Diagnosticul de insuficiență respiratorie
-
La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă.
Programează-te!
Diagnosticul de insuficiență respiratorie se bazează, în primul rând, pe anamneză. Aceasta cuprinde discuția dintre medic și pacient, sau un membru al familiei acestuia, despre simptomele apărute, durata acestora, posibilii factori de risc prezenți, istoricul medical, precum și informații despre medicamentele utilizate la domiciliu. În următorul pas, examenul fizic va include adesea examinarea tegumentelor, a toracelui, ascultarea inimii și plămânilor cu ajutorul unui stetoscop, pulsoximetrie, adică măsurarea nivelului de oxigen din sânge cu ajutorul unui aparat pus pe deget, dar și măsurarea temperaturii și a tensiunii arteriale. De asemenea, medicul mai poate recomanda analize de sânge, cea mai importantă fiind măsurarea gazelor de la nivel arterial.
Apoi, din acest punct, dacă a fost confirmat diagnosticul de insuficiență respiratorie, este căutată cauza prin intermediul altor investigații. De pildă, se pot efectua radiografie toracică sau tomografie computerizată (CT) toracică pentru a căuta diverse afecțiuni structurale pulmonare sau osoase. Dacă pacientul se prezintă cu insuficiență cardiorespiratorie, adică prezintă și semne clinice de afectare cardiacă (palpitații, picioare umflate), se pot efectua o electrocardiogramă (EKG) și o ecografie cardiacă, pentru a analiza funcția inimii. Se pot efectua teste funcționale pulmonare, cum este spirometria, în care pacientul trebuie să respire într-un tub atașat la un aparat care măsoară capacitatea pulmonară. Bronhoscopia, procedură prin care se introduce un tub subțire și flexibil, de la nivelul gurii în căile respiratorii, poate evidenția blocaje sau tumori care determină insuficiența respiratorie.