Ce este intoleranța la lactoză?

Intoleranța la lactoză este des întâlnită în special în rândul adulților, fiind provocată de incapacitatea tractului digestiv de a descompune și digera lactoza, ca urmare a unui deficit de lactază (enzima care o degradează). Principala modalitate de a gestiona această tulburare digestivă este renunțarea la alimentele care conțin lactoză. La SANADOR, pacienții au acces la diagnostic corect și la tratament modern pentru tulburările gastrointestinale.

Pentru că acest tip de intoleranță poate fi cauzat, uneori, de alte afecțiuni gastrointestinale, este important ca pacientul să se adreseze medicului gastroenterolog, pentru investigații amănunțite și stabilirea diagnosticului corect.

Lactoza este un dizaharid, un tip de carbohidrați (sau glucide), compus dintr-o moleculă de glucoză și una de galactoză. Acesta este un element de bază al laptelui mamiferelor. Intoleranța la lactoză duce la apariția unor manifestări digestive neplăcute la scurt timp după consumul laptelui proaspăt și al altor produse lactate sau dulciuri bogate în lactoză. La nivel global, aproximativ 70% dintre adulți suferă de intoleranță primară la lactoză, dar nu toți sunt simptomatici.

Intensitatea simptomelor diferă de la un pacient la altul. Cele mai multe persoane pot tolera cantități moderate de lactoză zilnic, însă unii pacienți au un deficit atât de sever de lactază, încât se confruntă cu manifestări puternice chiar și la consumul unei cantități mici de lactoză.

Este important de știut că intoleranța la lactoză este diferită de alergia la proteina din lapte, care implică un răspuns imun împotriva lactalbuminei, lactoglobulinei (din zer) sau cazeinei. Acestea reprezintă alți compuși din lapte, iar simptomele sunt diferite de cele ale intoleranței la lactoză – pot include urticarie și alte simptome de alergie. Aceasta debutează, în general, încă din primele luni de viață, declanșarea alergiei la proteina din lapte la adulți fiind rar întâlnită.

În schimb, intoleranța la lactoză la copiii sub 5 ani este rară, deoarece în primii ani de viață consumul de lapte este ridicat, lactaza fiind produsă în cantități suficiente pentru digestia ei. În acest caz, afecțiunea debutează mai frecvent la vârstă adultă. De obicei, producția începe să scadă progresiv pe fond genetic odată cu înaintarea în vârstă, după reducerea aportului de lapte și înlocuirea sa cu alte alimente. Multe cazuri sunt depistate în adolescență sau după vârsta de 20 de ani.

Tipuri de intoleranță la lactoză

Intoleranța la lactoză poate fi de mai multe tipuri:

  • Intoleranță primară la lactoză: Este cea mai frecventă formă. Apare din cauza scăderii activității genei LCT, ceea ce cauzează reducerea progresivă a producției enzimei lactază, odată cu înaintarea în vârstă;
  • Intoleranță secundară la lactoză: În acest caz, producția de lactază scade din cauza unei afecțiuni digestive, cum ar fi boala Crohn, suprapopularea bacteriană a intestinului subțire (SIBO), boala celiacă sau infecții gastrointestinale;
  • Intoleranța congenitală la lactoză: Lactaza lipsește încă de la naștere, din cauze ereditare, astfel încât bebelușul nu poate digera laptele.Este un subtip foarte rar întâlnit, deoarece, având transmitere autozomal recesivă, ambii părinți trebuie să prezinte aceeași mutație genetică pentru a transmite copilului afecțiunea;
  • Intoleranță la lactoză de dezvoltare: Este o formă temporară de intoleranță la lactoză, la bebelușii născuți prematuri, care apare din cauza dezvoltării insuficiente a tractului digestiv – celulele producătoare de lactază se dezvoltă la finalul trimestrului 3 de sarcină. Aceasta dispare după ce nou-născutul crește suficient.

Cauze și factori de risc pentru intoleranță la lactoză

Intoleranța la lactoză apare din cauza producției deficitare de lactază, enzima răspunzătoare de descompunerea lactozei în molecule mai mici (monozaharide: glucoza și galactoza), deci de digerarea optimă a acesteia. Scăderea producției de lactază are loc la majoritatea persoanelor odată ce ajung la vârstă adultă (intoleranța primară la lactoză).

În absența lactazei, compusul trece nedigerat prin tractul digestiv și este fermentat rapid de bacteriile colonice. Acest lucru cauzează acumularea de fluid în intestin, urmată de apariția simptomelor specifice.

Factorii care cresc riscul de a dezvolta intoleranță la lactoză sunt:

  • Nașterea prematură;
  • Tranziția de la copilărie la adolescență sau vârstă adultă;
  • Patologii ale intestinului subțire, cum ar fi boala Crohn și boala celiacă;
  • Etnicitatea – populațiile africane, asiatice, hispanice, amerindiene sunt mai predispuse;
  • Tratamentele pentru cancer (chimioterapia, radioterapia).

Cum se manifestă intoleranța la lactoză?

Simptomele de intoleranță la lactoză apar la scurt timp după consumul unei mese bogate în lactoză, în general după 30-60 de minute, până la 2 ore.

Simptomele intoleranței la lactoză la adulți, adolescenți și copii sunt:

Manifestările sunt comune cu cele ale multor alte afecțiuni digestive, motiv pentru care consultația de gastroenterologie este esențială.

Simptomele intoleranței la lactoză la bebeluși sunt similare. Abdomenul poate fi dur la atingere și umflat, iar câteva semne că aceștia se confruntă cu dureri abdominale sunt:

  • Plânsul;
  • Lovituri cu picioarele;
  • Strânsul pumnilor;
  • Arcuirea spatelui.

De asemenea, bebelușii cu intoleranță la lactoză prezintă creștere și dezvoltare întârziată și nu iau în greutate în mod corespunzător.

Diagnosticul de intoleranță la lactoză

Medicul poate suspecta prezența deficitului de lactază pe baza simptomelor acuzate în timpul anamnezei. Se poate observa o regularitate a manifestărilor, apărute întotdeauna după consumul produselor lactate. Uneori, specialistul poate recomanda o dietă de eliminare a lactozei, pentru a observa dacă simptomele se remit. Diagnosticul de intoleranță la lactoză este confirmat, însă, cu ajutorul unor investigații medicale specifice.

Specialistul poate recomanda un test pentru intoleranța la lactoză numit testul hidrogenului din aerul expirat. Aceasta este investigația clasic utilizată în diagnosticul tulburării și presupune consumarea unui lichid cu un conținut cunoscut de lactoză, urmată de respirarea într-un recipient special la fiecare 30 de minute, care măsoară nivelul hidrogenului expirat. Un nivel ridicat de hidrogen în aerul expirat indică faptul că lactoza nu este digerată.

O alternativă mai nouă și mai rapidă la acest test, care nu presupune încărcare cu lactoză, este analiza pentru intoleranța la lactoză din sânge (testare genetică), care poate stabili și tipul de intoleranță (primară, secundară), în funcție de genotip.

Dacă se stabilește că poate fi vorba de o intoleranță secundară, sunt necesare investigații adiționale (cum ar fi colonoscopie, alte analize de sânge, endoscopie digestivă superioară), pentru depistarea cauzei.

Pentru copii și bebeluși, o investigație recomandată este măsurarea pH-ului materiilor fecale. Un pH acid indică malabsorbția lactozei.

  • Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Intoleranța la lactoză se vindecă?

Odată ce s-a instalat deficitul de lactază, pacientul nu mai poate tolera produsele lactate la fel ca înainte. Nu există tratament care să vindece forma primară sau congenitală, însă există numeroase strategii și recomandări pentru a putea gestiona eficient problema. În ceea ce privește intoleranța secundară, tratamentul cauzei poate ajuta la restabilirea producției de lactază și la ameliorarea simptomelor.

Intoleranța la lactoză de dezvoltare, care apare la bebelușii prematuri, se vindecă de la sine după ce organismul bebelușului începe să producă lactază în cantități suficiente.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Recomandări pentru persoanele cu intoleranță la lactoză

Cei mai mulți pacienți tolerează până la 24 g de lactoză zilnic, echivalentul a 500 ml lapte, atât timp cât cantitatea este împărțită în mai multe doze. La o singură masă, majoritatea tolerează până la 12 g de lactoză, care echivalează cu 250 ml lapte. Totuși, dacă deficitul este sever, simptomele apar și la ingestia unei cantități mai mici. Pragul de toleranță individual pentru produsele cu lactoză diferă de la un pacient la altul.

Alimentele care conțin cea mai mare cantitate de lactoză sunt:

  • Laptele proaspăt și laptele praf;
  • Laptele bătut, sana, chefir, iaurturi – cele obișnuite, care nu sunt fermentate cu bacterii vii;
  • Produsele pe bază de zer din lapte – cum ar fi brânza ricotta și urda;
  • Unele brânzeturi proaspete, cum ar fi burrata și brânza cottage;
  • Produse pe bază de lactate – biscuiți, înghețată, ciocolată (în special cea albă).

Următoarele lactate sunt sărace în lactoză și sunt mai bine tolerate, astfel încât pot fi consumate fără restricție:

  • Laptele fără lactoză: Aceasta este o variantă special fabricată pentru persoanele cu intoleranță. Conține adaos de lactază, enzima necesară pentru digestia dizaharidului;
  • Brânzeturi tari și semitari: Odată cu procesarea laptelui pentru producția brânzeturilor, lactoza este eliminată. În această categorie sunt incluse cheddar, edam, gouda, cașcavalul, parmezanul, grana padano;
  • Iaurtul cu bacterii vii și alte lactate fermentate natural: Iaurturile care conțin bacterii vii formatoare de colonii (lucru menționat pe ambalaj) sunt mai sărace în lactoză, deoarece probioticele din compoziție o descompun. Unele dintre acestea au, în plus, adaos de lactază;
  • Crema de brânză și mozzarella semidegresată: Conțin între 0 și 1 g de lactoză;
  • Untul: Acesta se prepară folosind grăsimea din lapte, conținând doar urme de lactoză;
  • Smântâna, mascarpone, frișca: Acestea conțin, în principal, grăsimile din lapte, lactoza fiind prezentă în cantități neglijabile.
  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții beneficiază de consultații de gastroenterologie asigurate de medici foarte experimentați și la toate analizele de laborator și investigațiile necesare pentru stabilirea diagnosticului corect. Procedurile de endoscopie digestivă, atunci când sunt recomandate, sunt realizate cu echipamente de ultimă generație, în deplină siguranță și confort, la Spitalul Clinic SANADOR sau la Centrul de excelență în endoscopia digestivă diagnostică și terapeutică SANADOR Floreasca.

Tratamentul este stabilit în funcție de tipul de intoleranță la lactoză identificat și de severitatea manifestărilor clinice. La SANADOR, pacienții au acces la consiliere oferită de medici nutriționiști cu experiență îndelungată, care recomandă o dietă personalizată, echilibrată, pentru ameliorarea simptomelor și evitarea carențelor nutriționale.

  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR