Leziunile osteocondrale ale talusului

Ce sunt leziunile osteocondrale ale talusului?

O leziune osteocondrală a talusului definește o zonă de distrucție a cartilajului articular care învelește talusul, precum și a osului subiacent (osul subcondral). Afecțiunea se mai numește fractură osteocondrală talară sau osteocondrită disecantă talară și descrie, mai degrabă, detașarea parțială sau completă unor fragmente osoase acoperite de cartilaj de la nivelul talusului, din cauza aportului redus de sânge. Aceste leziuni apar adesea în context traumatic, în urma fracturilor sau entorselor severe de la nivelul gleznei. Vino la SANADOR pentru consultații de ortopedie asigurate de medici experimentați și tratamente moderne!

Talusul sau astragalul este unul dintre oasele tarsiene, care formează jumătatea posterioară a piciorului. El se articulează superior cu cele două oase ale gambei, tibia și fibula, formând articulația talo-crurală sau articulația gleznei. Inferior, talusul se articulează cu calcaneul, masivul osos care formează călcâiul. Întrucât face parte din articulația gleznei și din cea talo-calcaneană, acest os are un rol important în transmiterea greutății corpului de la tibie, principalul os al gambei, inferior spre calcaneu și anterior, spre degete.

Corpul talusului prezintă o suprafață superioară în formă de trohlee, care se articulează cu tibia și fibula și care poartă numele de dom talar. Aproximativ 70% din suprafața talusului este acoperită de cartilaj articular. Pe suprafața talusului, deși nu se inseră niciun mușchi, există multiple inserții ligamentare, care conectează oasele adiacente între ele, oferind stabilitate articulației gleznei. Vascularizația osului este slabă, ceea ce poate duce la vindecare deficitară și fenomene de osteonecroză, adică moartea osului talar, în urma traumatismelor de gleznă.

Osteocondrita disecantă poate apărea, mai frecvent, în porțiunea internă a osului, la nivelul domului talar antero-medial sau la nivelul porțiunii externe a articulației gleznei, la nivelul domului talar antero-lateral.

  • 021 9699 Programează-te acum!

Cauzele osteocondritei disecante talare

Orice leziune traumatică acută la nivelul gleznei, sau microtraumatismele repetitive pot afecta cartilajul articular protector de la nivelul talusului. Zona la nivelul căreia cartilajul articular s-a degradat va lăsa descoperite anumite porțiuni de os care se pot distruge în timp, determinând un defect osteocondral. Din cauza fluxului vascular scăzut la nivelul talusului, aceste leziuni se vindecă greu și, în timp, anumite porțiuni de cartilaj și de os se pot desprinde și se pot regăsi în interiorul articulației sub formă de corpi liberi intraarticulari.

Aproximativ 70-80% dintre leziunile de osteocondrită disecantă talară sunt determinate de traumatismele directe la nivelul gleznei, precum entorsele sau fracturile. De exemplu, mișcările excesive de inversie (talpa piciorului adusă spre interior) sau de eversie (talpa piciorului spre exterior) ale gleznei din timpul entorselor pot determina impactarea și compresia talusului pe fibie sau tibulă, cu posibilitatea desprinderii unui fragment osteocartilaginos din marginea medială sau laterală talară. De asemenea, microtraumele repetitive cronice la nivelul gleznei, precum cele din timpul practicării alergării, gimnasticii, fotbalului sau săriturilor, pot determina în timp afectarea osului subcondral care se poate necroza și, consecutiv, se poate desprinde de la nivelul masivului osos talar.

  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Semne și simptome de leziuni osteocondrale ale talusului

Osteocondrita disecantă a talusului poate fi complet asimptomatică în stadiile incipiente. Atunci când sunt prezente simptomele, acestea pot fi reprezentate de:

  • Durere intermitentă, mai ales în timpul susținerii propriei greutăți corporale sau în timpul mersului; durerea poate deveni intensă în timpul anumitor mișcări, precum urcatul scărilor sau alergarea;
  • Edemul (tumefierea) articulației gleznei;
  • Scăderea amplitudinii mișcărilor de flexie plantară și dorsală;
  • Instabilitate articulară;
  • Senzația de blocare a articulației, determinată de impactarea unui corp liber intraarticular;
  • Producerea unui sunet de clic în timpul utilizării articulației, determinat de prezența unui fragment osos desprins.

Complicațiile osteocondritei disecante a talusului

Leziunile osteocondrale ale talusului pot produce următoarele complicații:

  • Cronicizarea durerii;
  • Osteoartrită de gleznă – reprezintă uzura mecanică a articulației din cauza pierderii stratului de cartilaj articular protector și frecarea consecutivă a suprafețelor osoase; poate evolua cu durere, rigiditate și limitarea progresivă a mobilității articulare.

Stabilirea diagnosticului de osteocondrită disecantă talară

Pentru stabilirea prezenței unor leziuni de os și leziuni de cartilaj ale gleznei, pacientul îi va relata medicului detalii referitoare la simptomatologie, debutul acesteia, evoluția durerii și istoricul de traumatisme anterioare la nivelul gleznei. Debutul simptomatologiei imediat după o fractură sau entorsă severă a gleznei poate indica prezența unei fracturi osteocondrale.

Investigațiile imagistice recomandate pentru identificarea leziunilor osteocondrale ale talusului sunt:

  • Radiografiile gleznei  – acestea pot evidenția prezența unor traiecte de fractură a talusului sau a unor excrescențe osoase (osteofite) la nivelul gleznei, precum și îngustarea spațiului articular, care pot evolua cu durere și instabilitate articulară, însă nu sunt utile pentru vizualizarea unor leziuni de cartilaj articular ale gleznei;
  • Examen CT (tomografia computerizată) a gleznei – această investigație poate vizualiza, la rândul său, prezența unor mici fragmente osoase desprinse de la nivelul articulației, însă nu permite evidențierea edemului osos sau a leziunilor cartilaginoase;
  • Examen RMN de gleznă (rezonanță magnetică de gleznă) – aceasta este cea mai bună variantă de diagnostic imagistic a leziunilor osteocondrale ale gleznei, putând evidenția atât leziunile osoase, inclusiv edemul osos, cât și pe cele de cartilaj articular; acesta este utilizat mai ales preoperator, în scopul stabilirii celei mai bune variante de tratament.

Tratamentul leziunilor osteocondrale ale talusului

Inițial, pentru leziunile mici osteocondrale, nedeplasate, se va recomanda o perioadă de tratament conservator, care constă în măsuri precum:

  • Repausul articulației și imobilizarea acesteia într-un aparat gipsat pentru o perioadă de aproximativ 4-6 săptămâni – aceste măsuri previn mișcările în articulație și permit vindecarea leziunilor osteocondrale;
  • Terapie fizică – presupune efectuarea, sub îndrumarea unui kinetoterapeut, a unor exerciții ce au ca scop întărirea musculaturii din jurul articulației gleznei și creșterea amplitudinii mișcărilor în articulației;
  • Aplicarea locală de gheață pentru reducerea durerii și a tumefacției articulației; în acest sens, pentru durerile severe se pot utiliza și medicamente de tip antiinflamator nonsteroidian (Aspirină, Ibuprofen);
  • Utilizarea unor orteze de gleznă, ce au rolul de a prelua stresul mecanic asupra articulației în timpul mișcării.

Tratamentul chirurgical se adresează pacienților care nu prezintă ameliorarea simptomatologiei după o perioadă de tratament conservator. Intervențiile chirurgicale pentru tratamentul leziunilor osteocondrale talare pot consta în:

  • Debridarea artroscopică a articulației – presupune curățarea propriu-zisă a articulației și eliminarea acelor fragmente osteocondrale detașate de la nivelul osului; după excizarea fragmentelor osoase lezate, la nivelul domului talar vor rămâne anumite porțiuni descoperite, ca niște cratere, la nivelul cărora se va practica microfracturare – crearea unor găuri cu ajutorul unui burghiu; aceste foraje stimulează vascularizația osului și vindecarea consecutivă a acestuia, prin formarea unui țesut fibros menit să umple acele goluri în structura osului;
  • Transferul de autogrefă autologă osteocondrală sau mozaicoplastia – se recomandă pacienților la care nu s-au observat îmbunătățiri în urma tratamentului artroscopic, sau pacienților cu leziuni osteocondrale de dimensiuni mari; procedura constă în înlocuirea cartilajului articular degradat și a osului distrus cu fragmente osteocondrale recoltate de la același pacient (autogrefe); de obicei, grefa se recoltează de la nivelul genunchiului de la același membru inferior; dezavantajul procedurii este reprezentat de timpul prelungit de recuperare și de rata crescută de complicații postoperatorii, comparativ cu intervenția efectuată pe cale artroscopică.

Tratament la SANADOR

La Spitalul Clinic SANADOR, persoanele cu leziuni osteocondrale ale talusului sunt consultate atent și investigate cu aparatură modernă, precum echipamentele RMN cu putere 3T, care asigură imagini de mare claritate. La SANADOR, medicii ortopezi realizează și intervenții artroscopice, minim invazive, precum și mozaicoplastie. Medicii ortopezi ai Spitalului Clinic SANADOR au experiență vastă și pregătire la cel mai înalt nivel, iar orice operație se realizează într-un bloc operator modern. Pacienții sunt monitorizați atent și îngrijiți cu dedicare și empatie.

Pentru recuperare, Departamentul de Medicină Fizică și Reabilitare pune la dispoziția pacienților programe personalizate, realizate de terapeuți experimentați, și dotări moderne, astfel încât restabilirea funcționalității articulației să se realizeze corect.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR