Cauze și factori de risc
Există factori care pot crește riscul de a dezvolta miastenia gravis sau pot fi asociate cu apariția acestei boli. Istoricul de boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă sau lupusul eritematos sistemic, poate crește predispoziția la miastenia gravis. Infecțiile și intervențiile chirurgicale pot declanșa sau agrava simptomele, iar anumite medicamente, precum cele folosite pentru tratamentul cancerului, aritmiilor cardiace și a malariei, pot influența evoluția bolii. De asemenea, bolile tiroidei sunt adesea asociate cu miastenia gravis.
Miastenia gravis are cauze legate de sistemul imunitar care produce anticorpi ce interferează cu funcționarea receptorilor de acetilcolină, un neurotransmițător esențial pentru comunicarea dintre nervi și mușchi. Prin blocarea sau distrugerea receptorilor, semnalele nervoase către mușchi sunt perturbate, rezultând slăbiciune musculară.
În unele cazuri, există forme de MG numite "seronegative" sau "fără anticorpi", în care nu se pot detecta anticorpii care să blocheze acetilcolina. Cu toate acestea, și în aceste cazuri există o componentă autoimună, dar anticorpii specifici nu au fost încă identificați.
De asemenea, glanda timus este asociată cu miastenia gravis, deoarece joacă un rol în producția de anticorpi care afectează acetilcolina. Timusul este mai mare la nou-născuți și tinde să se micsoreze la adulții sănătoși, dar la unii pacienți cu miastenia gravis, glanda timus poate fi mărită. Unele persoane cu miastenia gravis pot dezvolta tumori ale glandei timus, numite timoame. În cazuri rare, există situații în care mamele cu MG pot transmite în timpul sarcinii această afecțiune copiilor lor, care se nasc cu o formă numită miastenie gravis neonatală, însă aceasta poate fi tratată cu succes și copiii se recuperează în câteva luni după naștere.