Insuficiența tricuspidiană se mai numește și regurgitare tricuspidiană și este o boală în care valva tricuspidă, care face legătura între atriul drept și ventriculul drept, nu se mai închide așa cum ar trebui.
Insuficiența valvei tricuspide poate avea mai multe cauze:
Valva tricuspidă face legătura între atriul drept și ventriculul drept și este formată din trei porțiuni numite cuspe. În mod normal, valva tricuspidă se deschide, pentru a permite sângelui să treacă din atriul drept în ventriculul drept și apoi se închide, pentru a împiedica sângele să se întoarcă înapoi în atriul drept.
Atunci când valva tricuspidă nu se mai închide așa cum ar trebui, o parte din sângele din ventriculul drept, în loc să ajungă în artera pulmonară și apoi în plămâni, se întoarce înapoi în atriul drept. Din această cauză, în atriul drept se acumulează o cantitate mai mare de sânge decât cantitatea pe care o poate suporta. Sângele care ajunge în atriul drept va reflua înapoi în venele cave (venele care aduc sângele de la membrele inferioare și superioare, abdomen și creier la inimă).
Din acest motiv, pacienții vor avea picioare umflate, lichid în abdomen, lichid la plămâni sau dureri în dreptul ficatului. Insuficiența valvei tricuspide va duce în timp la o lărgire a ventriculului drept, fapt ce va determina insuficiență cardiacă dreaptă. Acest lucru înseamnă că ventriculul drept pompează cu greutate sângele spre plămâni pentru a fi oxigenat. Din această cauză, pacienții au probleme de respirație.
În funcție de cauza care a dus la apariția bolii, insuficiența tricuspidiană poate fi de două tipuri: primară și secundară. Insuficiența tricuspidiană primară apare atunci când valva tricuspidă prezintă modificări de structură, care o împidică să funcționeze normal. Insuficiența tricuspidiană secundară apare ca urmare a altor afecțiuni care produc lărgirea atriului drept sau a ventriculului drept, în timp ce valva tricuspidă nu este modificată structural (ex. hipertensiune pulmonară, fibrilație atrială, cardiomiopatie dilatativă, insuficiență cardiacă).
Pacienții cu regurgitare tricuspidiană ușoară nu au, de obicei, simptome. Pe măsură ce boala se agravează, pot apărea următoarele semne și simptome:
Pentru a putea depista insuficiența valvei tricuspide sunt necesare mai multe investigații.
În cazul în care insuficiența tricuspidiană nu este tratată, poate duce la complicații severe, precum fibrilație atrială, insuficiență cardiacă sau insuficiență hepatică. De aceea, este foarte important să vă prezentați la un medic cardiolog atunci când apar primele simptome ale bolii.
Alegerea tratamentului pentru insuficiența tricuspidiană depinde de severitatea bolii și de cauza care a dus la apariția acesteia.
Tratamentul medicamentos poate include:
Pacienții cu insuficiență tricuspidiană severă trebuie operați atunci când simptomele sunt prezente în ciuda tratamentului cu medicamente sau când există o marire și o funcție anormală a ventriculului drept. Tratamentul chirurgical poate include mai multe proceduri de chirurgie cardiovasculară:
Anuloplastia este indicată atunci când insuficiența tricuspidiană este produsă de lărgirea inelului valvei tricuspide. Prin această procedură se aduce inelul tricupidian la o dimensiune normală, pentru ca valva tricuspidă să se poată închide normal. În timpul operației de anuloplastie, medicul plasează un dispozitiv din metal sau plastic asemănător unui inel în jurul valvei tricuspide. Acest inel imită mișcarea naturală a valvei tricuspide și o ajută să se deschidă și să se închidă corect.
Repararea valvei tricuspide poate include repararea rupturilor din valvă, îndepărtarea de țesut de pe valvă sau separarea cuspelor. Toate aceste proceduri ajută la scăderea gradului de regurgitare tricuspidiană.
În cazul în care valva tricuspidă nu poate fi reparată, chirurgul poate îndepărta valva afectată și o poate înlocui cu o proteză mecanică sau biologică. Protezele mecanice sunt confecționate din metal, sunt mai rezistente, însă necesită tratament anticoagulant toată viața. Protezele biologice sunt alcătuite din țesut cardiac de origine umană (de la un donator compatibil) sau de origine animală (țesut de vită sau porc). Acestea sunt mai puțin rezistente (10-15 ani), însă pacienții nu au nevoie de tratament anticoagulant.
Tratamentul intervențional presupune introducerea unui tub subțire numit cateter printr-o venă de la nivelul regiunii inghinale, care este apoi avansat prin sistemul venos, până la inimă. Procedurile de tratament intervențional asupra valvei tricuspide au apărut recent, ca o altă metodă de tratament pentru pacienții care nu pot fi operați, din cauza riscurilor prea mari.
Intervențiile prin intermediul cateterului asupra valvei tricuspide sunt în curs de dezvoltare. Studiile au demonstrat reducerea gradului de regurgitare tricuspidiană folosind diverse proceduri minim invazive, precum folosirea unor dispozitive care apropie cuspele valvei tricuspide, anuloplastia percutanată sau înlocuirea valvei tricuspide transcateter. Astfel, tratamentul intervențional al regurgitării tricuspidiene poate fi luat în considerare la pacienții cu simptome severe, care au riscuri prea mari pentru a fi supuși unei operații pe cord deschis.
La Centrul de Excelență în Chirurgia Cardiovasculară Minim Invazivă de la Spitalul Clinic SANADOR, pacienții beneficiază de cele mai moderne tratamente chirurgicale pentru afecțiunile inimii și vaselor mari. Operațiile se desfășoară în cele mai bune condiții de siguranță, în primul bloc operator complet digitalizat din România, prin minitoracotomie sau prin chirurgie endoscopică, cu echipamente endoscopice avansate 3D și 4K. În acest fel, pacienții se recuperează mai repede, riscul de complicații este redus, iar intervenția mult mai ușor de suportat.
Printre intervențiile care pot fi realizate minim invaziv la Spitalul Clinic SANADOR se numără și plastia valvulară tricuspidiană, necesară pentru tratamentul insuficienței tricuspidiene.
De asemenea, la Spitalul Clinic SANADOR s-a realizat de curând o intervenție endovasculară de înlocuire funcțională a unei proteze tricuspidiane calcificate, implantate chirurgical în urmă cu peste 10 ani.
Procedura transcateter de implantare tricuspidiană valvă-în-valvă a fost efectuată cu succes sub coordonarea Prof. Dr. Horațiu Moldovan, medic primar chirurgie cardiovasculară la Spitalul Clinic SANADOR, în Laboratorul de Angiografie, dotat cu angiografe de ultimă generație, Philips Azurion 7. În urma acestei intervenții, pacientul a fost externat după numai 3 zile.
O altă procedură, repararea transcateter a valvei tricuspide, a fost realizată la Spitalul Clinic SANADOR, în premieră națională. Echipa condusă de Prof. Dr. Victor Costache, șeful Secției de Chirurgie Cardiovasculară din Spitalul Clinic SANADOR, a realizat două intervenții de plastie tricuspidiană, cu implanturi de ultimă generație.
Programare online
Rezultate analize
+4.021.969.969
