Mononucleoza

Ce este mononucleoza?

La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Mononucleoza este o boală contagioasă, care apare preponderent în perioada adolescenței. Mononucleoza infecțioasă este denumită popular „boala sărutului”, din cauza transmiterii prin salivă. Boala determină de obicei simptome ușoare sau moderate, dar poate pune probleme de diagnostic și complicații.

Mononucleoza infecțioasă este o infecție virală determinată de virusul Epstein-Barr (90% din cazuri). Acesta este un virus din familia herpes-virusurilor. Simptomele pot să apară după 1-2 luni de la contactul infectant. Alte virusuri ce pot determina mononucleoză infecțioasă, însă mai rar, sunt citomegalovirus (infecție cu citomegalovirus), herpes simplex sau HIV.

Cauzele și factorii de risc

Copiii sunt mai predispuși să fie infectați cu Epstein-Barr, însă nu dezvoltă simptome. Copiii iau boala prin contactul cu jucăriile altor copii sau alte obiecte pe care le folosesc în comun. Tinerii dezvoltă mai frecvent mononucleoză din cauza contactului prin salivă cu mai mulți parteneri. Imunodeficiența congenitală sau dobândită (infecția HIV) este un factor de risc important pentru dezvoltarea mononucleozei infecțioase.

În afară de transmiterea prin sărut, virusul poate fi excretat și prin strănut sau tuse. Folosirea în comun a obiectelor de igienă personală, precum periuța de dinți sau a paharelor sau tacâmurilor sunt, de asemenea, factori de risc pentru transmiterea mononucleozei infecțioase. Virusul poate fi transmis și de persoane asimptomatice, la care virusul rămâne cantonat în organism și din când în când prezintă perioade de activitate în care se excretă în salivă.

Cum se manifestă mononucleoza infecțioasă?

Mononucleoza necesită tratament medical. Programează-te!

Unul din 4 adulți tineri infectați cu mononucleoză vor dezvolta simptome. Simptomele monunucleozei pot dura până la 1-2 luni si pot apărea treptat. Acestea includ oboseală extremă, febră (temperatură peste 38 de grade celsius), dureri musculare, dureri de cap și erupție pe piele.

Local, simptomele resimțite sunt determinate de durerea în gât. Faringele este roșu, extrem de inflamat, iar amigdalele sunt mari și roșii, putând prezenta depozite. Acest aspect poate pune probleme de diagnostic diferențial cu o faringită streptococică (bacteriană). La palpare, ganglionii limfatici ai gâtului sau axilelor apar măriți.

Majoritatea simptomelor se ameliorează după 1-2 săptămâni, dar senzația de oboseală se poate extinde pe parcursul a câteva săptămâni. Mărirea splinei și a ficatului apare mai rar, însă poate orienta diagnosticul.

Stabilirea diagnosticului

Diagnosticul de mononucleoză este susținut de tabloul clinic – durere în gât, ganglioni limfatici măriți și splină mărită. Probele de sânge sunt modificate în această boală. Leucocitele (celulele albe) sunt crescute prin mărirea numărului de limfocite, iar neutrofilele pot fi scăzute. Acest aspect al hemogramei este sugestiv pentru o infecție virală. Probele funcționale hepatice (transaminazele) pot avea valori mari din cauza inflamației ficatului.

Ecografia abdominală descrie aspectul și dimensiunile ficatului și ale splinei. Dacă la palpare este resimțită o dimensiune crescută a acestor organe, este recomandată această investigație imagistică pentru a stabili corect afectarea splenică și hepatică și a estima riscul de ruptură de splină.

Diagnosticul cert este pus după un test de sânge ce evidențiază prezența anticorpilor anti-virus Epstein-Barr în sânge.

Complicațiile mononucleozei

La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Splina mărită poate determina complicații amenințătoare de viață precum ruptura splenică. Ruptura splinei determină durere puternică în partea stângă, superioară a abdomenului și poate necesita tratament chirurgical.

Afectarea hepatică se poate complica cu inflamația ficatului (hepatită) sau icter. Aceste complicații pot determina semne clinice precum colorarea în galben a pielii și a sclerelor sau se pot diagnostica la analizele de sânge (transaminaze mărite, bilirubină crescută).

Complicațiile hematologice ale bolii includ scăderea numărului hematiilor (anemie) sau a trombocitelor (trombocitopenie). Boala poate afecta inima (miocardită) sau sistemul nervos central (meningită, encefalită).

Local, mărirea exagerată a amigdalelor poate bloca trecera aerului prin căile respiratorii, fiind o urgență medicală. Tratamentul este de obicei realizat în spital, cu administrarea corticosteroizilor intravenos.

O complicație rară pe termen lung este o predispoziție ușor crescută a persoanelor ce au fost infectate cu virus Epstein-Barr de a dezvolta limfom Burkitt. Această predispoziție este mai frecvent întâlnită în cadrul populațiilor africane.

Mononucleoza la copii

Copiii afectați de mononcleoză sunt frecvent asimptomatici sau au simptome ușoare. Manifestările cuprind febră, oboseală, durere în gât și mărirea ganglionilor limfatici locali. Un aspect important de reținut este că aspirina este contraindicată în tratamentul copiilor. Folosirea acesteia în infecții virale duce la apariția sindromului Reye, ce afectează ficatul și sistemul nervos central.

Dacă simptomele acestei boli virale eruptive sunt prezente, este recomandată consultația la medicul pediatru. Acesta poate recomanda investigații suplimentare pentru stabilirea cu exactitate a diagnosticului.

Tratamentul recomandat

Pentru monuncleoza infecțioasă se recomandă tratament simptomatic. Acesta include medicamente precum paracetamol sau ibuprofen. Antibioticele nu sunt recomandate, deoarece cauza bolii este un virus. Pentru disconfortul faringian se pot utiliza spray-uri/ siropuri sau dropsuri pe bază de plante sau dezinfectante locale. Dacă amigdalele inflamate împiedică respirația, se poate recomanda tratament cu antiinflamatoare puternice, steroidiene (corticosteroizi).

De asemenea, se recomandă repaus și hidratare orală. Este important ca sportul să fie evitat o lună după infecția acută, deoarece o splină mărită se poate rupe din cauza unui efort fizic crescut.

Cum poate fi prevenită boala sărutului?

Programează-te la SANADOR pentru tratamente moderne!

Boala sărutului poate fi prevenită prin evitarea contactului cu persoane infectate, ce excretă virusul în salivă. Igiena este foarte importantă, de aceea se recomandă spălarea frecventă a mâinilor, în special după utilizarea unor obiecte folosite de alte persoane. Folosirea la comun a obiectelor de igienă personală trebuie evitată, la fel ca și sărutul sau contactul sexual cu persoane simptomatice.

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, persoanele cu simptome de mononucleoză beneficiază de consultații amănunțite realizate de medici infecționiști experimentați. Pentru analizele necesare în vederea diagnosticării, pacienții se pot adresa Laboratoarelor SANADOR, care sunt dotate cu cele mai noi tehnologii, la standarde internaționale. Pacienții beneficiază atât de hemoleucogramă și alte analize care evaluează anumite funcții și parametri, cât și de teste pentru detectarea anticorpilor specifici mononucleozei. Echipa medicală a laboratorului este foarte bine pregătită și rezultatele sunt precise. Pentru identificarea unor eventuale complicații, ca hipersplenismul sau miocardita, pacienții au acces la investigații avansate, realizate cu echipamente ultraperformante.

În funcție de rezultatele investigațiilor, medicii aleg tratamentul potrivit și oferă recomandări pentru ameliorarea simptomatologiei și grăbirea vindecării. Pentru tratamentul copiilor, părinții se pot adresa medicilor pediatri empatici și dedicați ai SANADOR, pentru administrarea de tratament adecvat vârstei micilor pacienți.