Numărul cazurilor de infecții respiratorii este în creștere în sezonul rece. Gripa și răceala, principalele afecțiuni, apar în special la persoanele care au sistemul imunitar slăbit, la copii și la vârstnici, deoarece capacitatea de apărare împotriva agenților infecțiosi este redusă.
Majoritatea infecțiilor respiratorii apar prin inhalarea picăturilor de secreție nazofaringiană ce conțin germeni patogeni. Acestea sunt expulzate în aer prin tuse, strănut sau chiar conversație și pot rămâne în aer pentru perioade lungi de timp.
Mai mult, din cauza scăderii umidității relative a aerului consecutive scăderii temperaturii, stratul de mucus ce tapetează epiteliul tractului respirator se usucă și devine ineficient în purificarea aerului inspirat. Astfel, crește riscul contactului mucoasei epiteliale din fosele nazale cu agenții potențial patogeni ce tranzitează porțiunea superioară a căilor respiratorii, în timp ce receptorii endoteliali sensibilizați pot internaliza mai ușor virusurile și bacteriile.
Infecțiile respiratorii se împart în două categorii: infecții virale și infecții bacteriene (spre exemplu, pertussis). Infectiile virale sunt cele mai frecvente (bronșiolita acută, rinofaringită acută, gripă, pneumonie cu virus respirator sincițial, infecție cu virusuri paragripale), iar infecțiile bacteriene apar cel mai adesea ca o complicație consecutivă infecției virale. De asemenea, infecțiile respiratorii pot fi provocate de fungi - cum este aspergiloza.
Diagnosticul diferențial este esențial în alegerea tratamentului țintit, cu efect maxim asupra patogenului implicat și reactii secundare minime. De cele mai multe ori, medicul specializat în ORL sau în rinologie pune diagnosticul pe baza simptomatologiei, de obicei sugestivă pentru o infecție virală, bacteriană sau alergie/hipersensibilitate.
În lipsa tratamentului potrivit, infecțiile respiratorii pot duce la complicații severe, cum sunt pneumonia, flegmonul amigdalian sau periamigdalian, sinuzita acută, bronșiectazia sau detresa respiratorie la adult.
În prezent, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că jumătate din antibioticele prescrise sunt administrate în cazul infecțiilor virale, însă acestea nu au vreun efect asupra evoluției bolii, ba dimpotrivă, pot exercita o presiune pozitivă asupra apariției mecanismelor de rezistență.
Antibioticul este preluat atât de bacteriile patogene, cât și de cele saprofite (flora microbiană normală). Prin selecție naturală și adaptare genetică, bacteriile dezvoltă mecanisme de rezistență la terapia cu antibiotice. Aceste modificări, localizate la nivelul unor structuri genetice transmisibile (plasmide) sunt păstrate de flora microbiană normală și transmise tulpinilor patogene cu care venim in contact. Tulpinile patogene care au încorporat un nou mecanism de rezistență sunt transmise la o altă persoana, de la care poate prelua un alt mecanism de rezistență.
Astfel, a aparut conceptul de „superbug", bacterie rezistentă la majoritatea antibioticelor. Utilizarea antibioticelor este recomandată doar când se suspectează o infecție bacteriană, iar acest lucru este confirmat prin diagnosticul de laborator. Infecțiile respiratorii care nu sunt tratate corect pot provoca adenopatii.
Utilizarea metodelor de biologie moleculară pentru confirmarea prezenței genomului unui anumit patogen este recomandată de toate ghidurile de specialitate, fiind considerată „gold standard”.
Sensibilitatea și specificitatea crescută, timpul relativ scurt de execuție și aplicabilitatea în cazul patogenilor greu cultivabili (Haemophilus influenzae, adenovirus s.a.) recomandă aceste teste în diagnosticul diferențial al infecțiilor respiratorii.
Totodată, identificarea rapidă, prin teste sensibile de biologie moleculară (PCR) poate reduce administrarea de antibiotice și permite grăbirea vindecării, printr-un diagnostic și tratament corect, aceste teste fiind in special indicate la populația cu risc ridicat (copii și bătrâni).
Programare online
Rezultate analize
+4.021.969.969
