Ce este parkinsonismul?

  • Este important ca parkinsonismul să fie diagnosticat cu precizie. Programează-te!

Parkinsonismul este un termen umbrelă folosit pentru a descrie o serie de semne și simptome legate de mișcare, care apar în mai multe afecțiuni, inclusiv în boala Parkinson, precum lentoarea în mișcări, tremorul și rigiditatea musculară. Parkinsonismul apare adesea atunci când o persoană se confruntă cu probleme neurologice suplimentare simptomatologiei bolii Parkinson, având cauze diverse, motiv pentru care se mai numește și Parkinson plus sau atipic.

Cea mai frecventă formă de parkinsonism, boala Parkinson, se situează pe locul al doilea în topul celor mai frecvente boli degenerative ale creierului legate de vârstă (după boala Alzheimer). Este, de asemenea, cea mai frecventă boală motorie (legată de mișcare) a creierului, afectând cel puțin 1% dintre persoanele cu vârsta de peste 60 de ani din întreaga lume. Abordarea terapeutică și prognosticul general depind de cauza Parkinsonismului și de manifestările asociate, ceea ce face ca diagnosticarea acestei afecțiuni să aibă o importanță deosebită.

Diferența dintre boala Parkinson și parkinsonism

Parkinsonismul și boala Parkinson sunt termeni înrudiți în domeniul neurologiei, dar au diferențe distincte.

Boala Parkinson este o tulburare neurologică specifică și bine definită. Aceasta se caracterizează prin simptome precum bradikinezia (încetineala mișcărilor), tremor în repaus, rigiditate musculară și instabilitate posturală, iar cauza sa este adesea necunoscută, fiind denumită boala Parkinson "idiopatică". Caracteristica principală a bolii Parkinson este pierderea treptată a neuronilor producători de dopamină din creier, în principal în substanța cenușie. De obicei, boala este tratată medicamentos pentru a gestiona simptomele.

În schimb, parkinsonismul este un termen mai larg, care cuprinde un grup de tulburări neurologice care prezintă similitudini clinice cu boala Parkinson, inclusiv încetinirea mișcărilor, tremurături și rigiditate. Cu toate acestea, nu este o boală specifică, ci mai degrabă un sindrom care rezultă din diverse cauze subiacente, cum ar fi alte tulburări neurodegenerative, leziuni cerebrale, traumatisme craniene, anumite medicamente, afecțiuni metabolice și expunerea la toxine.

În timp ce boala Parkinson este o formă prevalentă de parkinsonism, există și alte afecțiuni atipice sau secundare de parkinsonism, fiecare cu o prezentare clinică și o cauză subiacentă unică. Aceste sindroame de parkinsonism pot evolua diferit și ar putea să nu răspundă la fel de eficient la tratamentele standard, ceea ce subliniază importanța unui diagnostic precis și a unui plan de tratament adecvat fiecărui pacient în parte.

Cauze și factori de risc

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Înțelegerea cauzelor parkinsonismului este esențială pentru un diagnostic și un management eficient. Principala cauză o constituie boala Parkinson, o tulburare neurologică caracterizată de un deficit de dopamină, un neurotransmițător crucial care reglează mișcările musculare. Pe măsură ce nivelurile de dopamină scad, simptome precum mișcările încetinite și tremurăturile devin evidente, ducând în cele din urmă la degenerarea ganglionilor bazali, având un impact asupra controlului mișcărilor și putând provoca simptome asemănătoare demenței și depresiei.

Parkinsonismul atipic cuprinde afecțiuni mai puțin frecvente, cum ar fi:

  • paralizia supranucleară progresivă,
  • degenerescența corticobazală,
  • atrofia multisistemică,
  • alte boli degenerative ale creierului (Alzheimer, boala Huntington, boala Wilson).

Parkinsonismul secundar, o altă categorie de parkinsonism, este precipitat de alte cauze:

  • parkinsonismul vascular - cauzat de fluxul sanguin insuficient către anumite zone ale creierului,
  • parkinsonismul post-traumatic - rezultat în urma unor leziuni la cap,
  • parkinsonismul indus de medicamente, care poate apărea atunci când medicamentele interferează cu producția sau utilizarea dopaminei,
  • parkinsonismul indus de toxine - cauzat de substanțele toxice care distrug anumite celule cerebrale sensibile la dopamină.

Factorii de risc implicați în apariția Parkinsonismului sunt fie modificabili (expunerea la toxine și substanțe nocive, traumatisme craniene repetate, anumite medicamente), fie nemodificabili (vârsta înaintată, sexul masculin, antecedentele familiale de parkinsonism).

Înțelegerea cauzelor și a factorilor de risc este importantă pentru a ghida diagnosticul și deciziile de tratament, deoarece fiecare tip de parkinsonism poate necesita un management diferit.

Semne și simptome de parkinsonism

Parkinsonismul cuprinde o serie de simptome care se manifestă, de obicei, la persoanele cu vârste cuprinse între 50 și 80 de ani. În timp ce boala Parkinson în sine prezintă o progresie a simptomelor, cei care suferă de parkinsonism se confruntă adesea cu un subset al acestor simptome, din cauza unei afecțiuni suplimentare de bază care afectează funcționarea creierului. Simptomele comune asociate cu boala Parkinson, și adesea prezente în parkinsonism, includ:

  • mimică inexpresivă,
  • rigiditate musculară,
  • mișcări încetinite (bradikinezie),
  • postură aplecată înainte,
  • modificări de vorbire, ca disartria, care se manifestă prin reducerea volumului sau a clarității cuvintelor rostite,
  • tremor, în special la o singură mână; cu toate acestea, nu toți pacienții cu parkinsonism prezintă tremurături ale mâinilor, ceea ce îl deosebește de boala Parkinson tipică. În plus, tremorul poate să apară și în cazul altor afecțiuni, precum tremorul esențial sau în caz de sindrom extrapiramidal.

Persoanele cu parkinsonism pot întâmpina și alte simptome, distincte de cele ale bolii Parkinson clasice, care pot include demența, probleme legate de sistemul nervos autonom, cum ar fi mișcări controlate sau spasme, probleme de echilibru, precum și o apariție și o progresie rapidă a simptomelor. Cauza specifică care stă la baza parkinsonismului poate introduce seturi unice de simptome.

Boala Parkinson implică o serie de simptome motorii și simptome non-motorii precum constipația, pierderea simțului olfactiv și tulburările de somn. Parkinsonismul vascular se prezintă de obicei cu dificultăți de echilibru și de mers. Persoanele cu această afecțiune pot avea, de asemenea, dificultăți legate de vorbire (disartrie) și de înghițire (disfagie). În plus, un semn clinic distinct, cunoscut sub numele de semnul Babinski, este adesea observat la persoanele cu parkinsonism vascular. Atunci când partea de jos a piciorului lor este atinsă într-un mod specific, degetele de la picioare se extind și se deschid în evantai, spre deosebire de reflexul obișnuit de curbare.

Parkinsonismul indus de medicamente tinde să se manifeste cu simptome bilaterale, spre deosebire de boala Parkinson, unde simptomele sunt de obicei mai grave pe o singură parte. Această diferență poate ajuta la distingerea parkinsonismului indus de medicamente de afecțiunea primară. Parkinsonismul indus de toxine este caracterizat de ”semnul roții dințate”, o rigiditate musculară care are ca rezultat mișcări sacadate.

Diagnostic

Diagnosticarea parkinsonismului începe cu evaluarea amănunțită a istoricului și a simptomelor actuale ale pacientului, precum și a medicamentelor luate de către acesta. De obicei, se efectuează analize de sânge pentru a investiga cauzele care stau la baza bolii, cum ar fi problemele tiroidiene sau hepatice. Investigațiile imagistice (tomografia computerizată și imagistica prin rezonanță magnetică) sunt folosite pentru a analiza creierul și organismul pentru cauze alternative, inclusiv prezența tumorilor cerebrale.

Deși nu există un test definitiv pentru parkinsonism, procesul de diagnosticare se bazează în mare măsură pe o evaluare cuprinzătoare a simptomelor și a istoricului medical și pe o serie de teste de diagnosticare, inclusiv analize de sânge și teste imagistice. În plus, este important de reținut că poate fi necesar ca diagnosticul să fie ajustat în timp, pe baza progresiei bolii, a răspunsului la tratament și a altor factori relevanți.

Management și tratament în parkinsonism

Există o suprapunere în tratamentul pentru Parkinson și cel pentru parkinsonism. Terapia dopaminergică (tratamentul de primă linie pentru Parkinson) poate fi uneori eficientă. Un program zilnic regulat de exerciții fizice este vital pentru menținerea tonusului muscular, a forței și a flexibilității. Alte tratamente administrate atât pentru Parkinson, cât și pentru parkinsonism includ: fizioterapia, terapia ocupațională și logopedică și antidepresive și toxina botulinică (Botox) pentru distonie. În toate cazurile de parkinsonism, tratamentul se adresează simptomelor care afectează cel mai mult calitatea vieții persoanei afectate.

Măsuri de prevenție

Parkinsonismul apare de obicei în mod imprevizibil, ceea ce face ca prevenirea sau reducerea riscului să fie dificilă. Cu toate acestea, pentru anumite tipuri specifice de parkinsonism secundar, reducerea riscului este posibilă.

Riscul de parkinsonism indus de toxine poate fi redus la minimum prin evitarea expunerii la toxine sau la substanțe cunoscute ca declanșatoare pentru această afecțiune. Atunci când evitarea completă nu este posibilă, utilizarea echipamentului de protecție poate ajuta la reducerea expunerii.

Reducerea riscului de parkinsonism post-traumatic implică utilizarea de echipament de protecție (cum ar fi căștile de protecție) pentru a preveni traumatismele craniene.

Parkinsonismul vascular poate fi prevenit prin luarea de măsuri pentru a menține o bună sănătate a sistemului vascular, în special la nivelul creierului. Aceasta include menținerea unei greutăți sănătoase, adoptarea unei diete echilibrate și efectuarea regulată de exerciții fizice.

Diagnostic și tratament la SANADOR

La Spitalul Clinic SANADOR, pacienții cu parkinsonism au acces la investigații amănunțite. Analizele de sânge se realizează în Laboratoarele SANADOR, care sunt dotate cu tehnologie de ultimă generație, în care activitatea se desfășoară conform celor mai înalte standarde internaționale. Medicii realizează teste imagistice avansate, cu aparatură modernă, astfel încât orice semn de degenerare cerebrală sau alt tip de afectare a creierului ori a altor organe și sisteme să fie observat în detaliu. În funcție de rezultatele investigațiilor, medicii neurologi aleg tratamentul potrivit pentru fiecare pacient și oferă recomandări pentru îmbunătățirea stilului de viață.

SANADOR deține și o bază de recuperare modernă, unde pacienții pot beneficia de proceduri de medicină fizică, realizate de specialiști în domeniu. În cazul în care parkinsonismul este însoțit de alte afecțiuni, pacienții care vin la Spitalul Clinic SANADOR au acces la consultații multidisciplinare, realizate de specialiști din domeniile corespunzătoare afecțiunilor respective.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR