Stabilirea diagnosticului de ooforită acută
Pentru stabilirea diagnosticului, este necesar un examen ginecologic. Examinarea ginecologică începe cu palparea porțiunii inferioare a abdomenului, care poate fi sensibiliă și dureroasă, fiind completată de un test de sarcină, care exclude o sarcină ectopică, precum sarcina ovariană.
Ulterior, dacă există suspiciunea unei infecții cu transmitere sexuală, medicul va recolta probe pentru examenul de secreție vaginală, care poate fi însoțit de culturi și/sau antibiogramă. În plus, analizele uzuale de sânge (hemoleucograma, biochimia sângelui) pot evidenția semne de inflamație (VSH crescut, proteina C-reactivă crescută), alături de leucocitoză (creșterea numărului de globule albe) cu neutrofilie. Sumarul de urină și urocultura exclud o infecție urinară care poate imita ooforita acută.
Ecografia abdominală, uneori completată de ecografie transvaginală, poate evidenția acumularea de lichid în abdomen, poate măsura dimensiunea ovarelor și poate exclude alte afecțiuni, precum chisturile sau abcesele ovariene, facilitând stabilirea diagnosticului de ooforită. Dacă totuși incertitudinea persistă, medicul ginecolog poate efectua laparoscopie diagnostică, cu prelevarea de biopsii.
În insuficiența ovariană prematură, pot fi detectați autoanticorpii îndreptați împotriva ovarelor, prin teste imunoenzimatice (ELISA) sau prin imunohistochimie din probele prelevate prin biopsie.