Infecția cu stafilococul rezistent la meticilină (MRSA)

Ce este infecția MRSA?

Infecția cu MRSA (Methicillin-resistant Staphylococcus aureus) este infecția cu stafilococul auriu care a dobândit rezistență la mai multe antibiotice, dintre care cel mai reprezentativ este meticilina, un antibiotic din clasa penicilinelor. Această infecție cu stafilococ este greu de combătut, din cauză că majoritatea antibioticelor disponibile sunt ineficiente împotriva bacteriei MRSA. La SANADOR, infecția cu MRSA este tratată de medici experimentați. Programează-te!

Stafilococul auriu este o bacterie care se regăsește în mod natural pe piele sau în interiorul nasului. Această colonizare cu stafilococ auriu nu cauzează, în mod normal, nicio manifestare, pacienții fiind numiți purtători sănătoși. În condițiile în care bariera tegumentară este lezată (prin traumatisme ale pielii), sau mucoasa nazală este afectată în urma unei infecții virale, stafilococul poate pătrunde în straturi mai profunde și vascularizate ale pielii, determinând infecția locală a țesuturilor moi.

De obicei, infecția pielii cu stafilococ auriu determină înroșirea (eritem) și tumefierea (edemul) pielii și poate lua diverse forme: foliculită (infecția foliculului de păr și a pielii din jur), celulită, furuncul, carbuncul sau chiar abces subcutanat. Atunci când bacteria (stafilococul) reușește să penetreze țesuturile mai profunde, aceasta se poate răspândi în sânge, la nivelul inimii, oaselor sau articulațiilor, provocând infecții severe, potențial amenințătoare de viață.

  • 021 9699 Programează-te acum!

Cauze și factori de risc pentru infecție cu stafilococul auriu meticilino-rezistent

Rezistența la antibiotice a devenit o problemă de sănătate majoră la nivel mondial, cauza principală a acesteia fiind utilizarea necorespunzătoare antibioticelor. Chiar și atunci când antibioticele sunt folosite într-un mod corespunzător, bacteriile pot dobândi anumite caracteristici structurale care le fac să devină rezistente la modul de acțiune al antibioticului respectiv, care devine, astfel, ineficient. De obicei, atunci când o bacterie devine rezistentă la un anumit antibiotic, rezistența se extinde la toate antibioticele din clasa respectivă.

Principalul motiv al dezvoltării rezistenței la antibiotice este reprezentat de utilizarea greșită sau în exces a antibioticelor. Acest lucru se mai întâmplă cel mai adesea atunci când pacienții aleg să trateze, de exemplu, o răceală comună cu un antibiotic. De cele mai multe ori, răcelile sunt cauzate de virusuri și nu de bacterii, astfel că antibioticele nu vor fi eficiente în astfel de cazuri. Antibioticele sunt medicamente care pot distruge bacteriile, însă nu și virusurile. Atunci când pacientul își autoadministrează antibiotic pentru a trata o infecție de origine virală, acesta nu doar că nu va fi eficient împotriva infecției, ci va acționa prin distrugerea bacteriilor din flora comensală, stimulând creșterea celor rezistente.

O altă cauză pentru dezvoltarea rezistenței la antibiotice poate fi reprezentată de oprirea prematură a tratamentului antibiotic. Unii pacienți consideră că, dacă se simt mai bine după 1-2 administrări ale antibioticului, sunt îndreptățiți să oprească administrarea acestuia, însă acest lucru este greșit, întrucât tratamentul incomplet nu este eficient și nu poate distruge bacteriile în totalitate.

MRSA a devenit o amenințare serioasă, întrucât prezintă rezistență la peniciline (precum amoxicilină, meticilină, oxacilină), la cefalosporine (o clasă foarte des utilizată de antibiotice, înrudite cu penicilinele), dar și la carbapeneme. Stafilococul auriu meticilino-rezistent poate fi prezent în mod normal pe piele sau la nivelul cavității nazale la 2% din populație, fără a provoca nicio manifestare. Acesta se poate răspândi ușor prin contact direct cu o persoană colonizată (purtătoare sănătoasă) sau infectată, prin contact direct cu pielea, dar și prin atingerea sau utilizarea la comun a unor obiecte contaminate (lenjerii de pat, haine, lame de ras).

Oricine poate dezvolta infecție cu stafilococul rezistent la meticilină, însă anumite categorii de pacienți sunt mai predispuse. Printre adesea se numără, cel mai adesea, pacienții internați în spitale sau în alte centre de îngrijire medicală, cum sunt centrele de dializă sau căminele de bătrâni. Aceste infecții, dobândite din mediul spitalicesc, se numesc infecții nosocomiale.

Factorii de risc pentru dobândirea unei infecții cu MRSA în mediul intraspitalicesc includ:

  • Intervențiile chirurgicale;
  • Montarea unor dispozitive medicale interne (pacemakere, proteze ortopedice);
  • Utilizarea prelungită a branulelor, a sondelor urinare, sondelor de intubație orotraheală sau nazogastrice, a cateterelor intravenoase;
  • Contaminarea sistemelor de aer condiționat;
  • Supraaglomerarea spitalului;
  • Lipsa manevrelor de asepsie și antisepsie (utilizarea unor instrumente incorect dezinfectate și sterilizate);
  • Reutilizarea acelor sau a seringilor.

O infecție MRSApoate fi dobândită și în afara spitalului, fiind considerată, în acest caz, o infecție comunitară. Factorii care cresc șansele dobândirii unei infecții cu stafilococ auriu meticilino-rezistent în comunitate sunt:

  • Traiul în comunități aglomerate sau insalubre (baze militare, orfelinate, închisori etc.);
  • Sistemul imunitar deficitar – pacienții cu infecție HIV/SIDA, pacienți sub tratament chimioterapic, diabeticii;
  • Participarea la sporturi de contact, întrucât poate crește riscul lezării pielii și a transmiterii microbului prin contact direct cu pielea;
  • Administrarea intravenoasă a drogurilor.
  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cum se manifestă infecție cu Staphilococcus aureus meticilino-rezistent?

O infecție cu stafilococul auriu meticilino-rezistentse poate manifesta prin:

  • Infecția pielii și a țesuturilor moi – este cea mai comună manifestare în caz de infecție cu Staphilococcus aureus meticilino-rezistent; la nivelul zonei infectate pielea va fi roșie, tumefiată, caldă și intens dureroasă la palpare; uneori, se poate drena (elimina) puroi de la nivelul leziunii;
  • Endocardită – infecția stratului cel mai intern al peretelui inimii;
  • Osteomielită – infecții ale osului;
  • Pneumonie – determinând dispnee (dificultate de respirație), tuse, febră și frison;
  • Infecții de tract urinar;
  • Meningită – infecția meningelui, învelișul protector al creierului.
  • Dacă ai manifestări de infecție cu stafilococ rezistent la antibiotice, vino la SANADOR!

Complicațiile produse de infecția MRSA

Netratată, infecția provocată de MRSA poate determina complicații severe, precum:

  • Septicemie și șoc septic – răspândirea infecției în sânge (septicemia) poate determina șoc septic prin eliberarea toxinelor stafilococice la acest nivel; acest lucru se va manifesta prin hipotensiune severă (scăderea marcată a tensiunii arteriale) și limitarea perfuziei cu sânge către diversele organe, cu insuficiența consecutivă a acestora;
  • Progresia infecției pulmonare către insuficiență respiratorie;
  • Infecții la nivelul inciziilor chirurgicale;
  • Pierderea membrelor (amputare), prin progresia infecției la nivelul osului, în caz de osteomielită;
  • În cazuri severe, decesul pacientului.

Diagnosticul infecției cu stafilococul rezistent la meticilină

Diagnosticul infecției cu stafilococ rezistent la meticilină necesită identificarea și demonstrarea prezenței bacteriei la locul infecției. Acest lucru implică prelevarea unei mostre de țesut sau de lichid de la nivelul infecției și însămânțarea pe un mediu de cultură, ce va permite creșterea bacteriei atunci când ea este prezentă. Probele cel mai des utilizate pentru diagnosticul infecției cu MRSA sunt:

  • Secrețiile nazale (exsudat nazal);
  • Probă cutanată (tamponul cutanat);
  • Sângele;
  • Prelevarea de țesut sau de puroi de la nivelul leziunilor cutanate;
  • Spută (eliminarea forțată de mucus) de la nivelul căilor respiratorii;
  • Probă de urină.
  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Tratamentul infecției MRSA

Tratamentul infecției cu MRSA depinde de localizarea infecției. Acesta va fi, întotdeauna, unul medicamentos, pe bază de antibiotice cu spectru împotriva MRSA, putând fi completat, în anumite situații, de tratament chirurgical. De exemplu, dezvoltarea unui abces va necesita, pe lângă tratament antibiotic, tratament chirurgical prin incizie și drenaj. De asemenea, dispozitivele medicale contaminate cu MRSA vor necesita îndepărtare prin intervenție chirurgicală.

Unele dintre antibioticele disponibile în prezent pentru combatarea infecției cu MRSA sunt reprezentate de Vancomicină, Rifampicină, Linezolid, Clindamicină, Doxicilină sau combinația dintre Trimetoprim și Sulfametoxazol. Anumite antibiotice dintre cele disponibile sunt mai eficiente asupra MRSA dobândit nosocomial, pe când altele pot acționa mai bine asupra stafilococului dobândit în comunitate. Infecțiile severe cu MRSA vor fi întotdeauna tratate în mediu spitalicesc, sub atenta supraveghere a medicului, iar administrarea antibioticului se va face, de regulă, pe cale intravenoasă, pentru a asigura o acțiune și un efect mai rapide.

Cum poate fi prevenită infecția cu Staphilococcus aureus meticilino-rezistent?

Infecția cu Staphilococcus aureus meticilino-rezistent poate fi prevenită prin respectarea unor recomandări simple, ce țin în mare parte de igienă; de exemplu:

  • Spălarea frecventă a mâinilor sau utilizarea dezinfectanților pe bază de alcool atunci când spălarea mâinilor nu este imediat disponibilă;
  • Dezinfectarea suprafețelor contaminate - Stafilococul auriu poate rezista pe suprafețe timp de câteva ore sau chiar săptămâni;
  • Evitarea folosirii la comun a obiectelor de uz personal sau de igienă, precum prosop, lame de ras etc.;
  • Acoperirea nasului și gurii în timpul strănutului, urmată de spălarea imediată a mâinii cu apă și săpun;
  • Schimbarea frecventă a lenjeriilor și a prosoapelor;
  • Evitarea practicării sporturilor de contact și a frecventării sălilor de sport sau a bazinelor de înot până la vindecarea rănilor pielii;
  • Acoperirea imediată cu un bandaj și menținerea sterilă a leziunilor de la nivelul pielii, până la vindecarea acestora;
  • Sterilizarea echipamentelor medicale.
  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Diagnostic și tratament la SANADOR

Laboratorul SANADOR realizează analize precise pentru detectarea infecției cu stafilococ auriu și a antibioticelor la care este rezistent, datorită dotărilor performante și pregătirii excelente a echipei medicale.

Când rezultatele indică existența unei infecții stafilococice rezistente la meticilină, aceasta este tratată de medicii experimentați ai SANADOR, sub atentă supraveghere. Aceștia asigură și tratament chirurgical, atunci când este cazul, în cele mai bune condiții. De altfel, la SANADOR, toate procedurile se desfășoară în condiții de siguranță deplină, datorită sistemelor performante de realizare a asepsiei și standardelor exigente.

Compartimentul de Primiri Urgențe al Spitalului Clinic SANADOR este pregătit să intervină prompt pentru persoanele cu manifestări de sepsis cauzat de infecția cu stafilococ meticilino-rezistent sau de alte infecții. CPU SANADOR deține propriul dispecerat și flotă de ambulanțe complet echipate și este disponibil nonstop.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR