Osteomielita

Ce este osteomielita?

Osteomielita este o inflamație a osului, provocată de o infecție bacteriană sau fungică, cel mai des fiind implicat stafilococul auriu (Staphylococcus Aureus). Termenul „mielită” desemnează inflamația măduvei osoase, acea structură din interiorul anumitor oase (de exemplu vertebrele, oasele bazinului, coastele) responsabilă de producerea celulelor sanguine. 

În mod normal, datorită structurii sale rigide, osul este rezistent la infecții. Atunci când structura acestuia este afectată, de exemplu în cazul unei fracturi deschise, osul se poate contamina cu diverse microorganisme din exterior.

• 
  Pentru investigații și tratamente moderne, alege SANADOR!

Deși poate afecta persoane de orice vârstă, osteomielita apare mai frecvent la categoriile extreme, la copiii cu vârsta sub 3 ani sau la pacienții vârstnici. Netratată, infecția poate afecta vascularizația osului și poate determina, în consecință, necroza (moartea) țesutului osos.

Tipuri de osteomielită

În funcție de momentul producerii infecției, putem vorbi despre:

• Osteomielită acută – acest tip de osteomielită apare brusc și progresează rapid, determinând o simptomatologie zgomotoasă, cu febră și dureri severe în zona osului afectat;
• Osteomielită cronică –apare atunci când osteomielita acută nu este tratată corespunzător; infecția rămâne la nivelul osului, împreună cu bacteriile cauzatoare, fiind izolate printr-un perete osos separat, lipsit de vascularizație, ce poartă numele de „sechestru osos”, care protejează bacteriile din interior de antibiotice și de leucocite; astfel, poate deveni necesară îndepărtarea zonei de os afectate, printr-o intervenție chirurgicală spinală.

Cauzele și factorii de risc

Osteomielita poate apărea în următoarele situații:

• Diseminare hematogenă – semnifică răspândirea infecției prin sânge de la o sursă situată în altă parte în organism, cum ar fi, de exemplu, o infecție a urechii medii (otită medie), o pneumonie sau o infecție urinară; diseminarea hematogenă este mai frecventă la copii, afectând oasele lungi, iar la adulți afectează cu precădere coloana vertebrală, determinând osteomielită vertebrală;
• Contaminare printr-o fractură deschisă – o fractură deschisă, ca o fractură de umăr, fractură de bazin sau o fractură de calcaneu, de exemplu, implică, pe lângă ruptura osului, lezarea pielii (plagă deschisă) care îl acoperă; astfel, osul nu mai este protejat de bariera cutanată și poate fi rapid contaminat cu germeni din exterior;
• Diseminare de la un focar infecțios vecin ­– de exemplu, o infecție la nivelul sinusului maxilar (sinuzită maxilară) se poate propaga din aproape în aproape până la nivelul osului, determinând osteomielită maxilară; de asemenea, la pacienții cu diabet zaharat, la care vascularizația membrelor inferioare și sistemul imunitar sunt deficitare, infecțiile de țesuturi moi, precum ulcerele vasculare, se vindecă greu și pot avansa în profunzime până la os, determinând infecția acestuia;
• Mușcătură de pisică sau mușcătura produsă de un alt animal, care a dus la infecție,
• Contaminare directă, în timpul unei proceduri chirurgicale la nivelul osului – infecția poate apărea, de exemplu, în timpul unei intervenții pentru montarea unei proteze de șold; astfel, osul se poate contamina în timpul actului chirurgical, determinând osteomielită la femur.
• Infectarea unei escare.

Printre factorii de risc pentru osteomielită se numără:

• Ulcere de decubit – aceste tipuri de ulcere afectează pacienții spitalizați sau cei imobilizați la pat pe perioade îndelungate;
• Furuncul,
• Prezența dispozitivelor metalice osoase, precum tije, șuruburi, proteze;
• Bolile vasculare – un aport crescut de sânge la nivelul zonei afectate poate ajuta la vindecarea mai rapidă a infecției, deoarece sângele este un rezervor de celule implicate în apărarea contra agenților infecțioși; scăderea fluxului de sânge din cadrul unor boli, precum siclemia, diabetul sau afectarea vasculară specifică fumătorilor (trombangeita obliterantă), poate scădea aportul de sânge și poate facilita progresia infecției;
• Fumatul;
• Afectarea sistemului imunitar, în cazul unor boli precum HIV/SIDA, cancerul, diabetul sau în urma tratamentul chimioterapic.

• 
  Nu aștepta apariția complicațiilor! Programează-te la SANADOR!

Semnele și simptomele de osteomielită

Osteomielita se poate manifesta prin mai multe semne și simptome:

• Durere severă la nivelul osului, cu umflarea și înroșirea zonei afectate, din cauza inflamației;
• Limitarea mișcărilor – copiii, în special, vor avea tendința să protejeze membrul afectat, prin evitarea mișcărilor;
• Durere lombară joasă în cazul pacienților cu osteomielită vertebrală, întrucât vertebrele lombare sunt cel mai frecvent implicate;
• Febră și frisoane;
• Evacuarea de puroi de la nivelul infecției;
• Greață, vărsături;
• Iritabilitate crescută, în special în cazul copiilor mici, care nu își pot exprima durerea altfel;
• Letargie, stare generală alterată.

Metode de diagnostic în osteomielită

După efectuarea examenului clinic al pacientului, pentru stabilirea diagnosticului de osteomielită, medicul va recomanda efectuarea anumitor investigații, printre care se numără:

• Analize de sânge – o valoare ridicată a leucocitelor (leucocitoza), creșterea valorii proteinei C reactive (PCR) sau creșterea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) pot fi indicatori ai unei stări inflamatorii; de asemenea, în cazul diseminării prin sânge al infecției, se pot preleva culturi (hemoculturi), pentru a evidenția creșterea agentului infecțios incriminat și sensibilitatea la un anumit antibiotic;
• Radiografii osoase – semnele de osteomielită pot fi evidente la nivelul radiografiei la câteva zile după apariția infecției, de aceea pot fi ineficiente la debut;
• Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) – este o metodă imagistică foarte eficientă, putând depista infecția osoasă încă de la debut, chiar din primele zile, însă nu se efectuează de rutină;
• Scintigrafia osoasă – este o metodă din spectrul imagisticii nucleare, care implică unei cantități mici de substanță radioactivă, care se va lega de celulele osoase și va transmite radiații, detectate de o cameră specială de tip gamma; localizarea substanței radioactive la nivelul osului indică o activitate inflamatorie crescută la acel nivel;
• Biopsie osoasă– se realizează prin introducerea unui ac la nivelul osului, pentru a se extrage o cantitate mică de țesut osos, care va fi examinată în laborator pentru determinarea agentului infecțios cauzator și a antibioticului eficient asupra acestuia.

• 
  Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Complicații

În lipsa tratamentului potrivit, osteomielita poate duce la complicații severe:

• Necroza osoasă (osteonecroza) – reprezintă afectarea fluxului vascular la nivelul osului, până la oprirea completă a acestuia, determinând moartea țesutului osos; zonele de os necrozat vor fi în mod obligatoriu eliminate printr-o intervenție chirurgicală;
• Artrită septică –semnifică propagarea infecției către articulația învecinată;
• Oprirea creșterii – copiii au cartilaje de creștere la nivelul oaselor lungi, adică zone moi, încă neosificate, pe baza cărora osul poate crește în lungime până la închiderea și osificarea acestora, în adolescență; atunci când infecția apare în acea zonă de cartilaj, creșterea în lungime a osului respectiv se va opri;
• Fracturi osoase–structura osului va fi afectată la nivelul zonei infectate, devenind mai predispus la fracturi;
• Deformarea osului afectat (pot să apară deformări precum genu valgum);
• Cancer de piele –atunci când puroiul format la nivel osos se evacuează printr-o deschidere a pielii, aceasta devine predispusă la dezvoltarea unui tip particular de cancer de piele, denumit carcinom scuamocelular.

Tratamentul în osteomielită

Tratamentul osteomielitei este personalizat, în funcție de agentul patogen care a declanșat afecțiunea și de severitatea infecției. Astfel, medicul poate recomanda mai multe metode de tratament:

• Antibiotierapie – tratamentul va fi administrat obligatoriu intravenos inițial, timp de 2 săptămâni, în spital, urmând să fie apoi continuat pe cale orală la domiciliu, pentru încă 4-6 săptămâni;
• Medicație analgetică și antiinflamatorie – se pot utiliza antiinflamatoarele de tip nonsteroidian;
• Aspirația pe ac a puroiului, atunci când acesta se formează;
• Tratament chirurgical – intervențiile de chirurgie ortopedică sunt complementare antibioterapiei, fiind necesare pentru a asigura debridarea (curățarea) eficientă a zonei infectate, prin îndepărtarea tuturor zonelor de țesut mort; uneori, mai ales în osteomielita cronică, pot fi necesare rezecții osoase, ceea ce poate determina deformări osoase și inegalități ale membrelor; în asemenea situații se va practica ulterior reconstrucția osului; în cazul protezelor infectate pot fi necesare intervenții de eliminare și de reînlocuire a acestora.

• 
  La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Metode de prevenție

Osteomielita poate fi prevenită prin evitarea traumatismelor, de tipul tăieturilor, fracturilor, mușcăturilor de animale sau înțepăturilor, întrucât acestea reprezintă focare de contaminare bacteriană. Dacă, însă, acestea au loc, infecția poate fi prevenită prin curățarea și dezinfectarea imediată a zonei afectate, urmată de bandajarea acesteia. Bandajele vor fi schimbate cât mai des cu putință, pentru a se evita contaminarea acestora.  

Cronicizarea osteomielitei poate fi prevenită printr-un tratament eficient al infecției acute și respectarea perioadei de tratament, care se poate întinde pe parcursul a mai multor săptămâni. De asemenea, în cazul pacienților diabetici, îngrijirea riguroasă a rănilor și terapia antidiabetică poate preveni formarea ulcerelor și a infecției osoase ce se poate dezvolta din cauza acestora.

Diagnosticul și tratamentul osteomielitei la SANADOR

La SANADOR, pacienții au acces la consulturi multidisciplinare și la analize și investigații imagistice complete, performante, pentru diagnosticul rapid și precis al osteomielitei. Tratamentul este stabilit personalizat, în funcție de cauza infecției și de severitatea afecțiunii, ținându-se cont de starea generală de sănătate a fiecărui pacient și de afecțiunile sale asociate.

Dacă sunt necesare intervenții chirurgicale pentru rezecție osoasă, acestea sunt efectuate în cele mai bune condiții de siguranță la Spitalul Clinic SANADOR, într-un bloc operator modern, digitalizat, conectat la o Secție de Terapie Intensivă dotată cu echipamente de ultimă generație și cu personal experimentat, gata să intervină eficient în orice situație.

• 
  Spitalul Clinic SANADOR dispune de tehnologie medicală de top, pentru diagnostic avansat și tratament eficient. Programează-te!

Programează-te!