Ce este oboseala cronică

Oboseala cronică, encefalomielita mialgică sau sindromul de oboseală cronică este o afecțiune multisistemică, cu implicații sociale care influențează considerabil existența și stilul de viață, având o evoluție îndelungată, de peste 6 luni. La SANADOR, pacienții au acces la consultații realizate de medici foarte experimentați și la toate investigații indicate pentru diagnosticul oboselii cronice, astfel încât specialistul să stabilească tratamentul adecvat.

Denumirea inițială a fost cea de encefalomielită mialgică, în contextul observării unor dificultăți cognitive (componenta encefalică), precum și a unei afectări a musculaturii scheletice (exprimată prin fatigabilitate cronică). Însă rezultatele studiilor imagistice și de laborator, precum și absența mialgiei ca simptom dominant al bolii, au determinat renunțarea la această denumire.

La SANADOR, pacienții cu simptome de oboseală cronică beneficiază de investigații medicale performante, pentru stabilirea diagnosticului.

Simptomul definitoriu fiind oboseala, starea de rău post-exercițiu, Academia Națională de Medicină (fostul Institut de Medicină) a propus denumirea afecțiunii ca intoleranță sistemică la efort.

Boala este caracterizată de  oboseală severă, inexplicabilă, neameliorată de repaus, fiind însoțită de o serie de simptome asociate. Efortul mental și fizic sunt dificil de efectuat, apar tulburări de somn, dureri și vertij.  

Pacienții cu oboseală cronică pot prezenta o agravare a simptomelor după orice activitate (fizică sau mentală), fiind nevoiți să stea la pat o perioadă variabilă de timp. Această situație este cunoscută ca stare de rău post-exercițiu (post-exertional malaise).

Fatigabilitatea cronică este o afecțiune provocatoare din punct de vedere al diagnosticării, deoarece persoanele nu par bolnave. Nu există o cauză exactă, după cum nici tratamentul nu este curativ.

Cauze și factori de risc pentru oboseală cronică

Nu se cunoaște o cauză specifică în apariția oboselii cronice, însă este mai degrabă o afecțiune biologică una psihologică. Afecțiunea este întâlnită mai frecvent la femei decât la bărbați, cu o prevalență ridicată în jurul intervalului de 40-60 ani. La populația tânără afectează mai mult adolescenții decât copii, precum și populația albă.

Poate afecta toate grupele sociale, însă unele studii au raportat o prevalență mult mai mare la persoanele cu venituri mici decât la cele cu venituri mari și studii superioare. Astfel, se sugerează rolul factorilor de risc social, cum ar fi stresul.

Etiologia este complicată și incomplet cunoscută. Nu există o cauză specifică (unică sau multiplă), dar se vehiculează factori infecțioși, genetici sau alterări ale sistemului imunitar.

Factorii de risc care pot duce la oboseală cronică sunt:

  • Factori infecțioși-virali - Herpesvirusul uman (HHV)6, Parvovirusul uman B19,  Virusul Epstein-Barr (EBV) - mononucleoza infecțioasă poate declanșa debutul bolii, alte infecții precum coxiella burnetii (febra Q), enterovirusuri, rubeolă, Candida albicans, mycoplasme, retrovirusuri și SARS-CoV2 (COVID-19). Pacienții care au prezentat forme severe, în cazurile prezentate mai sus, prezintă susceptibilitate crescută pentru apariția ulterioară a unor acuze similare sindromului de oboseală cronică. Fără a se pune în evidență o cauzalitate directă, până la 80% dintre pacienți dezvoltă acest sindrom în urma unei infecții virale acute, probabil pe fondul unor modificări imunologice post infecțioase.
  • Factori genetici - Există o susceptibilitate genetică la pacienții cu sindromul oboselii cronice, multe studii au raportat rolul istoricului familial, precum și o predispoziție familială și genetică crescută la această afecțiune (conform studiilor din registrul gemenilor).
  • Alterarea sistemului imun - Mai multe studii au evidențiat modificări ale funcționării celulelor natural killer (NK), ale profilului interleukinelor și scăderea răspunsului celulelor T la antigene specifice. S-au evidențiat producții crescute de diverse interleukine proinflamatorii care ar putea justifica simptomele asemănătoare gripei sau starea de rău acuzate de pacienți. S-au evidențiat de asemenea prezența autoanticorpilor împotriva structurilor nucleare și membranare și împotriva receptorilor neurotransmițători.
  • Alterarea sistemului neuroendocrin - oboseala centrală, neurologică pare a fi rezultatul concentrației crescute a serotoninei și  metaboliților acesteia la nivelul sistemului  nervos central. Pacienții cu oboseală cronică au niveluri scăzute de cortizol circulant, secundar  disfuncției axei hipotalamo-hipofizare, explicând starea de rău post-efort.
  • Factori stresori: diverse traume, stres fizic sau emoțional, accidente, traume notabile, intervenții chirurgicale, cu posibil efect declanșator.
  • Factori de mediu: expunerea la toxine sau mucegai poate fi factor declanșator al sindromului de oboseală cronică, fără o confirmare certă a acestei supoziții.

Cum se manifestă oboseala cronică

Înaintea debutului bolii, pacienții sunt persoane complet funcționale. Debutul este de obicei brusc, deseori în urma unui eveniment stresant (psihologic sau medical). Frecvent este asociat cu fenomene similare gripei sau unei afecțiuni virale inițiale, cu adenopatie (ganglioni inflamați), febră, fenomene respiratorii superioare. 

Simptomul dominant  este oboseala post-efort. Activitățile cotidiene, obișnuite, sunt însoțite de o accentuare a oboselii. Aceasta este accentuată de ortostatism (statul în picioare), situație cunoscută ca intoleranță ortostatică. Asociat, pot prezenta tulburări de vedere, ca încețoșarea sau apariția petelor. Fatigabilitatea nu este ameliorată de odihnă, durează mai mult de 24 de ore și nu are nicio explicație medicală.

Durerea este o acuză frecventă și nu este generată de leziuni organice. Intensitatea, topografia  și tipul acesteia diferă considerabil. Cele mai întâlnite tipuri de durere sunt: durerile articulare fără roșeață sau tumefacții, durerile musculare (mialgiile) frecvent întâlnite la copii sau durerile de cap (cefalee), fie cu debut nou, cu fluctuații variate, săptămânale sau cefalee nou instalată.

Pacienții pot acuza tulburări ale somnului, cum ar fi: hipersomnolența diurnă,  un somn neodihnitor, cu trezire frecventă, insomnie, vise lucide, picioare neliniștite, mioclonii nocturne.

Tulburările de memorie sunt frecvent întâlnite, fiind responsabile de declin cognitiv. Pacienții acuză „gândire încețoșată”, reducerea abilităților de procesare și de învățare, scăderea atenției și a capacității de efectuare a mai multor sarcini. Este afectată memoria pe termen scurt, nu și cea pe termen lung. 

Unii remarcă dislexie verbală-incapacitatea de a găsi sau de a rosti un anumit cuvânt în timpul vorbirii, cu efecte neplăcute în desfășurarea activităților profesionale.

Se pot întâlni și manifestări autonome exprimate prin: transpirații nocturne, amețeli, palpitații, tulburări digestive (sindromul intestinului iritabil, greață, vărsături, intoleranță la alcool, la mirosuri sau substanțe chimice), toleranță scăzută la zgomot, lumină sau medicamente. Totodată, pacienții cu oboseală cronică pot suferi de atacuri de panică, anxietate, sociopatie și capacitate scăzută de lucru.

Evaluarea clinică este în general normală. Unii pacienți pot avea adenopatie de mici dimensiuni, ganglionii sunt nedureroși și sunt frecvent întâlniți la nivelul gâtului, axilar sau inghinal.

Prezența adenopatiei generalizate sau a unui singur ganglion (de dimensiuni crescute, imobil, sensibil) necesită evaluări suplimentare, nefiind caracteristice sindromului de oboseală cronică. Examinarea orofaringelui poate decela  o decolorare purpurie a pilierilor amigdalieni anteriori, fără prezența faringitei.

Deși fibromialgia poate coexista cu sindromul oboselii cronice, punctele trigger (sugestive fibromialgiei) sunt absente la pacienții cu fatigabilitate cronică.

Complicații provocate de oboseala cronică

Primul aspect de luat în calcul este diagnosticarea afecțiunii. În absența unor teste specifice, există întârzieri în identificarea sindromului de oboseală cronică, perioadă în care pacienții se pot simți neînțeleși sau neglijați.

Diagnosticul este emis în urma examenului  clinic și  după excluderea altor etiologii posibile. Este esențială evaluarea pacientului de către o echipă interdisciplinară.

Să trăiești cu sindromul de oboseală cronică poate fi  stresant și greu, fiind afectată calitatea vieții. Pacienții suferă de stres, depresie și anxietate. Fără să fie o afecțiune psihiatrică, oboseala cronică este o afecțiune neurologică multisistemică, ce poate fi debilitantă și provocatoare cu viața personală, profesională sau cu educația pacientului.

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Diagnosticul de oboseală cronică

Diagnosticarea sindromului de oboseală cronică se realizează după excluderea altor afecțiuni și se bazează în special pe evaluarea clinică. Specialistul poate folosi chestionare validate de evaluare a simptomatologiei. Nu există teste specifice de diagnostic sau markeri specifici ai bolii.

Evaluarea paraclinică se face în funcție de fiecare pacient în parte și include analize de sânge: hemograma, biochimia uzuală, testarea funcției tiroidiene, enzime musculare, probe inflamatorii.

Pentru stabilirea diagnosticului corect, la SANADOR pacienții au acces la evaluare medicală completă, prin teste indicate de medicul specialist.

În funcție de situație, pot fi indicate teste suplimentare, cum ar fi radiografia toracică, studierea tulburărilor de somn și testarea insuficienței suprarenale.

Institutul Național pentru Excelență Clinică (NICE) evaluează suplimentar intoleranța la gluten, efectuează teste screening de depistare a drogurilor în urină, precum și anticorpi reumatologici. Nu recomandă utilizarea de rutină a titrurilor virale decât pentru cazurile atent selecționate. Pentru copii și adolescenții cu oboseală cronică evaluările cognitive sunt de un real folos.

Începând cu anul 1988 au existat mai multe criterii de diagnostic, ghidate de simptomatologia dominantă, durata debutului bolii, precum și de excluderea altor afecțiuni preexistente (care să justifice oboseala), afecțiuni psihiatrice sau afecțiuni cerebrale cunoscute.

În 2015, Institutul de Medicină  a propus criteriul de diagnosticare a sindromului de oboseală cronică, în urma revizuirii ghidurilor precedente. În prezent, diagnosticul sindromului de oboseală cronică necesită prezența următoarelor trei simptome, prezente pe o durată mai mare de șase luni, având o intensitatea  moderată sau severă pentru cel puțin 50% din timp, plus unul dintre simptomele suplimentare menționate mai jos.

Cele trei simptome principale sunt:

  • Oboseala - scăderea vizibilă sau afectarea capacității unui pacient de a se implica în activități care i-ar fi plăcut înainte de debutul bolii.  Stare ce durează de peste șase luni și se asociează cu oboseală severă recent instalată, independentă de efort și neameliorată de odihnă.
  • Starea de rău post-exercițiu - pacienții prezintă înrăutățirea simptomelor după expunerea la factori de stres fizic sau cognitiv, bine tolerat anterior.
  • Somn neodihnitor - pacienții se simt obosiți după o noapte de somn.

Simptome suplimentare: 

  • Deficiență cognitivă - tulburări cognitive sau ale funcției executive agravate de efort, stres sau de presiunea timpului.
  • Intoleranță ortostatică - Înrăutățirea simptomelor în ortostatism și în menținerea unei poziții verticale. Fără să fie neapărat remise, simptomele sunt ameliorate prin întinderea pe spate sau ridicarea picioarelor.
  • La SANADOR beneficiezi de analize și investigații necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Tratamentul pentru oboseală cronică

Tratamentul oboselii cronice este non-farmacologic și farmacologic.

Un studiu control randomizat efectuat în 2011 în Regatul Unit a comparat eficacitatea și siguranța terapiei cognitiv-comportamentale (TCC), a terapiei prin exerciții gradate (TEG), a terapiei de stimulare adaptivă (TSA) și a îngrijirii medicale specializate în gestionarea sindromului de oboseală cronică.

Terapie cognitiv-comportamentală ameliorează fatigabilitatea, stările de rău post-efort, precum și dispoziția, la pacienții adolescenți cât și la adulți și scade frecvența absențelor școlare.

Terapia prin exerciții gradate implică o creștere progresivă a duratei și intensității activității fizice, sub atentă supraveghere.

Managementul activității este cunoscut ca pacing și are rolul de realizare a echilibrului  între activitate și odihnă. Suprasolicitarea poate stimula un puseu de activitate, greu de tolerat de pacient.

Pentru evitarea intensificării simptomatologiei sau a recurențelor, se urmărește menținerea echilibrului între activitate și odihnă. Este recomandată adaptarea la această afecțiune și ușurarea activităților curente. Acest lucru se poate realiza prin pauze dese,  adoptarea poziției șezânde când se spală vasele/se calcă sau la duș precum și împărțirea sarcinilor mari în altele mai mici.

Exercițiile fizice aerobice nu sunt tolerate de pacienții cu sindrom de oboseală cronică. Ei sunt sfătuiți să efectueze activități adaptate în parte, iar escaladarea intensității se va face în funcție de toleranța cultivată a fiecărui pacient.

Intoleranța ortostatică se tratează prin evitarea factorilor declanșatori (căldura sau statul prelungit în picioare), folosirea ciorapilor compresivi, utilizarea manevrelor posturale sau creșterea aportului de sodiu/fluide. 

Tulburările de somn necesită o abordare agresivă, ce implică tehnici de relaxare și o bună igienă a somnului (un orar bine stabilit al somnului, evitarea pauzelor de somn din cursul zilei, rutina ce precede somnul, evitarea stimulilor vizuali, alimentari și a diureticelor).

Durerea musculară, articulară, cefaleea sau hiperestezia cutanată pot fi abordate non-farmacologic prin exerciții de stretching, masaj, terapie manuală sau termică, exercițiile de tonifiere și hidroterapia. Acupunctura poate fi utilă la unii pacienți.

Tulburările cognitive  pot fi gestionate cu ajutorul organizatoarelor, a notebook-uri, telefoanelor și tabletelor. Se recomandă planificarea și monitorizarea  activităților cognitive și realizarea de pauze, pentru prevenția suprasolicitărilor.

Din punct de vedere terapeutic, pentru  copiii cu oboseală severă și afectare cognitivă, sunt indicate activitățile curente, implicarea socială și educația. Unii pacienți tineri necesită o abordare atentă, în timp ce la alții managementul va fi adoptat cu ușurință. Aspectul esențial de urmărit sunt: continuarea studiilor și menținerea socializării.

Pentru controlul durerii, medicul poate recomanda antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Antidepresivele triciclice sunt eficiente în controlul  durerii, somnului și al severității oboselii, dozele utilizate fiind mai mici decât cele din depresie.

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei și inhibitori ai recaptării serotoninei- norepinefrinei tratează depresia și anxietatea.

  • SANADOR dispune de tehnologie medicală de ultimă generație, pentru diagnostic avansat și tratament eficient. Programează-te!

Cum poate fi prevenită oboseala cronică

Nu există remedii pentru oboseala cronică și nici prevenție. Persoanele cu forme ușoare și moderate de oboseală cronică pot rămâne active social și profesional, prin gestionarea atentă a activităților și intensității acestora.

Polisomnografia și testarea EEG sunt importante pentru stabilirea diagnosticului.

Cazurile grave necesită uneori perioade îndelungate de  repaus/imobilizare, pacienții fiind dependenți  de asistență pentru  activitățile cotidiene esențiale. Cel mai important aspect este relaționarea medic-pacient-familie și stabilirea unei legături solide, bazate pe încredere și comunicare.

Principalele modalități de tratament non-farmacologic sunt terapia cognitiv-comportamentală și terapia prin exerciții gradate. Chiar dacă la momentul actual nu există vindecare, se pot găsi soluții pentru controlul simptomelor și aderența la viața socială, asigurându-se astfel o calitate cât mai bună a vieții. Sunt dovezi care indică îmbunătățirea prognosticului prin diagnosticarea și tratamentul precoce.

  • Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții cu simptome de oboseală cronică beneficiază de o abordare multidisciplinară, asigurată de medici cu experiență în neurologie, reumatologie, psihologie și psihiatrie, respectiv psihiatrie pediatrică, în funcție de indicație. În acest fel, afecțiunea este diagnosticată și gestionată corect, pentru ameliorarea simptomatologiei și asigurarea unei bune calității a vieții.

Pentru identificarea corectă a bolii și excluderea altor afecțiuni, la SANADOR pacienții au acces la analize și investigații avansate, la indicația medicului. Acestea includ analize de laborator, investigații imagistice performante, teste vestibulare pentru evaluarea vertijului, electroencefalogramă și polisomnografie pentru tulburările de somn.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR