Ce este invaginația intestinală

Invaginația intestinală este o formă de obstrucție intestinală ce apare prin alunecarea unei porțiuni de intestin în interiorul unui segment intestinal adiacent. Pacienții cu urgențe gastrointestinale, cum este și invaginația intestinală, se pot adresa Compartimentului de Primiri Urgențe al Spitalului Clinic SANADOR.

Fenomenul de invaginație poate fi asemănat cu mișcarea de telescopare, în care un segment al telescopului este retras în interiorul acestuia. Deși poate afecta pe oricine, invaginația intestinală apare cel mai frecvent în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 3 luni și 3 ani, fiind cea mai frecventă cauză pentru ocluzia intestinală la această categorie de pacienți.

Spitalul Clinic SANADOR deține flotă proprie de ambulanțe, cu autospeciale dotate la cele mai înalte standarde.

Invaginația intestinală reprezintă o urgență medicală, din cauza telescopării unei porțiuni intestinale în interiorul alteia, care determină blocarea pasajului conținutului intestinal. În lipsa unui tratament medical instituit rapid, invaginația poate duce la complicații, prin obstrucția fluxului de sânge către porțiunea de intestin telescopată și necroza (moartea) acesteia, ceea ce face necesară rezecția ansei prin tratament chirurgical.

Tipuri de invaginație intestinală

Cele mai frecvente forme sunt cele de invaginație intestinală ileocecală (sau invaginație intestinală ileocolică), în care invaginația apare în regiunea ileo-cecală, la nivelul căreia ileonul (porțiunea terminală a intestinului subțire) intră la nivelul cecului (prima parte a intestinului gros). Invaginația apare, în acest caz, prin telescoparea ileonului în interiorul cecului.

Tototdată, în funcție de segmentul de intestin telescopat, putem întâlni și alte forme de invaginație intestinală:

  • invaginație intestinală colocolică – presupune telescoparea unui segment de colon în interiorul ansei de colon adiacente;
  • invaginație intestinală ileoileală – implică alunecarea unui segment de ileon în interiorul ansei ileale următoare.

Cauze și factori de risc pentru invaginație intestinală

La adulți, invaginația intestinală apare adesea pe fondul prezenței unei formațiuni intestinale de tipul unui polip intestinal sau a unei tumori. Ce se întâmplă, de fapt, este că peristaltica intestinală (acea serie de contracții musculare ritmice care asigură propulsia conținutul intestinal) apucă sau tracționează aceste puncte fixe (reprezentate de diverse formațiuni intraluminale) în interiorul segmentului intestinal următor.

La copii, apare inveginație intestinală cel mai frecvent pe fondul creșterii numărului de foliculi limfatici, cunoscută drept hiperplazie limfoidă. Foliculii limfatici sunt cuiburi (aglomerări) de celule limfatice, celule care aparțin sistemului imunitar și care au rolul de a distruge agenții infecțiosi (precum virusurile) sau celulele canceroase.

Un număr ridicat de mici astfel de foliculi limfatici sunt distribuiți la nivelul întregului intestin subțire sub forma plăcilor Peyer, ele fiind mai numeroase la nivelul ileonului. Atunci când copilul prezintă o formă de infecție virală la nivelul tractului digestiv, de obicei cu Rotavirus sau cu Norovirus, aceste plăci cresc în dimensiuni pe seama creșterii numărului de foliculi limfatici, în scopul combaterii infecției. Totodată, aceste plăci Peyer crescute în dimensiuni devin un punct fix pentru peristaltica intestinală, ce pot determina invaginația (telescoparea) ileonului în interiorul cecului.

O altă cauză frecventă de invaginație intestinală la copii poate fi reprezentată de prezența diverticului Meckel. Acest diverticul este un defect congenital al intestinului subțire (afectând ultimii centimetri de ileon), ce presupune protruzia la exterior a unei mici porțiuni de intestin, sub forma unui „deget de mănușă”. În  anumite cazuri, diverticulul Meckel se poate retrage în interiorul intestinului, acționând ca un punct fix pentru peristaltica intestinală, care va putea fi tracționat în interiorul cecului.

Cu toate acestea, majoritatea cazurilor de invaginație intestinală sunt idiopatice, adică nu se cunoaște cauza exactă a apariției acestora.

Cum se manifestă invaginația intestinală

Invaginația intestinală se manifestă diferit, în funcție de categoria de vârstă afectată. O invaginație intestinală la sugari și copiise poate manifesta prin:

  • plânsul inconsolabil, brusc și zgomotos, cauzat de durerea abdominală intensă; această durere se resimte adesea sub formă de episoade intense de crampe abdominale, care apar și dispar la intervale de 15-20 de minute inițial și care devin continue după o perioadă de timp; durerea abdominală la sugari poate fi indicată episoadele de plâns inconsolabil, însoțite de mișcarea particulară a acestora de tragere a genunchilor către piept;
  • scaune cu mucus amestecat cu sânge, cu aspect de „jeleu de coacăze”;
  • vărsături;
  • vizualizarea sau palparea unei proeminențe sau mase tari la nivelul abdomenului;
  • slăbiciune musculară sau lipsa de energie a copilului;
  • diaree;
  • letargie în urma epuizării.

De obicei, aceste manifestări apar, în cazul copiilor, la o perioadă de timp de la o infecție virală gastrointestinală.

O invaginație intestinală la adulți va avea o formă de prezentare clinică mai puțin zgomotoasă decât la copii, uneori doar printr-o durere abdominală care apare și dispare, la fel ca în cazul copiilor, sau care rămâne constantă. De asemenea, durerea se poate însoți de vărsături, senzație de balonare sau de scaune cu sânge, însă aceste manifestări nu sunt specifice, putând fi prezente și în alte cauze de obstrucție intestinală, mai frecvente decât invaginația.

Complicațiile provocate de invaginație intestinală

O invaginație intestinală acută netratată la timp se poate complica prin:

  • scăderea aportului de sânge către segmentul de intestin telescopat (ischemie intestinală), din cauza presiunii crescute asupra acestora; după o perioadă îndelungată de ischemie, pereții segmentelui de intestin telescopat se pot necroza, ceea ce va impune necesitatea rezecției chirurgicale a acestuia;
  • slăbirea peretelui intestinului telescopat cu perforația (ruperea) acestuia, ce poate fi provocat de presiunea crescută sau de pierderea aportului de sânge la acest nivel;
  • peritonită (inflamația învelișului peritoneal al cavității abdominale), ce poate apărea ca o consecință a perforației intestinale, care determină ieșirea conținutului intestinal în cavitatea abdominală și iritarea foiței peritoneale; peritonita se va manifesta prin durere abdominală intensă, febră, vărsături și chiar șoc;
  • deshidratare severă și șoc – implică manifestări precum piele palidă și rece, tahicardie (puls rapid), agitație, respirații neregulate (prea rapide sau prea rare).

Diagnosticul invaginației intestinale

Diagnosticul de invaginație intestinală poate fi suspectat pe seama tabloului clinic și în urma examinării fizice, în urma căreia medicul poate palpa o masă tare la nivelul abdomenului, reprezentând segmentul de intestin telescopat. Ulterior, diagnosticul poate fi confirmat cu ajutorul uneia dintre următoarele investigații:

  • ecografie abdominală – poate detecta invaginația intestinală cu acuratețe, prin vizualizarea semnului clasic, de „țintă”, creat de intestinele telescopate și este metoda preferată de diagnostic în cazul copiilor, întrucât este rapidă, nedureroasă și neiradiantă;
  • CT de abdomen – această metodă de diagnostic imagistic permite diagnosticarea rapidă, în urgență, a obstrucției intestinale și permite vizualizarea intestinelor telescopate, precum și a complicațiilor invaginației, de tipul ischemiei sau necrozei pereților intestinali, atunci când se utilizează și substanță de contrast; este o metodă rapidă de diagnostic, însă iradiantă, motiv pentru care este utilizată mai ales în rândul adulților;
  • Clismă cu bariu sau cu aer – presupune introducerea de substanță baritată sau aer la nivelul rectului, sub ghidaj radiologic; metoda este nu doar una de diagnostic, cât și terapeutică, întrucât introducerea substanței baritate sau a aerului nu permite doar vizualizarea telescopării, ci și crearea de presiune la acest nivel, cu alungirea și detelescoparea consecutivă a intestinelor.
  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Tratamentul pentru invaginație intestinală

O invaginație intestinală la copii reprezintă o urgență medicală, tratamentul acesteia implicând, în primul rând, măsuri de rehidratare pe cale intravenoasă, pentru stabilizarea stării acestora și pentru a preveni deshidratarea severă și șocul. Adițional, pot fi administrate antibiotice intravenoase, pentru a preveni infecțiile ce pot apărea în cazul complicațiilor de tip necroză sau perforație a anselor intestinale.

Tratamentul pentru reducerea invaginației poate fi efectuat la copii concomitent cu diagnosticul, prin procedura de clismă baritată sau cu aer. Această metodă asigură detelescoparea intestinelor în aproximativ 90% dintre cazuri, fără a necesita nicio altă măsură adițională de tratament. În cazurile rare în care au apărut complicații de tipul necrozei intestinale sau perforație, rezecția segmentelor de intestin afectate pe cale chirurgicală devine obligatorie.

După intervenția de chirurgie generală, copilul beneficiază de medicație analgezică și de nutriție pe cale parenterală (intravenoasă) timp de câteva zile, perioadă ce asigură un timp de vindecare intestinelor. În general, ei își pot relua alimentația pe cale orală la aproximativ 3 zile după intervenție.

În cazul adulților, intervenția de chirurgie colorectală este adesea necesară. Aceasta presupune detelescoparea manuală a anselor intestinale, urmată de rezecția porțiunilor de intestin afectate de necroză sau a celor perforate. De asemenea, la adulți, tratamentul trebuie să fie adresat și asupra cauzei principale care a determinat apariția invaginației, care de cele mai multe ori poate fi reprezentat de o formațiune tumorală intestinală.

După intervenția chirurgicală, dieta pentru invaginație intestinală la adulți trebuie să conțină alimente precum cereale integrale, produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi, fructe, legume, carne slabă sau pește.

  • SANADOR dispune de tehnologie medicală de ultimă generație, pentru diagnostic avansat și tratament eficient. Programează-te!

Diagnostic și tratament la SANADOR

În Compartimentul de Primiri Urgențe de la Spitalul Clinic SANADOR, pacienții cu invaginație intestinală sau cu alte urgențe digestive beneficiază de evaluare promptă, prin consultații realizate de medici cu experiență și investigații imagistice avansate. Examinările pentru stabilirea diagnosticului sunt efectuate cu echipamente de ultimă generație, precum CT 128 slice și RMN 3 Tesla, disponibile nonstop. Analizele de laborator sunt realizate la patul bolnavului, prin procol point-of-care. Serviciile medicale de urgență sunt disponibile la orice oră din zi și din noapte, atât pentru adulți, cât și pentru copii.

La Spitalul Clinic SANADOR funcționează permanent 26 de linii de gardă, inclusiv gardă de gastroenterologie, pediatrie, chirurgie generală, anestezie și terapie intensivă. Astfel, pacienții cu simptomatologie digestivă severă au acces și la consultații de specialitate. Atunci când este necesară o intervenție chirurgicală pentru invaginație intestinală, operația se desfășoară în regim de urgență, într-unul dintre cele mai bine dotate blocuri operatorii din România, cu sprijinul Secției de Anestezie și Terapie Intensivă de categoria I.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR