Ce este placa pleurală
Placa pleurală este o îngroșare gri-albicioasă, de formă neregulată, localizată la nivelul pleurei, care este învelișului pulmonar. Apariția plăcilor pleurale este cea mai frecventă manifestare a expunerii la azbest, timpul necesar de la expunere până la apariția afecțiunii fiind de 20-30 de ani.
Placa pleurală nu reprezintă, în sine, o formațiune malignă, însă prezența acesteia crește riscul de afectare pulmonară determinată de azbest (azbestoză) și de dezvoltare a cancerului pleural, respectiv a mezoteliomului, la marginile acesteia.
-
La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!
Pleura este o membrană seroasă dublă, formată dintr-o foiță viscerală (pleura viscerală), care învelește plămânul și o foiță parietală (pleura parietală), care tapetează interiorul cavității toracice. Cele două foițe se continuă una cu cealaltă la nivelul hilului pulmonar, o regiune situată în centrul plămânului, prin care intră și ies vasele de sânge și căile aeriene pulmonare.
Între cele două foițe pleurale există o cavitate virtuală (cavitatea pleurală), în interiorul căreia se găsește o cantitate mică de lichid pleural, de aproximativ 5-15 mililitri. Acest lichid are rolul de a lubrifia în mod permanent suprafața pleurală și permite glisarea facilă a foițelor pleurale în timpul inspirul și al expirului.
Țesutul pleural este format din mezoteliu, un strat de celule epiteliale aplatizate, situate pe un strat subțire de țesut conjunctiv. Plăcile pleurale se dezvoltă, de obicei, în porțiunea submezotelială, la nivelul pleurei parietale, cel mai adesea în porțiunile inferioare ale toracelui, cruțând baza și vârful (apexul) pulmonar. Pleura viscerală poate fi afectată, însă în cazuri rare, iar implicarea acesteia este de cele mai multe ori asociată cu prezența concomitentă a bolii la nivelul parenchimului (țesutului) pulmonar.
Plăcile pleurale sunt de obicei bilaterale, prezente la nivelul ambilor plămâni și asimetrice. De obicei, pentru apariția acestora poate fi suficientă o expunere ușoară la fibrele de azbest, în doze reduse.