Diagnosticul anomaliilor congenitale ale rinichilor
Atunci când anomaliile congenitale ale rinichilor sunt detectate înainte de naștere, în timpul unei ecografii prenatale de rutină, se pot efectua examinări suplimentare, pentru a evalua cu exactitate afecțiunea și pentru a înțelege riscurile potențiale pentru copil. În cadrul evaluării unor malformații renale congenitale, pot fi identificate și alte anomalii asociate ale dezvoltării embrionare, precum chisturile branhiale, care reprezintă resturi ale aparatului branhial și se manifestă ca formațiuni chistice în regiunea laterală a gâtului.
Pentru unele afecțiuni, o ecografie poate dezvălui poziționarea și anatomia atipică a rinichilor, ajutând la identificarea precoce.
În cazurile de hipoplazie renală și displazie renală severă, această evaluare cuprinzătoare ajută la înțelegerea gravității afecțiunii și ghidează deciziile de management prenatal și postnatal.
În situațiile de agenezie renală, o evaluare prenatală detaliată poate ajuta la evaluarea oricăror complicații asociate, cum ar fi oligohidramnios și hipoplazia pulmonară.
Investigațiile postnatale recomandate pot include:
- Analiza de urină este utilizată pentru a verifica prezența unor eventuale infecții,
- Analize de sânge, pentru a evalua funcția renală, pentru a detecta anemii sau anomalii electrolitice,
De asemene, pot fi recomandate investigații imagistice, precum:
- Ecografia abdominală.
- Cistouretrografia micțională - este utilizată pentru a vizualiza fluxul de urină prin vezica urinară. Procedura este luată în considerare atunci când infecțiile de tract urinar sunt recurente sau când ecografia renală relevă rezultate anormale.
- Urografia CT.
- Uro-RM.
- Scintigrafia renală, pentru a evalua funcția renală și drenajul urinar.
Ecografia și cistouretrografia micțională pot dezvălui fuziunea anormală și anatomia tractului urinar. În unele cazuri, se poate efectua o biopsie renală, pentru a evalua starea rinichilor, în special în afecțiuni precum displazia renală.