Complicațiile insuficienței hepatice cronice
Hipertensiunea portală reprezintă creșterea presiunii în vena portă (peste 7 mmHg) și apare în stadiile tardive ale insuficienței hepatice cronice, respectiv în ciroză. Clinic, hipertensiunea portală se manifestă prin hematemeză (vărsături cu sânge) și melenă (scaun negru cauzat de digestia sângelui din tractul gastrointestinal superior), hemoroizi rectali și ascită.
Encefalopatia hepatică este un sindrom neuropsihiatric cauzat de incapacitatea ficatului de a detoxifia organismul de compuși toxici precum amoniacul. Aproximativ 50% dintre bolnavii de insuficiență hepatică cronică dezvoltă encefalopatie care se manifestă prin letargie, confuzie, dezorientare temporo-spațială, comportament anormal și chiar comă.
Peritonita bacteriană spontană este o complicație acută, dureroasă a insuficienței hepatice cronice care apare din cauza infectării lichidului de ascită cu bacterii din tractul gastrointestinal (de exemplu, infecția cu E. Coli). Se manifestă prin febră, durere apărută brusc și contractură abdominală.
Sindromul hepatorenal reprezintă afectarea funcției renale în contextul insuficienței hepatice cronice din cauza substanțelor vasoconstrictoare secretate de organism, care îngustează vasele de sânge de la nivelul rinichilor și scad debitul sangvin (hipoperfuzie renală). Oliguria (scăderea producției de urină) și creșterea creatininei și a ureei sunt modificări specifice sindromului hepatorenal.
Ciroza și carcinomul hepatocelular (ultimul apare mai frecvent în hepatita cronică cu virusul B, mai ales în formele peste care se suprapune și virusul hepatitic D) sunt stadiile finale ale insuficienței hepatice cronice, fiind complicații severe care au o rată ridicată de deces.