Paraplegia

Ce este paraplegia?

• 
  La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Paraplegia constă în incapacitatea de a mișca voluntar membrele inferioare, regiunea pelvină și, uneori, abdomenul. Majoritatea persoanelor cu paraplegie au membrele inferioare perfect sănătoase, dar nu le pot folosi. Cauza incapacității de mișcare este reprezentată de o leziune la nivelul creierului sau la nivelul măduvei spinării, din cauza căreia nu se pot transmite semnale către partea inferioară a corpului. Paraplegia este, de obicei, un simptom, dar există cazuri rare în care este o afecțiune de sine stătătoare.

Paraplegia poate fi de mai multe tipuri:

• Paraplegie completă. Este o pierdere totală a funcției, cu incapacitatea de mișcare și de a simți senzațiile. De asemenea, corpul nu poate controla funcțiile care se realizează prin intermediul măduvei spinării, cum ar fi controlul vezicii urinare și al tranzitului intestinal.
• Paraplegie incompletă. Reprezintă o pierdere parțială a funcției, în care există posibilitatea ca pacientul să mai poată simți sau mișca membrele inferioare, dar nu la fel de bine ca înainte de producerea leziunii.
• Paraplegie flască. Este o formă de paraplegie în care mușchii își pierd tonicitatea și nu se pot contracta.
• Paraplegie spastică. Este o formă de paraplegie în care mușchii sunt rigizi și prezintă contracții necontrolate și spasme. O formă de paraplegie spastică este paraplegia spastică ereditară, care este moștenită de la un părinte și se manifestă prin slăbiciune progresivă și rigiditate la nivelul membrelor inferioare.

Localizarea afectării spinale și paraplegia

Persoanele cu paraplegie au simptome diferite în funcție de cât de sus sau de jos se află leziunea de la nivelul coloanei vertebrale.

Paraplegia se poate produce la nivelul coloanei toracale, care are 12 vertebre și 12 nervi spinali, la nivelul coloanei lombare, care prezintă 5 vertebre și 5 nervi spinali sau la nivelul coloanei sacrale, care are 5 vertebre și 5 nervi spinali.

Leziunile coloanei vertebrale care se produc între primul și al 6-lea nerv spinal toracal provoacă paraplegie completă. Membrele inferioare și șoldurile sunt paralizate, la fel ca și mușchii abdominali și cei toracici, iar pacienții nu simt nicio senzație.

Aceste leziuni se însoțesc de pierderea controlului asupra vezicii urinare și intestinelor și de probleme respiratorii.

Leziunile situate între al 7-lea și al 12-lea nerv spinal toracal determină tot paraplegie completă, dar fără afectarea mușchilor de la nivelul toracelui.

Leziunile produse la nivelul nervilor lombari 1 și 2 determină paraplegie completă, dar fără afectarea mușchilor abdominali sau toracici.

Leziunile coloanei vertebrale cuprinse între nervul lombar 3 și ultimul nerv sacral pot determina paraplegie incompletă, cu cât leziunea se află mai jos situată. În acest caz, pacienții pot merge folosind un cadru de mers, însă controlul vezicii urinare și al tranzitului intestinal poate fi afectat.

Cauze și factori de risc

• 
  Paraplegia necesită un plan de tratament pe termen lung. Vino la SANADOR!

Cea mai frecventă cauză a paraplegiei este o leziune la nivelul măduvei spinării. Aceste leziuni se pot produce prin accidente rutiere, leziuni penetrante (în special în cazul leziunilor prin împușcare sau înjunghiere) sau prin cădere.

Alte cauze sunt:

• tumori cerebrale sau tumori vertebrale;
• leziuni ale măduvei spinării,
• traumatismele vertebro-medulare,
• instabilitatea vertebrală,
• chisturi la nivelul coloanei vertebrale – infecții care atacă sau comprimă măduva spinării;
• accidentul vascular cerebral;
• paralizia cerebrală;
• afecțiuni autoimune (scleroza multiplă, sindromul Guillain-Barré);
• afecțiuni congenitale (spina bifida, mielomeningocel);
• afecțiuni genetice (paraplegie spastică ereditară);
• boli neurologice (mielita transversă, scleroza laterală amiotrofică).

Factorii de risc pentru paraplegie sunt:

• practicarea unor sporturi care pot implica leziuni la nivelul capului și coloanei vertebrale (ex. rugby, lupte libere, gimnastică, atletism);
• profesii cu risc crescut de leziuni la nivelul capului sau coloanei vertebrale (ex. muncitorii în construcții);
• istoric personal sau familial de cancer cerebral sau la nivelul coloanei vertebrale;
• prezența în familie a unor boli genetice ale sistemului nervos;
• sexul masculin: studiile au demonstrat că 78% din cazurile noi de leziuni la nivelul coloanei vertebrale apar la bărbați;
• osteoporoza;
• diabetul zaharat.

Semne și simptome în paraplegie

Pacienții cu paraplegie pot prezenta următoarele semne și simptome:

• dificultate de a merge și a sta în picioare;
• slăbiciune musculară sau paralizie completă la nivelul picioarelor, abdomenului sau toracelui în cazul pacienților cu paraplegie flască;
• diminuarea sau absența senzațiilor în partea inferioară a corpului;
• tulburări de coordonare și echilibru;
• pierderea controlului asupra vezicii urinare și tranzitului intestinal;
• probleme de respirație din cauza paraliziei mușchilor respiratori;
• contracții musculare involuntare la pacienții cu paraplegie spastică;
• durere intensă și senzație de amorțeală sau înțepături la nivelul membrelor afectate;
• reflexele osteotendinoase sunt absente la pacienții cu paraplegie flască și exagerate la cei cu paraplegie spastică;
• atrofie musculară;
• escare de decubit;
• depresie;
• scăderea libidoului și disfuncții sexuale;
• dependența de dispozitive de asistență, precum scaunul cu rotile;
• creștere în greutate din cauza lipsei de activitate.

Stabilirea diagnosticului

• 
  La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Pentru a diagnostica paraplegia, medicul va evalua istoricul medical al persoanei respective și va efectua un examen clinic complet. De asemenea, medicul va întreba ce fel de simptome are persoana, dacă aceasta a suferit accidente recente sau dacă în familie există anumite afecțiuni care se pot transmite genetic.

Diagnosticul paraplegiei implică, de asemenea, și explorări imagistice pentru a determina cauza și pentru a stabili gravitatea leziunilor.

Aceste explorări pot consta în:

• radiografie la nivelul capului și coloanei vertebrale, pentru a vedea dacă există fracturi;
• examen CT sau RMN pentru a obține detalii care nu pot fi evaluate prin intermediul radiografiei;
• electromiografia: implică aplicarea unui stimul electric de intensitate mică la nivelul unor nervi pentru a verifica funcția nervilor și răspunsul mușchilor la stimuli;
• puncție lombară cu recoltatea de lichid cefalorahidian și testarea acestuia pentru a exclude o infecție la nivelul coloanei vertebrale;

Îngrijire și tratament pentru paraplegie

Pacienții cu paraplegie pot beneficia de mai multe opțiuni pentru îngrijire și tratament, în funcție de tipul de afecțiune și gravitatea acesteia.

Kinetoterapia

Exercițiile de kinetoterapie sunt esențiale atât pentru pacienții cu paraplegie flască, cât și pentru cei cu paraplegie spastică, deoarece pot îmbunătăți forța musculară, flexibilitatea, coordonarea și mobilitatea zonei afectate. Kinetoterapeutul va realiza un plan de exerciții personalizat pentru fiecare persoană în parte, în funcție de abilitățile și nevoile acesteia. Kinetoterapia ajută la îmbunătățirea nivelului de mișcare, prevenirea atrofiei musculare, reducerea spasmelor musculare și la dezvoltarea unor strategii pentru efectuarea activităților zilnice. Pentru ca persoanele cu paraplegie să devină cât mai independente și pentru a le crește calitatea vieții, ședințele de kinetoterapie sunt o necesitate.

Terapia ocupațională

Terapia ocupațională este esențială pentru ca pacientul cu paraplegie să dobândească unele abilități practice pentru o viață cât mai independentă. Terapeuții îi învață pe pacienți tehnici pentru a realiza activități precum îngrijirea personală, mâncatul, îmbrăcatul, efectuarea unor activități casnice sau activități legate de muncă. Pacienții cu paraplegie au un potențial mare de a-și recăpăta independența deoarece își pot folosi mâinile și brațele pentru a compensa funcțiile afectate ale membrelor inferioare. De exemplu, capacitatea lor de a apuca obiecte și de a direcționa un scaun cu rotile folosind mâinile nu este afectată. Astfel, pacienții cu paraplegie se pot deplasa dintr-o locație în alta pentru a efectua multe dintre activitățile zilnice pe cont propriu.

Dispozitivele de asistență

Dispozitivele de asistență sunt esențiale pentru pacienții cu paraplegie. Scaunele cu rotile sunt folosite pentru a asigura deplasarea, iar ortezele sunt folosite pentru a susține mușchii slăbiți și ajută la stabilitate. Pentru prevenirea escarelor și infecțiilor, se recomandă folosirea unei saltele speciale antiescare. Aceste dispozitive permit persoanelor cu paraplegie să își mențină o calitate a vieții în ciuda dificultăților de mobilizare.

Medicamentele

Unele medicamente pot fi utile la pacienții cu paraplegie:

• relaxantele musculare sunt benefice la pacienții cu paraplegie spastică, deoarece ameliorează rigiditatea și spasmele musculare;
• analgezicele pot fi utile împotriva durerii;
• antidepresivele și medicamentele anxiolitice ajută la ameliorarea problemelor legate de depresie și anxietate;
• anticoagulantele sunt medicamente care subțiază sângele și previn apariția cheagurilor;
• medicamente pentru creșterea controlului asupra vezicii urinare și tranzitului intestinal;
• tratamentul chirurgical, indicat în cazul pacienților cu paraplegie pentru reducerea compresiei asupra măduvei spinării, repararea fracturilor și corectarea deformărilor; tratamentul chirurgical se face în funcție de cauza paraplegiei și are ca scop reducerea simptomelor și creșterea calității vieții.

Reducerea riscului de paraplegie

• 
  Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Pentru a reduce riscul de paraplegie pot fi luate următoarele măsuri:

• purtarea echipamentului de siguranță conform recomandărilor;
• creșterea atenției atunci când se folosesc arme de foc;
• luarea unor măsuri de precauție pentru a preveni căderile: folosirea echipamentelor de siguranță la înălțimi mari și purtarea de încălțăminte antiderapantă pe suprafețele alunecoase;
• evitarea consumului de alcool și droguri, deoarece acestea pot crește riscul de rănire;

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, persoanele cu paraplegie au acces la consultații complete și investigații avansate, realizate cu tehnologie ultraperformantă, ca echipamentele pentru RMN Siemens Magnetom Skyra 3T și Siemens Magnetom Vida 3T. Acestea sunt dotate cu magneți cu putere 3 Tesla și tehnologie de vârf, astfel că asigură vizualizarea în detaliu a coloanei vertebrale, la un nivel de claritate excepțional.

În funcție de rezultatele investigațiilor, medicii neurologi experimentați ai SANADOR indică tratamentul potrivit, ținând cont de specificul fiecărui pacient și alte afecțiuni asociate. Dacă este nevoie de tratament chirurgical la nivel vertebral, medicii neurochirurgi utilizează cele mai moderne tehnici, cât mai puțin invazive. Pacienții beneficiază de experiența și pregătirea înaltă a echipei medicale și de dotările de top ale Spitalului Clinic SANADOR, ca microscopul operator ZEISS KINEVO 900, care asigură imagini de calitate la un nivel fără precedent și funcții care cresc precizia microchirurgicală.

Pacienții pot face kinetoterapie la Baza de recuperare SANADOR, unde au la dispoziție echipamente moderne și specialiști empatici. Exercițiile se realizează pe baza unui plan atent întocmit, personalizat, astfel încât pacienții să-și îmbunătățească abilitățile motrice și să devină cât mai autonomi.

Programează-te!