Pneumonia eozinofilică

Ce este pneumonia eozinofilică?

Pneumonia eozinofilică este o afecțiune rară a plămânilor în care eozinofilele se acumulează în exces în țesutul pulmonar, determinând inflamație și simptome respiratorii. Vino la SANADOR pentru investigații avansate și tratament modern!

Eozinofilele sunt globule albe din sânge care participă la răspunsul imunitar al plămânilor. Numărul de eozinofile crește în timpul multor reacții inflamatorii și alergice, inclusiv în astmul bronșic, care însoțește frecvent anumite tipuri de pneumonie eozinofilică. Pneumonia eozinofilică diferă de pneumoniile tipice prin faptul că nu există niciun semn că sacii cu aer din plămâni (alveole pulmonare) ar fi infectați cu bacterii, virusuri sau fungi. În acest tip de pneumonie, alveolele și adesea căile respiratorii se umplu cu eozinofile. Chiar și pereții vaselor de sânge pot fi invadați de eozinofile, iar căile respiratorii îngustate se pot înfunda cu o acumulare de secreții (mucus), dacă se dezvoltă astmul.

În absența tratamentului, unele cazuri de pneumonie eozinofilică pot duce la complicații grave, precum insuficiența respiratorie.

• 
  021 9699 Programează-te acum!

Tipuri

Există trei tipuri principale de pneumonie eozinofilică.

Pneumonie eozinofilică acută

Pneumonia eozinofilică acută este o afecțiune care se dezvoltă busc și durează puțin timp. Simptomele pacienților cu pneumonie eozinofilică acută se agravează rapid pe măsură ce nivelul de oxigen din sânge scade. Majoritatea pacienților cu pneumonie eozinofilică acută se recuperează complet cu tratament.

Pneumonie eozinofilică cronică

Pneumonia eozinofilică cronică este o afecțiune care apare treptat și durează o lungă perioadă de timp. Simptomele pacienților cu pneumonie eozinofilică cronică se agravează lent, pe parcursul a câteva zile sau săptămâni. Dacă nu este tratată, poate persista câteva luni de zile și poate duce la simptome severe.

Sindrom Loffler

Sindromul Loffler este o formă de pneumonie eozinofilică în care pacienții pot să nu prezinte niciun simptom sau pot prezenta simptome respiratorii ușoare, precum tusea uscată. Infecția parazitară cu Ascaris lumbricoides este cea mai frecventă cauză de sindrom Loffler. Cu tratament, afecțiunea se rezolvă de obicei în decurs de o lună.

• 
  La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cauze și factori de risc

Motivul pentru care eozinofilele se acumulează în plămâni nu este bine înțeles, dar poate fi vorba despre un tip de reacție alergică. Adesea, nu este posibilă identificarea substanței care provoacă reacția alergică. Cu toate acestea, există unele cauze cunoscute de pneumonie eozinofilică:

• fumul de țigară;
• anumite medicamente (de exemplu, penicilina, acidul aminosalicilic, carbamazepina, izoniazida, nitrofurantoida, fenitoina, naproxenul);
• substanțe chimice (cocaină sau nichel inhalat sub formă de vapori);
• fungi, ca Aspergillus fumigatus;
• paraziți, ca Ascaris, Strongyloides, Paragonimus, Toxocara;
• boli sistemice, ca granulomatoza eozinofilică cu poliangeită.

• 
  Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Semne și simptome de pneumonie eozinofilică

Semnele și simptomele de pneumonie eozinofilică variază în funcție de tipul de pneumonie și cauza acesteia. Simptomele comune tuturor formelor de pneumonie eozinofică sunt tusea, febra și dificultățile de respirație.

La pacienții care prezintă pneumonie eozinofilică acută, simptomele se agravează rapid, în decurs de două săptămâni. Simptomele sunt mai severe la persoanele care fumează și pot include:

• dureri toracice;
• dureri musculare;
• frisoane;
• oboseală.

În lipsa unui diagnostic și a unui tratament prompt, oxigenul din sânge poate să ajungă la niveluri periculos de scăzute. Acest lucru poate duce la insuficiență respiratorie acută, necesitând tratament de urgență.

La pacienții cu pneumonie eozinofilică cronică, simptomele se dezvoltă mai lent, uneori cu câteva luni înainte ca medicul să stabilească diagnosticul de pneumonie eozinofilică. Simptomele frecvente la pacienții cu pneumonie eozinofilică cronică sunt:

• dificultăți de respirație care se agravează în timp;
• transpirații nocturne;
• pierdere în greutate;
• respirație șuierătoare.

Pacienții cu sindrom Loffler pot fi complet lipsiți de simptome sau pot avea simptome ușoare. Totuși, pacienții pot prezenta tuse, lipsă de aer și dificultăți respiratorii.

• 
  Dacă ai manifestări de pneumonie eozinofilică, vino la SANADOR!

Stabilirea diagnosticului

Primul pas în diagnosticarea oricărei infecții pulmonare este realizarea unui istoric amănunțit al pacientului, cu descrierea în detaliu a simptomelor, urmat de efectuarea examenului fizic. În cazul în care se suspectează pneumonia eozinofilică, ceea ce este mai probabil dacă există antecedente de infecție parazitară sau expunere la anumite medicamente sau substanțe chimice, mediul poate recomanda efecuarea unor teste mai specifice.

Analizele de sânge pot evidenția un nivel crescut de eozinofile. În mod normal, eozinofilele reprezintă 1-5% din totalul de globule albe din sânge, iar nivelurile mai mari pot sugera prezența unei pneumonii eozinofilice. În cazurile de pneumonie eozinofilică acută, eozinofilele pot crește foarte mult, ajungând să reprezinte peste 25% din totalul de globule albe.

Radiografia toracică poate pune în evidență mai multe modificări, dar nicio modificare nu este caracteristică acestei boli, putând exista în mai multe afecțiuni. În pneumonia eozinofilică pot apărea zone de consolidare care indică faptul că aerul din alveole a fost înlocuit cu țesut inflamat sau lichid, modificarea conturului pulmonar, formațiuni nodulare sau liniile Kerley.

Examenul CT este adesea utilizat pentru diagnosticul și monitorizarea evoluției pneumoniei eozinofilice și oferă informații mai precise decât radiografia toracică. Poate pune în evidență infiltrații pulmonare difuze, zone de consolidare, noduli pulmonari, fibroza țesutului pulmonar sau prezența lichidului între foițele pleurale.

Lavajul bronhoalveolar este principala investigație utilizată pentru a stabili diagnosticul de pneumonie eozinofilică. În timpul acestei proceduri, un tub subțire și flexibil numit bronhoscop este introdus prin trahee până în plămâni, prin care este injectată o soluție salină. Practic, se realizează o „spălare” la nivelul plămânilor și căilor respiratorii, apoi acest lichid este aspirat. Scopul lavajului bronhoalveolar este de a colecta mostre de celule și alte substanțe de la nivelul plămânilor și căilor respiratorii, care vor fi analizate în detaliu la microscop pentru a stabili un diagnostic de certitudine.

• 
  La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Tratamentul pentru pneumonia eozinofilică

Tratamentul în pneumonia eozinofilică depinde de tipul acesteia și de severitatea simptomelor. Tratamentul de susținere cu administrare de oxigen suplimentar și corticosteroizi reprezintă pasul inițial în cazurile de pneumonie eozinofilică acută.

Tratamentul sistemic cu corticosteroizi pe cale intravenoasă sau orală este recomandat pentru toți pacienții cu pneumonie eozinofilică și trebuie început cât mai repede posibil. În absența acestui tratament, există riscul de insuficiență respiratorie progresivă la pacienții cu pneumonie eozinofilică acută. Odată ce insuficiența respiratorie se rezolvă, un corticosteroid oral (de regulă prednison) este continuat timp de 2-4 săptămâni, cu reducerea treptată a dozelor.

Există un răspuns foarte bun la corticosteroizi, cu ameliorarea simptomelor în decurs de o oră și rezolvarea completă a infiltratelor cu eozinofile de la nivelul plămânilor în aproximativ o lună.

În cazul pacienților cu pneumonie eozinofilică cronică, se administrează prednison până la două săptămâni de la dispariția simptomelor și a modificărilor radiologice. Tratamentul se menține timp de cel puțin 3 luni și, în mod optim, 6-9 luni. Ulterior, pot fi începuți corticosteroizii inhalatori, care permit întreruperea tratamentului oral.

• 
  Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Măsuri de prevenție

Pentru a reduce riscul de a dezvolta pneumonie eozinofilică, pot fi luate următoarele măsuri:

• renunțare la fumat;
• evitarea expunerii la aer poluat, substanțe chimice și alți alergeni cunoscuți;
• utilizarea medicamentelor care previn sau controlează reacțiile alergice ale sistemului imunitar;
• promovarea unui stil de viață sănătos printr-o dietă echilibrată și exerciții fizice regulate.

• 
  Pentru investigații și tratamente moderne, alege SANADOR!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții cu probleme respiratorii au acces la medici experimentați, investigații avansate și analize precise, efectuate în Laboratorul SANADOR, care este dotat după cele mai noi standarde din domeniu. Echipamentele imagistice performante, ca  aparatura pentru CT cu 128 secțiuni, furnizează imagini detaliate, la rezoluție înaltă, utile pentru diagnostic și monitorizarea tratamentului. Copiii au acces la consultații de pneumologie pediatrică, asigurate de medici empatici și foarte bine pregătiți.

În funcție de rezultatele investigațiilor și particularitățile pacientului, medicii pneumologi recomandă tratamentul corect și monitorizează evoluția acestuia. Pentru pacienții cu complicații ale pneumoniei eozinofilice, Spitalul Clinic SANADOR asigură servicii medicale avansate. Pentru că Spitalul Clinic SANADOR este multidisciplinar, pacienții au acces facil la consultații interdisciplinare, în cazurile care necesită o astfel de abordare.

• 
  La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Programează-te!