Icterul neonatal este o manifestare fiziologică frecventă la nou-născuți, caracterizată de colorarea în galben a pielii, a mucoaselor și a albului ochilor. Acest fenomen apare din cauza acumulării excesive de bilirubină (un produs rezidual al descompunerii hemoglobinei) în sânge. La nou-născuți, nivelul crescut de bilirubină poate fi observat din primele 2 zile de viață până în jur de 2 săptămâni.
Există mai multe tipuri de icter la nou-născuți:
Bilirubina este un pigment biliar care apare în sânge atunci când organismul descompune hematiile (celulele roșii) vechi. Ficatul este organul responsabil de eliminarea acestei substanțe prin scaun. Datorită producției și degradării accelerate de celule roșii la nou-născuți, o cantitate mult mai mare de bilirubină este eliberată în sânge.
Cum la o vârstă atât de mică funcțiile hepatice nu sunt pe deplin dezvoltate, ficatul nu reușește să îndepărteze atât de repede pigmentul biliar din circulație, iar acesta se acumulează în țesuturi, pe care le colorează în galben.
Cauzele de icter la bebeluși pot fi multiple:
Factorii de risc pentru dezvoltarea icterului la nou-născuți pot include:
Principala manifestare a icterului la bebeluși este colorarea în galben a pielii, a mucoaselor și a sclerelor ochilor (albul ochilor).
Alte semne care pot fi întâlnite sunt urina foarte închisă la culoare și scaunele decolorate. În cazuri severe sau atunci când nivelurile de bilirubină sunt ridicate, pot apărea simptome precum letargia, refuzul hranei, scăderea sau lipsa creșterii în greutate, dificultăți de supt și iritabilitate.
Diagnosticul icterului neonatal este stabilit de medicul neonatolog, în principal prin examinarea clinică, prin testarea nivelurilor de bilirubină în sânge sau prin folosirea unui bilirubinometru non-invaziv (transcutanat), care măsoară reflexia unui tip special de lumină prin piele.
Nivelurile de bilirubină au cele mai mari valori între ziua 3 și ziua 5 de viață. Astfel, o examinare medicală trebuie să fie efectuată în această perioadă chiar dacă până atunci nou-născutul nu prezenta icter. Pentru a identifica cauza subiacentă a icterului, pot fi efectuate și alte teste, cum ar fi teste pentru incompatibilitatea Rh, pentru detectarea infecțiilor sau a deficitelor enzimatice.
În cazurile severe sau netratate de icter neonatal prelungit, afecțiunea poate duce la complicații precum encefalopatia acută bilirubinică, o afecțiune gravă, caracterizată prin acumularea de bilirubină în creier.
Aceasta are efect toxic asupra celulelor nervoase și poate provoca leziuni cerebrale permanente. În cazul bebelușilor icterici, trebuie acordată o deosebită atenție apariției următoarelor simptome de encefalopatie acută bilirubinică: letargie, trezire grea, hrănire dificilă, plâns ascuțit, opistotonus (postură anormală cu hiperextensia gâtului și a spatelui), febră, musculatură lipsită de tonus.
În cazul în care encefalopatia cerebrală nu a fost prompt tratată, iar leziunile cerebrale ireversibile s-au instalat deja, apare afecțiunea denumită kernicter. Acesta constă în mișcări necontrolate ale membrelor, pierderea auzului, privire fixată în sus, reflexe diminuate, plâns incontrolabil, vărsături, constipație, dezvoltarea anormală a smalțului dentar și convulsii.
Tratamentul icterului neonatal poate varia în funcție de cauza și de severitatea afecțiunii. Pentru icterul fiziologic, fototerapia (expunerea la lumina specială din spectrul ultravioletelor) poate fi utilă pentru eliminarea excesului de bilirubină din organism.
Acest tip de lumină schimbă structura și forma moleculelor de bilirubină, facilitând eliminarea lor prin urină și scaun. În timpul ședințelor de fototerapie, bebelușul poartă doar scutecul și niște protecții pentru ochi.
De asemenea, medicul va recomanda asigurarea unei nutriții adecvate, pentru a preveni pierderea în greutate. În cazuri mai severe sau în cazul icterului patologic, poate fi necesar un tratament suplimentar, cum ar fi administrarea intravenoasă de imunoglobuline sau chiar transfuzii de sânge.
În cazurile în care există o incompatibilitate sangvină între mamă și nou-născut, în sângele bebelușului sunt prezenți anumiți anticorpi primiți de la mamă și îndreptați împotriva celulelor roșii. Imunoglobulinele sunt niște proteine capabile să scadă nivelul de anticorpi și să reducă necesitatea unei transfuzii sangvine. Totuși, există și cazuri rare, când icterul nu răspunde la niciun tratament, iar transfuziile devin necesare. În cadrul acestei proceduri, mici cantități de sânge ale nou-născutului sunt înlocuite cu sânge de la un donator, diluând astfel cantitatea de bilirubină și anticorpii.
Prevenirea cazurilor de icter neonatal fiziologic poate fi dificilă, deoarece este un proces natural. Este indicată hrănirea frecventă a bebelușului, mai ales în decursul primei săptămâni de viață, de 8-12 ori pe zi în cazul nou-născuților cu alăptare la sân și administrarea a 30-60 ml de lapte praf odată la 2-3 ore pentru cei hrăniți cu acest tip de lapte.
Monitorizarea atentă a nivelurilor de bilirubină și identificarea rapidă a cauzelor icterului pot ajuta la prevenirea complicațiilor grave. În cazul unor factori de risc cunoscuți, consultațiile medicale regulate și tratamentul prompt pot fi benefice pentru evitarea problemelor legate de icter.
Maternitatea SANADOR face parte din Spitalul Clinic SANADOR, cel mai mare spital privat multidisciplinar din țară. Datorită dotărilor de ultimă generație și echipei medicale foarte bine pregătite și experimentate, micuții care vin pe lume primesc cele mai bune îngrijiri pe Secția de Neonatologie. Aici, ei sunt monitorizați permanent și primesc tot suportul necesar în cazul în care dezvoltă icter.
De asemenea, la Maternitatea SANADOR, nou-născuții beneficiază de consulturi multidisciplinari și de screening neonatal extins.
Programare online
Rezultate analize
+4.021.969.969
