Ileusul paralitic, numit și pareză intestinală, este o afecțiune în care motilitatea normală a intestinului este afectată și, de obicei, nu este cauzată de o obstrucție mecanică. Deși în unele cazuri se poate ameliora de la sine, ileusul paralitic reprezintă o problemă serioasă care, în lipsa unui tratament adecvat, poate fi amenințătoare de viață.
Ileusul paralitic este o afecțiune complexă, declanșată de o varietate de factori, iar înțelegerea acestor cauze este esențială pentru un diagnostic și tratament adecvat. Cea mai frecventă cauză de ileus paralitic este intervenția chirurgicală, în special procedurile efectuate la nivelul abdomenului. Cu toate acestea, trebuie menționat că poate apărea și după alte tipuri de intervenții chirurgicale.
Inflamația de la nivelul cavității abdominale poate perturba funcția normală a intestinului, provocând pareza intestinală. Aceasta poate fi consecința unor afecțiuni precum:
Anumite medicamente pot afecta negativ peristaltismul normal al intestinului, încetinindu-l. Printre aceste medicamente se numără anticolinergicele, opioidele, antidepresivele triciclice și fenotiazinele.
Și tulburările electrolitice, cum ar fi hipokaliemia, hipercalcemia, hipomagneziemia și hipofosfatemia, pot contribui la apariția ileusului paralitic.
De asemenea, pareza intestinală poate fi asociată cu o serie de alte afecțiuni medicale, printre care se numără:
Datorită varietății extinse de cauze ale paraliziei intestinale, abordarea acestei afecțiuni trebuie să fie specifică fiecărui pacient. Identificarea corectă a cauzei subiacente reprezintă un pas deosebit de important în gestionarea adecvată a acestei afecțiuni.
Ileusul paralitic se manifestă printr-un spectru variat de simptome, toate rezultate din încetinirea sau absența mișcărilor intestinale. Un simptom comun în rândul pacienților afectați este senzația de balonare, însoțită de o distensieevidentă și disconfort localizatîn zona abdominală. Această stagnare a conținutului intestinal contribuie, de asemenea, la instalarea constipației, deoarece gazele nu sunt eliminate în mod normal din intestin.
Greața și vărsăturile reprezintă simptomele predominante în cazurile de pareză intestinală și sunt adesea declanșate de acumularea excesivă de lichide și gaze în interiorul intestinului dilatat. Această presiune crescută în lumenul intestinal poate stimula reflexul de vomă, generând astfel stările de greață și vărsături.
Totodată, absența zgomotelor intestinale, fenomen cunoscut sub denumirea de „silentium abdominal”, reprezintă un semn caracteristic. Acesta indică în mod clar încetarea activității motorii normale a intestinului, fapt ce contribuie la acumularea gazelor și a conținutului intestinal.
În ciuda gravității acestei afecțiuni, durerea abdominală este de obicei absentă sau minimă. Totuși, o anumită sensibilitate localizată poate apărea, aceasta fiind, în general, un rezultat al distensiei cavității abdominale, care se extinde din cauza acumulării de gaz și lichide.
Pe lângă aceste semne și simptome, pacienții pot prezenta și alte manifestări, cum ar fi tahipneea(creșterea frecvenței respiratorii) și tahicardia(creșterea frecvenței cardiace).
Pentru a diagnostica pareza intestinală, sunt necesare câteva etape.
Examinarea fizică implică verificarea prezenței anumitor semne precum distensia abdominală, absența zgomotelor intestinale și sensibilitatea la palpare.
Se pot realiza radiografii și tomografii computerizate pentru a vizualiza intestinul și a confirma lipsa peristalticii. Imagistica este de obicei cea care stabilește cu certitudine diagnosticul de pareză intestinală, însă se realizează și alte teste.
Analizele de sânge se efectuează pentru a exclude alte cauze potențiale ale durerii sau disconfortului abdominal. Dintre analizele sanguine sunt utile în diagnosticarea ileusului paralitic următoarele:
Tratamentul pentru ileusul paralitic depinde de cauza care stă la baza acestuia și are ca scop recuperarea motilității intestinale normale.
Identificarea cauzei. Dacă nu a putut fi stabilită cauza exactă a intestinului paralizat, este esențial să se investigheze și să se trateze orice infecții sau boli subiacente care ar putea contribui la această afecțiune.
Repausul alimentar este deosebit de important deoarece acesta permite intestinului să se recupereze mai ușor și mai rapid. Aportul oral de lichide și alimente este oprit până când se pot auzi din nou zgomotele intestinale, ceea ce indică o îmbunătățire a funcției intestinului. În timpul repausului alimentar, necesarul de apă și nutrienți va fi asigurat prin nutriție parenterală printr-o perfuzie intravenoasă.
Prokineticele sunt medicamente care stimulează contracțiile intestinale și pot fi prescrise pentru a ajuta la recuperarea funcției intestinale normale, dacă acest lucru nu s-a rezolvat de la sine.
Sondă nazogastrică. În cazurile severe de ileus paralitic, un tub subțire poate fi introdus prin nas în interiorul stomacului, pentru a elimina excesul de aer și lichid, ameliorând disconfortul abdominal resimțit de pacient.
La SANADOR, medicii gastroenterologi experimentați tratează ileusul paralitic în funcție de specificul fiecărui pacient, după analiza atentă a cauzelor și simptomatologiei. În cadrul Secției de Gastroenterologie, sunt disponibile metode de diagnostic și tratamente de vârf, inclusiv prin endoscopie intervențională. Astfel, datorită tehnologiei performante, medicii realizează investigații precise și administrează tratamente avansate, pentru diferite afecțiuni care afectează sistemul digestiv.
Programare online
Rezultate analize
+4.021.969.969
