Ce este pneumonia congenitală?

Pneumonia congenitală este o afecțiune respiratorie gravă care apare la nou-născuți, caracterizată prin inflamația parenchimului pulmonar. Poate să debuteze la nivelul plămânilor sau prin contaminare din alte focare septice, aflate în vecinătate sau la distanță. Bebelușii cu probleme de sănătate care vin pe lume la Maternitatea SANADOR, parte a celui mai mare spital privat multidisciplinar din țară, beneficiază de diagnostic rapid și de tratament prompt, eficace, pe Secția de Terapie Intensivă Neonatală.

Pneumonia la naștere este diagnosticată la copiii născuți prematur sau la termen, în primele 24 de ore după naștere. Poate fi cauzată de o varietate de agenți patogeni, inclusiv bacterii, virusuri sau ciuperci. Există și cazuri de pneumonie congenitală de origine neinfecțioasă.

Watch on YouTube

Apariția unei dificultăți legate de schimburile ce au loc la nivelul membranei alveolo-capilare, alături de efortul depus de bebeluș pentru a se adapta la viața extrauterină, poate ridica probleme ce necesită investigare și tratament imediat.

  • Programează-te acum la SANADOR! Sună la 021.9699!

Cauze și factori de risc pentru pneumonia la naștere

Transmiterea infecției se poate face pe cale hematogenă (dacă există o infecție maternă, iar patogenii diseminează în circulația sangvină), prin aspirație (dacă fătul inspiră lichid amniotic infectat înainte de momentul expulziei) sau prin transmitere directă (când fătul trece prin canalul genital infectat sau intră în contact cu lichid amniotic infectat).

Există mai mulți factori care pot contribui la apariția pneumoniei congenitale. Printre aceștia se numără:

  • Istoric de infecții materne din timpul sarcinii, cu organisme care pot traversa bariera placentară: cum ar fi infecția cu citomegalovirus (CMV), infecție cu Chlamydia sau toxoplasmoza.
  • Naștere prematură: nou-născuții prematuri au un sistem imunitar mai slab și pot fi mai susceptibili la dezvoltarea pneumoniei congenitale.
  • Ruperea prematură a membranelor: atunci când membranele care înconjoară fătul se rup prematur (înainte de declanșarea travaliului sau cu mai mult de 18 ore înainte de expulzie), mediul intrauterin poate fi contaminat, iar fătul este expus unor bacterii ce pot duce la dezvoltarea pneumoniei.
  • Prezența meconiului (primul scaun al bebelușului) în lichidul amniotic.
  • Nașterea altor copii ce au fost diagnosticați cu infecții neonatale.
  • Temperatură maternă peste 38°C.
  • Infecții urinare recurente ale mamei.
  • Antibiotice: anumite tratamente cu antibiotice efectuate în timpul sarcinii pot duce la dezvoltarea pneumoniei la nou-născut.
  • Fumatul în timpul sarcinii: fie că este vorba despre fumat activ sau pasiv, expunerea unei femei însărcinate la fumul de țigară poate crește riscul nou-născutului de a dezvolta infecții pulmonare.

Trebuie menționat că absența acestor factori de risc nu exclude riscul ca nou-născutul să dezvolte pneumonie la naștere.

Agenții patogeni ce cauzează cel mai frecvent pneumonie la nou-născut sunt: Streptococul de grup B, Haemophilus influenzae, Escherichia coli, Enterococi, Listeria monocytogenes, Stafilococul auriu, Treponema pallidum, Toxoplasma gondii, diferite specii de Chlamydia, adenovirusurile și virusul respirator sincițial.

Semne și simptome de pneumonie congenitală

Pneumonia congenitală este prezentă încă de la naștere, iar semnele și simptomele se fac simțite imediat. Ele pot varia de la ușoare la severe și pot include:

  • Dificultăți de respirație: copilul poate prezenta respirație rapidă (tahipnee) cu mai mult de 60 de respirații pe min și/sau folosirea mușchilor respiratori accesorii.
  • Tuse: o tuse persistentă sau care pare să fie dureroasă poate fi un semn de pneumonie.
  • Secreții respiratorii: cantitatea și aspectul variază cel mai adesea, progresând de la secreții sero-sangvinolente spre purulente.
  • Raluri pulmonare:  pot fi prezente și zgomote supraadăugate zgomotelor pulmonare normale, pe care medicul le aude în timpul auscultației, folosind un stetoscop.
  • Febră: febra este deseori prezentă în cazul unei infecții.
  • Alimentație dificilă: copiii cu pneumonie congenitală pot avea dificultăți în a se alimenta.
  • Cianoza neonatală: colorarea pielii în nuanțe albastre poate indica un nivel scăzut de oxigen în sânge.
  • Semne generale similare celor care apar în infecțiile severe sau sepsis neonatal, precum icter, tahicardie, distensie abdominală, oligurie, intoleranță la glucoză sau anumite iritații pot fi întâlnite la nou-născuții cu pneumonie congenitală.
  • Semne locale: conjunctivită, secreții nazale, leziuni focale ale tegumentului, eritem, semne de inflamație.

Complicațiile pneumoniei la naștere

Pneumonia congenitală poate duce la complicații grave dacă nu este tratată prompt. Printre acestea se numără:

  • Insuficiență respiratorie: inflamația pulmonară severă poate duce la dificultăți în respirație și la necesitatea ventilației mecanice.
  • Septicemie: infecția poate să se răspândească prin sânge la alte organe, provocând o infecție generalizată.
  • Pneumotorax, pneumomediastin, pneumopericard: lipsa unui tratament adecvat al pneumoniei congenitale poate duce, în funcție de tipul agentului etiologic implicat, la acumulare de aer între foițele pleurale, în spațiul dintre plămâni sau în cavitatea pericardică.
  • Empiem: infecția pulmonară netratată poate duce la formarea de puroi în spațiul pleural.
  • Leziuni pulmonare permanente: în unele cazuri, pneumonia congenitală netratată poate duce la afectarea cronică a plămânilor sau la formarea de abcese pulmonare.
  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Stabilirea diagnosticului de pneumonie congenitală

Diagnosticul de pneumonie congenitală se bazează pe examen fizic, teste de laborator și investigații imagistice. Medicul poate recomanda efectuarea unor investigații precum:

  • Radiografie toracică. O investigație care folosește radiații ionizante pentru a identifica semne de inflamație sau consolidare a țesutului pulmonar.
  • Ecografie toracică. O tehnică imagistică, rapidă și non-iradiantă, limitată însă de prezența aerului în plămâni, dar poate fi utilă pentru a identifica și localiza fluidul din spațiul pleural și pericardic.
  • Computer tomografie (CT) sau imagistică prin rezonanță magnetică (RMN): sunt investigații mai complexe, care permit vizualizarea în detaliu a structurilor pulmonare și detectarea infiltratelor, abceselor sau a fluidelor cu aspect infectat.
  • Analize de sânge: pot identifica prezența unor markeri inflamatori sau de infecție în organism, precum proteina C reactivă, procalcitonina, anumite citokine sau reactanți de fază acută.
  • Teste serologice: pot oferi detalii importante în pneumoniile provocate de citomegalovirus, toxoplasma gondii sau sifilis.
  • Culturi bacteriologice: realizarea de culturi din aspiratul endotraheal sau din alte zone toracice, din lichidul cefalorahidian, hemoculturi sau uroculturi, poate ajuta la identificarea agenților patogeni specifici cauzatori ai infecției, și, prin efectuarea antibiogramei, la stabilirea celui mai eficient tratament. Efectuarea acestor culturi are un rol extrem de important în demersul terapeutic, însă există și situații când acestea nu sunt utile: administrarea unui antibiotic anterior prelevării produsului testat și infectarea cu patogeni care nu cresc pe mediile de cultură folosite uzual.

Tratamentul pentru pneumonia congenitală

Tratamentul pneumoniei congenitale are ca scop eradicarea infecției și asigurarea suportului respirator. Acesta poate varia în funcție de severitatea afecțiunii și de agentul patogen implicat. În general, tratamentul include:

  • Antibiotice - dacă pneumonia este provocată de o infecție bacteriană, administrarea de antibiotice poate fi necesară.
  • Antivirale - în cazul unei pneumonii de cauză virală, scopul tratamentului este de a împiedica replicarea virală și de a slăbi activitatea acestor agenți patogeni.
  • Oxigenoterapie - în cazurile severe de pneumonie, copiii pot necesita oxigen suplimentar, pentru o respirație adecvată.
  • Ventilație mecanică - în cazurile extreme, când copilul nu poate respira singur, poate fi necesară ventilația mecanică.
  • Suport hemodinamic - dacă starea pacientului o impune, se poate administra masă eritrocitară, pentru a asigura un transport eficient al oxigenului către țesuturi.
  • Monitorizarea clinică - bebelușul va fi monitorizat îndeaproape de personalul medical, care va urmări evoluția bolii și va ajusta tratamentul în funcție de nevoile individuale.
Nou-născut conectat la monitor care arată semnele vitale, îngrijit de o asistentă.
Secția de Terapie Intensivă Neonatală de la Spitalul Clinic SANADOR dispune de echipamente de ultimă generație pentru monitorizarea și tratarea nou-născuților cu afecțiuni severe.
  • Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Cum poate fi prevenită pneumonia congenitală?

Următoarele măsuri pot preveni apariția pneumoniei congenitale:

  • Îngrijire prenatală adecvată: o îngrijire prenatală adecvată ajută la prevenirea unor factori de risc care pot contribui la apariția pneumoniei congenitale.
  • Efectuarea unor teste prenatale de screening pentru agenți patogeni, precum Neisseria gonorrhoeae, streptococ de grup B, diferite specii de Chlamydia sau Treponema pallidum și tratarea acestora cât mai repede și eficient.
  • Vaccinare: vaccinarea gravidelor împotriva anumitor infecții, cum ar fi gripa, poate reduce riscul de transmitere a acestor infecții la nou-născut.
  • Evitarea expunerii la factori de risc: evitarea expunerii la fumul de țigară și la alte substanțe toxice poate reduce riscul de apariție a infecțiilor respiratorii.
  • Alăptarea: hrănirea la sân poate oferi protecție împotriva infecțiilor respiratorii și poate întări sistemul imunitar al nou-născutului.
  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Diagnostic și tratament la SANADOR

Spitalul Clinic SANADOR dispune de o Secție de Terapie Intensivă Neonatală dotată cu echipamente de ultimă generație, unde lucrează o echipă medicală experimentată, care poate asigura asistență medicală avansată pentru nou-născuții cu pneumonie congenitală. După o evaluare medicală promptă și completă, care include investigații imagistice performante, micuții vor beneficia de tratamentul necesar, în funcție de severitatea afecțiunii.

Secția de Terapie Intensivă Neonatală este dotată cu aparatură de înaltă calitate, esențială pentru asigurarea suportului vital necesar micilor pacienți: ventilatoare neonatale, dispozitive de ventilație mecanică non invazivă, ventilatoare hibride, blendere oxigen-aer, incubatoare de ultimă generație și pulsoximetre performante.

Echipamente medicale pe Secția de Terapie Intensivă Neonatală de la Spitalul Clinic SANADOR.

Liniile de gardă de pe Secția de Neonatologie a Spitalului Clinic SANADOR sunt asigurate de medici foarte experimentați, astfel încât bebelușii cu probleme de sănătate sunt permanent monitorizați, iar tratamentul este ajustat în funcție de necesități. Secția este acreditată ca secție ATI de categoria I – cu nivel de competență extinsă.

  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR