Imunodeficiența

Ce este imunodeficiența

Imunodeficiența necesită tratament medical complex. Vino la SANADOR!

Imunodeficiența este o afecțiune complexă în care sistemul imunitar al organismului este slăbit sau nu funcționează corect. Rolul sistemului imunitar este de a proteja organismul împotriva infecțiilor și a bolilor. Imunodeficiența se clasifică în două categorii: imunodeficiența primară și imunodeficiența secundară sau dobândită. Fiecare dintre aceste categorii are caracteristici distincte și necesită abordări diferite în ceea ce privește diagnosticul, tratamentul și prevenția.

Tipuri de imunodeficiență

Imunodeficiența poate fi împărțită în două categorii principale:

Imunodeficiența primară

Imunodeficiența primară este o formă rară de imunodeficiență, formată din peste 300 de tulburări ale sistemului imunitar. Această afecțiune are natură genetică și este prezentă la naștere, afectând dezvoltarea sau funcționarea normală a sistemului imunitar. Persoanele cu imunodeficiență primară sunt mai susceptibile la infecții și pot prezenta o gamă variată de simptome. Această formă de imunodeficiență necesită, de obicei, o gestionare pe termen lung și un tratament specific.

Imunodeficiența secundară

Imunodeficiența secundară este o formă de imunodeficiență dobândită care apare ca rezultat al altor afecțiuni sau tratamente. Această categorie de imunodeficiență poate fi temporară sau pe termen lung, în funcție de cauza subiacentă. Exemple comune de cauze ale imunodeficienței secundare includ infecții, boli autoimune, tratamente cu medicamente imunosupresoare sau alte patologii medicale care afectează sistemul imunitar. Gestionarea imunodeficienței secundare implică, de obicei, tratarea cauzei subiacente și, în unele cazuri, administrarea de medicamente pentru a sprijini sistemul imunitar.

Cauzele și factorii de risc

La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Imunodeficiența primară este cauzată de mutații genetice care afectează dezvoltarea sau funcționarea normală a sistemului imunitar. În funcție de partea afectată a sistemului imunitar, cauzele imunodeficienței primare se clasifică în:

Defecte ale celulelor B (anticorpi);
Defecte ale celulelor T;
Defecte combinate ale celulelor T și B;
Defecte ale fagocitelor;
Defecte ale sistemului complement;
Idiopatice (de cauză necunoscută).

Imunodeficiența secundară poate fi cauzată de o varietate de boli sau tratamente. Cauzele și factorii de risc pot varia în funcție de condiția subiacentă. Unele dintre cauzele comune pentru o imunitate scăzută sunt:

Infecții: infecții severe sau recurente, precum infecția HIV sau hepatita cronică, pot afecta sistemul imunitar și pot duce la imunodeficiență secundară.
Tratamente cu medicamente imunosupresoare: pacienții care iau medicamente imunosupresoare pentru afecțiuni cum ar fi artrita reumatoidă sau transplantul de organe pot prezenta imunodeficiență secundară ca efect secundar.
Unele cancere și tratamente pentru cancer: radioterapia și chimioterapia pot duce la slăbirea permanentă sau temporară a sistemului imunitar.
Anumite patologii: există câteva boli rare, cu transmitere genetică, precum deficitul de transcobalamină sau limfangiectazia intestinală care sunt responsabile pentru o producție scăzută de anticorpi sau o pierdere a acestora la nivel intestinal.
Malnutriția: reprezintă o cauză frecventă de imunodeficiență dobândită în țările subdezvoltate.
Arsuri severe.

Semnele și simptomele de imunodeficiență

Semnele și simptomele de imunodeficiență pot varia în funcție de tipul și severitatea afecțiunii. Cu toate acestea, există anumite simptome comune care pot să apară în cazul imunodeficienței, indiferent de categorie:

Infecții frecvente sau recurente: persoanele cu imunodeficiență pot prezenta infecții respiratorii, infecții ale pielii, ochilor sau urechilor și infecții ale tractului urinar mai des decât persoanele sănătoase.
Infecții severe care pot necesita spitalizare sau tratament intensiv (spre exemplu, pneumonie cu Pseudomonas).
Splenomegalia (splină mărită) și adenopatii (creșterea în dimensiuni a ganglionilor limfatici).
Anemie și/sau trombopenie (număr scăzut de hematii și/sau plachete sangvine).
Afecțiuni digestive precum crampe abdominale, greață sau diaree.
Frecvența mai crescută a bolilor autoimune: unele tipuri de imunodeficiență pot duce la dezvoltarea bolilor autoimune (ex. lupus, artrită reumatoidă, diabet zaharat de tip I) în care sistemul imunitar atacă țesuturile sănătoase ale organismului.
Creșterea inflamației: inflamația cronică poate fi prezentă în cazul imunodeficienței și poate determina simptome suplimentare, cum ar fi febră sau durere.
Creșterea riscului de cancer: imunodeficiența poate crește riscul dezvoltării cancerului.
Dezvoltare necorespunzătoare vârstei și greutate mică: sugarii și copiii mici cu imunodeficiență netratată pot prezenta aceste caracteristici.

Analizele și investigațiile pentru diagnostic

La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Diagnosticul imunodeficienței poate fi complex și necesită evaluarea atentă a simptomelor, istoricului medical și a rezultatelor analizelor de laborator. Analizele și investigațiile folosite pentru diagnosticul imunodeficienței includ:

O anamneză detaliată și un examen fizic obiectiv complet: medicul va evalua istoricul medical dorind să afle dacă există antecedente familiale, eventuale tratamente și va căuta semne de infecție sau complicații ale imunodeficienței.
Hemograma completă: o hemogramă completă poate arăta nivelurile celulelor sanguine, inclusiv a celulelor albe (leucocitele) care sunt parte a sistemului imunitar.
Analize ale funcției imune: testele pentru evaluarea funcției imunitare pot include determinarea nivelului de anticorpi și alți markeri imuni.
Analize genetice: pentru imunodeficiența primară, analizele genetice pot ajuta la identificarea mutațiilor genetice responsabile.
Culturi microbiene: culturile pentru identificarea bacteriilor, virusurilor sau fungilor pot fi folosite pentru a detecta infecții.
Teste de imagistică: imagistica medicală, cum ar fi radiografiile pulmonare sau examenul CT, poate fi utilizată pentru a evalua eventualele complicații ale infecțiilor.

Complicațiile imunodeficienței

Imunodeficiența primară poate duce la complicații variate:

Infecții severe și cronice - în cazul persoanelor cu imunodeficiență, o simplă mușcătură de țânțar poate duce la complicații severe, deoarece sistemul lor imunitar slăbit nu poate combate eficient infecțiile transmise prin astfel de înțepături. Criptococoza este o infecție care poate să apară la persoanele cu imunodeficiență.
Boli autoimune cum ar fi artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, boala Castleman.
Probleme de creștere și dezvoltare: copiii cu imunodeficiență primară pot avea dificultăți în creștere și dezvoltare din cauza infecțiilor frecvente.
Riscul crescut de cancer, în special de limfom.
Afectări severe ale plămânilor, inimii, sistemului nervos central sau sistemului digestiv.

Complicațiile imunodeficienței secundare depind de cauza subiacentă. Acestea pot include:

Infecții severe: imunodeficiența secundară poate duce la infecții severe sau cronice care pot necesita spitalizare și tratament intensiv.
Impact asupra afecțiunilor subiacente cum ar fi cancerul sau bolile autoimune.

Tratamentul recomandat

Alege SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Tratamentul pentru imunodeficiența primară este adesea complex și individualizat în funcție de tipul specific de imunodeficiență și de severitatea simptomelor. Unele opțiuni de tratament includ:

Terapia de substituție imunologică: folosită pentru a furniza anticorpi sau alte componente ale sistemului imunitar care lipsesc.
Medicamente antivirale sau antimicrobiene: pentru a preveni sau trata infecțiile.
Tratamentul bolilor autoimune asociate: dacă imunodeficiența primară a dus la dezvoltarea unei boli autoimune, tratamentul acestei boli poate fi necesar.
Transplant cu celule stem: reprezintă un tratament curativ pentru unele dintre formele severe de imunodeficiență primară ce pun viața pacientului în pericol. Tratamentul este riscant și constă în administrarea de celule stem normale pacientului cu sistemul imun compromis.
Terapia genică: este un tratament nou care implică prelevarea de celule stem de la pacient, corectarea defectului genetic și introducerea lor înapoi în organism.

Persoanele cu imunodeficiență primară au nevoie de monitorizare medicală regulată pentru a detecta și trata infecțiile sau alte complicații la timp.

Tratamentul pentru imunodeficiența secundară se concentrează în principal pe gestionarea condiției subiacente care a determinat imunodeficiența. Opțiunile de tratament pot include:

Tratamentul infecțiilor: dacă infecțiile sunt cauza imunodeficienței secundare, acestea trebuie tratate cu medicamente antivirale, antibiotice sau antifungice.
Gestionarea bolilor autoimune: pentru persoanele cu imunodeficiență secundară cauzată de boli autoimune, tratamentul acestor boli poate fi esențial.
Reducerea utilizării medicamentelor imunosupresoare: în cazul imunodeficienței secundare cauzate de medicamente imunosupresoare, reducerea sau întreruperea acestor medicamente poate ajuta la restabilirea funcției imunitare.
Transplantul de măduvă sau de celule stem: aceste celule pot corecta defectele imunologice existente.

Monitorizare medicală regulată: Persoanele cu imunodeficiență secundară trebuie să fie supravegheate de către medici pentru a evalua evoluția condiției lor.

La SANADOR, pacienții cu imunodeficiență beneficiază de tratament modern pentru imunodeficiență și afecțiunile subiacente, precum și de monitorizare regulată, realizată de o echipă medicală experimentată și foarte bine pregătită. Spitalul Clinic SANADOR este multidisciplinar, astfel că pacienții au acces la medici de diferite specializări, ca imunologi, geneticieni și radiologi, care colaborează pentru stabilirea diagnosticului și alegerea celui mai potrivit tratament.

Metode de prevenție pentru imunodeficiență

Imunodeficiența primară este, în majoritatea cazurilor, de natură genetică și nu poate fi prevenită. Cu toate acestea, în cazul familiilor cu istoric de imunodeficiență primară, testarea genetică prenatală poate fi o opțiune pentru a detecta riscul înainte de naștere.

Prevenirea imunodeficienței secundare implică, de obicei, gestionarea cauzei subiacente prin:

Vaccinare: vaccinarea împotriva infecțiilor prevenibile prin vaccin poate ajuta la protejarea sistemului imunitar și la reducerea riscului de imunodeficiență secundară.
Evitarea factorilor de risc: dacă tratamentele medicale cu medicamente imunosupresoare sunt necesare, acestea trebuie administrate sub supraveghere medicală atentă, iar riscurile trebuie discutate cu pacientul.
Igiena corespunzătoare: Igiena personală corespunzătoare, cum ar fi spălarea regulată a mâinilor și menținerea unui mediu curat, poate ajuta la prevenirea infecțiilor care ar putea agrava imunodeficiența secundară.