Pneumotoraxul

Ce este pneumotorax

Pneumotoraxul sau plămânul colabat apare în urma acumulării unei cantități de aer între foițele pleurale care învelesc plămânul și cavitatea toracică. Astfel, aerul iese în exteriorul plămânului și apare un colaps al acestui organ, care reprezintă o urgență medicală majoră.

Putem vorbi despre colapsul în întregime al plămânului sau doar al unei părți a acestuia, iar tratamentul necesită de obicei o abordare interdisciplinară, din partea unor specialiști în pneumologie și chirurgie toracică.

• 
  Vino la SANADOR pentru diagnostic corect și tratament avansat!

Pneumotoraxul se poate produce în urma unei traume la nivelul plămânului – o coastă fracturată care-l străpunge sau o leziune făcută cu un alt obiect ascuțit. Unele proceduri medicale, cum ar fi ventilarea mecanică, pot duce la colaps pulmonar, la fel și unele afecțiuni pulmonare preexistente.

Gravitatea acestei afecțiuni variază de la caz la caz – dacă pneumotoraxul este restrâns, episodul se poate rezolva de la sine, sub supraveghere medicală. Alteori însă, afecțiunea pune în pericol viața pacientului și necesită intervenția chirurgicală de urgență.

Cauzele pneumotorax

Loviturile în zopa toracelui reprezintă una dintre principalele cauze care provoacă ieșirea aerului din plămân și pătrunderea sa în cavitatea pleurală. Poate fi vorba despre lovituri puternice, plăgi prin înjunghiere sau împușcare, accidente rutiere sau sportive sau proceduri medicale care presupun inserarea unui ac în piept.

Cancerul la plămâni, bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), astmul bronșic, tuberculoza, sindromul Marfan, emfizemul pulmonar, abcesul pulmonar, fibroza chistică, fibroza pulmonară sau o pneumonie pot crește riscul de producere a pneumotoraxului.

Spargerea veziculelor subpleurale care pot să apară în partea superioară a plămânilor conduce, la rândul său, la umplerea spațiului pleural cu aer. Acestea se pot sparge la un simplu acces de tuse sau strănut, în timp ce facem sport sau chiar în mod spontan, fără o cauză evidentă.

Pacienții care se bazează pe sprijin mecanic pentru a putea respira pot face forme severe de pneumotorax, pentru că ventilatorul poate crea un dezechilibru însemnat în privința presiunii aerului în interiorul toracelui. Aceasta este una dintre situațiile în care plămânul poate intra în colaps total.

Bărbații manifestă o predispoziție crescută la pneumotorax față de femei. În cazul plămânului colabat în urma spargerii veziculelor, victimele sunt cel mai des persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani, care sunt subponderale și foarte înalte.

Fumatul, moștenirea genetică, pentru care va fi necesar un sfat genetic, scufundările subacvatice, drumețiile la mare înălțime, sarcina sau unele afecțiuni (endometrioza) reprezintă, de asemenea, factori ce pot declanșa colapsul pulmonar. În plus, pacienții care au deja un pneumotorax la activ se pot aștepta ca acesta să recidiveze.

La nou-născuți, pneumototax poate să apară ca o complicație a pneumoniei congenitale.

Semnele și simptomele de pneumotorax

• 
  La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Cele mai frecvente manifestări clinice ale pneumotoraxului sunt durerea în piept apărută brusc și dificultățile de respirație (dispnee). Ele depind, ca severitate și intensitate, de dimensiunea zonei afectate la nivelul plămânului.

Cu cât este mai întinsă porțiunea colapsată, cu atât pacientul va resimți mai violent simptomele descrise mai sus. În cazuri foarte grave, pot să apară și alte manifestări clinice, cum ar fi junghiul toracic unilateral, tusea iritativă, cianoza, oboseală extremă și și tahicardia, ajungându-se până la insuficiență respiratorie.

Diagnosticul

Uneori, pentru stabilirea acestui diagnostic este suficientă o radiografie a toracelui. În cazurile mai complicate însă, medicii vor apela la tomografia computerizată (CT) pentru imagini mai clare și mai detaliate. Nici ecografia nu e exclusă dintre metodele de identificare a pneumotoraxului. De asemenea, poate fi indicată efectuarea unui RMN de stern, pentru o vizualizare cât mai corectă a cauzei.

Complicațiile pneumotoraxului

• 
  Nu aștepta apariția complicațiilor! Programează-te la SANADOR!
  

Dimensiunea pneumotoraxului este un indicator al șanselor de vindecare sau, dimpotrivă, al complicațiilor care pot să apară ulterior. Printre acestea se numără:

• Insuficiență respiratorie sau stop respirator;
• Stop cardiac;
• Piopneumotorax, când se acumulează secreții purulente și aer în cavitatea pleurală;
• Empiem – acumulare de puroi;
• Edem pulmonar de expansiune;
• Pneumopericard – acumularea de aer în cavitatea pericardică;
• Pneumoperitoneu – acumularea de aer în cavitatea peritoneală;
• Pneumohemotorax;
• Fistulă bronhopulmonară;
• Deteriorarea fasciculului neurovascular în timpul toracostomiei tubulare;
• Durere și infecții ale pielii la locul torcaostomiei tubulare.

Tratamentul pentru pneumotorax

Tratamentul pneumotoraxului are mai multe obiective. Primul este cel de a reduce presiunea asupra plămânului, astfel încât acesta să se destindă și să revină la forma sa inițială. Apoi, în funcție de cauza din care a apărut, al doilea obiectiv este prevenirea recidivelor.

Metodele pentru atingerea acestor obiective depind însă de severitatea colapsului pulmonar și, uneori, de starea generală de sănătate a pacientului. Opțiunile de tratament pot include, aspirația cu ac fin, inserarea tubului toracic, tratament nechirurgical sau intervenție chirurgicală. De asemenea, este posibil ca pacientul să primească oxigen suplimentar, pentru a accelera reabsorbția aerului și expansiune pulmonară.

• 
  Alege SANADOR pentru tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

În cazul unui pneumotorax de dimensiuni reduse, pneumologii monitorizează, pur și simplu, starea pacientului, repetând de-a lungul câtorva săptămâni radiografiile toracice, până când constată că aerul a fost în întregime absorbit și plămânul și-a revenit din colaps, adică s-a „umflat” la loc.

Dacă s-a prăbușit o zonă mai mare din plămâni, medicul poate folosi un ac fin sau un tub de dren pentru a extrage aerul.

Aspirarea aerului cu un ac și un cateter

Medicul va introduce printre două coaste ale pacientului, în spațiul plin cu aer care apasă pe plămâni, un ac gol sau un cateter (tub flexibil) de care este atașat o seringă. Apoi, medicul va scoate aerul în exces cu seringa. Cateterul poate fi lăsat atașat câteva ore pentru siguranță, pentru ca medicul să se asigure că plămânul a revenit la locul său și nu există riscul de recidivă, apoi va fi detașat.

Drenajul aspirativ pleural

Aerul poate fi eliminat și și prin inserția unei drene. Drena se introduce în spațiul plin de aer, legată de un dispozitiv care evacuează în permanență aerul din cavitatea toracică. Aceasta reprezintă metoda optimă de tratament și se efectuează sub anestezie locală cu xilină. Tubul de dren, care este unul flexibil, va fi introdus de specialist în cavitatea pleurala prin spațiul intercostal și este legat la o baterie de aspirație, adică de un dispozitiv prevăzut cu o valvă unidirecțională, care va elimina în mod continuu aerul din cavitatea toracică până la vindecarea completă. Această procedură îmbunătățește imediat starea pacientului.

Tratamentul nechirurgical

În cazul în care folosirea tubului toracic nu dă rezultatele așteptate, opțiunile non-chirurgicale pentru a închide scurgerea de aer pot include:

• folosirea unei substanțe iritante a țesuturilor din jurul plămânului (pleurodoză), astfel încât acestea să se sigileze și să elimine eventualele scurgeri; acest lucru se poate face și cu ajutorul drenei toracice, dar și în cadrul unei intervenții chirurgicale;
• extragerea de sânge din braț și plasarea acestuia în tubul toracic. Sângele creează un plasture fibrinos pe plămân, numit plasture autolog, etanșând scurgerea de aer;
• trecerea un tub subțire (bronhoscop) prin gât și plămâni pentru a privi plămânii și pasajele de aer și așezarea unei supape unidirecțională poate remedia problema. Valva permite plămânului să se destindă și să se vindece.

Intervenția chirurgicală

În cele mai grave cazuri, când nicio metodă dintre cele menționate mai sus nu funcționează și plămânul colapsat nu-și revine la forma și la funcția inițială, se impune o intervenție de chirurgie toracică. De cele mai multe ori, operația este minim invazivă – toracoscopie sub anestezie generală– care presupune realizarea a trei incizii mici la nivelul toracelui. Operația țintește excizia veziculelor, efectuarea abraziunii pleurale sau chiar pleurectomia parietală, în scopul de a preveni recidiva pneumotoraxului.

În cazuri izolate, când afectarea pulmonară este mai extinsă, chirurgii sunt nevoiți sunt recurgă la o incizie intercostală mai mare, pentru a-și îmbunătăți accesul la acumulările de aer din cavitatea pleurală.

Diagnosic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții cu pneumotorax beneficiază de consulturi de pneumologie sau de chirurgie toracică asigurate de medici bine pregătiți și de investigații diagnostice avansate. Tratamentul recomandat este întotdeauna personalizat, în funcție de gradul de severitate a pneumotoraxului, dar și de comorbidități.

La Spitalul Clinic SANADOR, pacienții au acces la o echipă extinsă de chirurgi, care se concentrează asupra fiecărui caz în parte, pentru a obține cele mai bune rezultate terapeutice. Specialiștii apelează, oricând este posibil, la metode minim invazive, precum toracoscopia. Pe lângă pneumotorax, această metodă diagnostică și terapeutică poate fi utilă și în caz de revărsat pleural, noduli pleurali, ganglioni mediastinali, tumori mediastinale, rezecții pulmonare atipice, lobectomii și simpatectomii toracice.

La Spitalul Clinic SANADOR, pacienților li se asigură cele mai bune îngrijiri de specialitate, pentru o recuperare cât mai rapidă și pentru evitarea complicațiilor.

Programează-te!