Cum sunt tratate leziunile capului pancreasului?
Tratamentul leziunilor de la nivelul capului pancreasului variază în funcție de natura leziunii și de certitudinea diagnosticului. În anumite cazuri, intervenția chirurgicală poate fi necesară, în timp ce, în altele, o abordare conservatoare poate fi mai potrivită.
În cazuri atent selectate, chimioterapia poate fi utilizată, mai ales în cazurile în care caracterul benign sau malign al leziunii este incert. Opțiunile de tratament includ supravegherea, biopsia și excizia chirurgicală.
Supravegherea implică efectuarea periodică a investigațiilor imagistice pentru a monitoriza progresia leziunii, împreună cu investigații suplimentare în cazul detectării unor modificări suspecte. Biopsia poate fi efectuată pentru a obține bucăți de țesut pentru un diagnostic de certitudine. În cazurile în care leziunea este confirmată a fi malignă sau prezintă simptome caracteristice, se poate lua în considerare îndepărtarea chirurgicală, utilizând rezecția pancreatică totală sau pancreatectomia (rezecție parțială).
Rezecția pancreatică parțială poate fi efectuată în două moduri: la capul pancreasului (duodenopancreatectomie) și la corpul și coada pancreasului (pancreatectomia distală).
Duodenopancreatectomia se mai numește și Procedura Whipple. Această intervenție chirurgicală complexă implică îndepărtarea capului pancreasului, a primei părți a intestinului subțire (duodenul) și a părții distale a ductului biliar. Este adesea folosită pentru tratarea tumorilor și altor afecțiuni limitate la capul pancreatic. Deși este salvatoare, prezintă riscuri și complicații (10-40% din cazuri), inclusiv scurgeri de enzime pancreatice (ce pot duce la infecții intrabdominale sau peritonită iritativă) și apariția diabetului. Cu toate acestea, progresele în tehnicile chirurgicale au redus semnificativ ratele de mortalitate ale procedurii, în prezent fiind de 1%-5%.
Pancreatectomia distală implică îndepărtarea cozii și/sau a unei părți a corpului pancreasului, excluzând capul pancreatic. Este mai puțin complexă, dar prezintă un risc mai mare de scurgere de enzime pancreatice în comparație cu duodenopancreatectomia. Cei care sunt supuși pancreatectomiei au, de asemenea, un risc crescut de apariție a diabetului.
Tehnicile chirurgicale includ pancreatectomia deschisă și pancreatectomia laparoscopică, ultima fiind mai puțin invazivă. Alegerea abordării depinde de localizarea leziunii în pancreas, chirurgia deschisă fiind utilizată în mod tipic pentru leziunile de cap de pancreas.
Watch on YouTube