pe când o osmolalitate scăzută atât în sânge, cât și în urină poate apărea în polidipsia psihogenă.

Pentru diagnosticul de diabet insipid, medicul poate recomanda testul de privare la apă, asociat cu administrarea de desmopresină, un analog de hormon antidiuretic (ADH), ce poate discrimina între cauzele acestuia (central versus nefrogen). Acest test poate provoca, însă, deshidratare intensă, de aceea el se realizează întotdeauna în mediul spitalicesc. În mod normal, după o perioadă de limitarea a consumului de lichide, organismul reține apa și electroliții în organism, iar urina este concentrată. O osmolalitate urinară scăzută la testul de privare de apă indică diagnosticul de diabet insipid.

De asemenea, medicul poate recomanda și efectuarea de analize de sânge, pentru verificarea nivelului de calciu, sodiu, potasiu și alte elemente care ar putea cauza sau afecta urinarea. Tot cu ajutorul analizelor de sânge este testată glicemia, pentru a vedea dacă există sau nu diabet zaharat.

De la caz la caz, medicul poate indica si testarea funcției hipofizare. Glanda pituitară, aflată la baza creierului, este cea care produce hormonul antidiuretic (ADH), care influențează producția de urină.

Pe lângă consultație și analize de laborator, medicul ar mai putea recomanda efectuarea unor investigații precum ecografie abdominală, uro-CT, uro-RM sau cistoscopie.

Tratamentul pentru poliurie

Cazurile de poliurie care nu sunt determinate de o afecțiune subiacentă pot fi tratate la domiciliu, prin modificări ale obiceiurilor și ale stilului de viață. În cazul în care poliuria apare ca urmare a unei afecțiuni medicale, tratamentul este diferit și țintește cauza, prin:

  • Controlul nivelurilor sanguine de glucoză, prin administrare de insulină sau de medicație antidiabetică orală, în cazul diabetului zaharat;
  • Tratamentul diabetului insipid de cauză centrală, prin administrare de desmopresină;
  • Modificarea schemelor de tratament care pot determina ca reacție adversă poliurie;
  • Tratamentul afecțiunilor psihiatrice care se manifestă cu polidipsie psihogenă.

Cum poate fi prevenită poliuria

Poliuria poate fi prevenită cu ajutorul unor modificări aduse stilului de viață, care includ eliminarea obiceiurilor care duc la urinare în cantitate foarte mare. În acest sens, sunt recomandate limitarea aportului de lichide înainte de culcare, citirea prospectelor medicamentelor care urmează să fie administrate, înainte de consum, având ca scop informarea asupra reacțiilor adverse asociate anumitor terapii, limitarea consumului de cafea și băuturi alcoolice.

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții beneficiază de consultații urologice realizate de medici cu vastă experiență, de analize efectuate cu echipamente de ultimă generație în laboratoarele SANADOR și de investigații avansate, în funcție de indicația stabilită pentru fiecare în parte. În acest fel, medicul stabilește diagnosticul corect în cazul poliuriei sau al altor afecțiuni urologice și recomandă tratamentul potrivit.

La SANADOR, pacienții care au indicație pentru investigații avansate au acces la examinări performante, prin uro-CT, uro-RM sau citoscopie. Tratamentul pentru poliurie este stabilit în funcție de specificul fiecărui caz în parte, luând în calcul cauza care a provocat simptomatologia și eventuale afecțiuni asociate. Pentru monitorizarea rezultatelor tratamentului, pacienții beneficiază de consultații și investigații periodice.

  • Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Programează-te

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR