Holera

Ce este holera

Holera este o afecțiune diareică acută secretorie, cauzată de bacteria Vibrio cholerae. Boala este caracterizată prin pierderea unui volum mare de lichide, cu dereglări electrolitice serioase, care pot evolua spre șoc hipovolemic și deces în câteva ore, prezentând astfel un real pericol. SANADOR asigură pacienților îngrijire adaptată nevoilor individuale, precum și acces la tehnologii avansate pentru diagnosticarea și tratamentul eficient al bolilor infecțioase.

Afecțiunea poate fi asimptomatică sau de formă ușoară, însă există și varianta severă. La nivel mondial, sunt estimate până la patru milioane de cazuri pe an.

Vibrionul holeric este identificat în urma unor teste de laborator.

Infecția este transmisă pe cale fecal-orală, prin intermediul vibrionului holeric, o bacterie Gram-negativă facultativ-anaerobă în formă de virgulă. Germenele a fost descris prima dată în 1854 de medicul italian Filippo Pacini, în timpul unei epidemii de holeră din Florența. La câțiva ani distanță de Pacini, în India anului 1883, Robert Koch realiza a doua identificare a infecție cu Vibrio cholerae, stipulând teoria germenilor în defavoarea teoriei „miasmei bolii ”.

Spre deosebire de alte boli infecțioase, holera încă reprezintă o problemă mondială de sănătate publică, deși există metode eficiente de prevenție și de tratament. Motivul principal este cel de origine socio-economică, holera apărând în condiții de igienă precară, la care este adăugată o rețea sanitară deficitară, greu încercată de calamități și crize umanitare.

La SANADOR beneficiezi de analize și investigații necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cauze și factori de risc pentru infecția cu Vibrio cholerae

Infecția cu Vibrio cholerae este cauzată în principal de consumul de apă și alimente contaminate, în special fructe de mare crude sau insuficient preparate termic, precum și de contactul direct cu materii fecale infectate.

Vibrionul holeric este un scurt bacil gram-negativ, curbat (similar unei virgule), mobil, aerob, facultativ anaerob care variază între 1-3 µm lungime și 0,5-0,8 µm în diametru și care produce o proteină numită enterotoxină. Aceasta stimulează secreția unei soluții electrolitice izotonice de către mucoasa intestinului subțire. Omul este singura gazdă naturală cunoscută pentru vibrionul holeric. După ce penetrează mucoasa intestinală, colonizează stratul epitelial al intestinului și secretă toxina holerică.

Deși sunt identificate mai mult de 200 de serogrupuri de vibrion holeric, serogrupul O1 și O139 sunt principalele asociate cu epidemia de holeră. O1 este responsabil pentru toate focarele recente, iar O139 provoacă focare sporadice, în special în Asia. Nu există diferență etiologică între cele două. Vibrionul holeric este găsit în alimente (în mod special crustacee) și în apa slab dezinfectată.

Bacteria este răspândită pe cale fecal-orală, așadar este endemică în zonele asociate cu o igienă inadecvată a alimentelor și a apei. În prezent, holera este endemică în aproximativ 50 de țări, în special în Asia și Africa. Incidența este legată de distribuția sezonieră, în funcție de sezonul ploios din regiune.

Epidemiile pot fi răspândite cu implicarea altor părți ale lumii, inclusiv America de Sud și Centrală. Propagarea epidemiilor este realizată prin introducerea speciei într-o regiune nouă, cu un colaps al igienei și al serviciilor de sănătate.

Riscul de infectare este amplificat de mai mulți factori, incluzând:

Condiții de trai și sisteme sanitare precare,
Lipsa accesului la apă potabilă curată și educația sanitară precară,
Clima caldă și umedă, și densitatea mare a populației,
Grupa sangvină O, sistemul imunitar slăbit sau aclorhidria,
Condițiile de trai în zone de risc sau tabere de refugiați,
Igiena personală deficitară și obiceiurile alimentare nesigure,
Scăderea acidității gastrice (cum sunt cazurile de aclorhidrie, utilizarea inhibitorilor pompei de protoni și a antihistaminicelor, istoric de vagotomie),
Călătoria în zone endemice fără luarea măsurilor preventive adecvate.

Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Cum se transmite holera

Există factori de mediu și de gazdă ce par a juca un rol în transmiterea holerei.

Vibrio cholerae este un organism de apă sărată, ecosistemul marin este habitatul său principal unde trăiește în asociere cu planctonul.

Holera are două rezervoare principale - oamenii și apa. Infecția este rar izolată de la animale, iar animalele nu joacă un rol în transmiterea bolii. Există infecție primară și secundară.

La om, infecția primară este dobândită întâmplător. Riscul este stimulat de creșterile sezoniere ale numărului de organisme, probabil în asociere cu schimbările de temperatură ale apei și proliferarea algelor. Transmiterea secundară are loc prin răspândirea fecalo-orală, contact interpersonal, apă și alimente contaminate.

O astfel de transmitere secundară are loc de obicei în gospodării, dar poate avea loc și în spitale, unde pacienții cu holeră sunt tratați. Ratele de infecție sunt mai ridicate în comunitățile în care apa nu este potabilă și standardele de igienă personală și comunitară sunt scăzute.

Odată ingerat, Vibrio cholerae va coloniza intestinul subțire. Prin intermediul flagelilor, se deplasează prin mucus și ajunge la peretele intestinal. Aici, în urma unor procese chimice, endotoxina va produce hipersecreția de clor, bicarbonat, sodiu și potasiu. Secreția acestor electroliți extrage apa din celulele intestinale și va provoca diaree.

Susceptibilitatea gazdei este afectată de expunerea anterioară la organism. Persoanele, în special adulții pot avea anticorpi vibriocizi formați din întâlnirile anterioare cu organismul. Imunitatea este dependentă de serotipul organismului întâlnit anterior. Atacurile de V cholerae 01 nu conduc la imunitate împotriva V cholerae 0139.

Adulții sunt mai rar simptomatici decât copiii, iar a doua infecție bacteriană apare rar sau este o formă ușoară. Excepție fac copiii alăptați, care sunt protejați împotriva formelor grave, prin reducerea expunerii și datorită anticorpilor împotriva holerei, obținuți din laptele matern.

Deoarece este un organism sensibil la acid, infectarea unui adult sănătos necesită o doză mare de inoculare.

La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Semne și simptome de holeră

Perioada de incubație pentru holeră este de una până la trei zile. Poate evolua sub forma unui episod ușor și necomplicat de diaree sau ca o boală fulminantă, potențial letală.

Manifestările clinice includ:

Diareea - Caracteristica holerei este diareea apoasă, abundentă. Simptomele încep cu apariția bruscă a unei diaree apoasă nedureroasă, care poate deveni voluminoasă în scurt timp și care este adesea urmată de vărsături. Volumul scaunelor este mai mare decât în alt tip de diaree de cauză infecțioasă. Pacienții cu boală severă pot avea un volum al scaunelor de peste 250 ml/kg greutate corporală într-un interval de 24 de ore. La începutul evoluției bolii, scaunele pot conține materii fecale însă scaunul caracteristic holerei este un lichid alb opac, nedureros, adesea descris ca având un aspect de „apă de orez” (aspect și consistență).
Greață și vărsături - Sunt o manifestare proeminentă a holerei, dar nu sunt frecvente. La debutul afecțiunii sunt cauzate de scăderea motilității gastrice și intestinale pentru ca la final să fie secundare acidemiei. Pacientul poate prezenta durere abdominală, probabil din cauza distensiei buclelor intestinului subțire ca urmare a volumului mare de secreții intestinale. Pacientul este de obicei afebril. Majoritatea infecțiilor cu Vibrio cholerae sunt asimptomatice. Diareea ușoară până la moderată poate fi dificil de diferențiat față de alte cauze de gastroenterită. Specialiștii apreciază că 5% dintre pacienții infectați vor dezvolta holeră gravis, exprimată clinic prin diaree apoasă severă, vărsături și deshidratare.
Deshidratarea – În lipsa tratamentului, diareea și vărsăturile duc la deshidratare izotonică (pierderea de apă proporțională între cele trei compartimente ale corpului intracelular, intravascular și interstițial). Diminuarea severă de apă și de electroliți duce la sete intensă, oligurie (reducerea cantității de urină), crampe și slăbiciune musculară, necroză tubulară acută și insuficiență renală, precum și la pierderea marcată a turgescenței țesuturilor, cu aspect de ochi înfundați și piele ridată.

În lipsa tratamentului, holera poate duce la colaps circulator cu cianoză și stupoare, șoc și deces. Deshidratarea evoluează cu o rapiditate remarcabilă, la câteva ore de la debutul simptomelor, contrastând puternic cu orice altă infecție provocată de agenți enteropatogeni.

Semnele clinice ale holerei sunt corelate cu volumul pierdut de lichide, după cum urmează:

3-5% pierdere din greutatea corporală (normală) - sete excesivă;
5-8% pierdere din greutatea corporală - hipotensiune posturală, oboseală, tahicardie, slăbiciune musculară, mucoase uscate;
pierdere peste 10% din greutatea corporală - oligurie, ochi sticloși sau înfundați, fontanele înfundate (la sugari), puls slab, subțire sau absent, piele ridată, somnolență și comă.

Holera sicca este o formă rară și severă de infecție cu bacteria Vibrio cholerae exprimată clinic prin ileus și distensie abdominală, ca urmare a eliberării masive de lichide și electroliți în ansele intestinale dilatate. Mortalitatea este ridicată, pe fondul toxemiei apărută anterior diareei și vărsăturilor. Din cauza prezentării atipice, nu este diagnosticată ca o formă de holeră.

Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Complicațiile provocate de holeră

Complicațiile sunt serioase și complexe de la deshidratare, necroză tubulară acută, insuficiență renală, hipotensiune arterială severă și deces.

Alte complicații pe care le poate provoacă holera, sunt:

probleme neurologice (convulsii, delir și în cazuri severe comă);
probleme cardiace (aritmii, colaps cardiovascular);
probleme respiratorii (pneumonie, dificultăți respiratorii, edem pulmonar);

La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Diagnosticul de holeră

Diareea caracteristică (de volum mare) și călătoria într-o zonă endemică pot fi suficiente pentru un diagnostic.

Conform definiției dată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), un caz de holeră este suspectat atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

într-o zonă în care nu se cunoaște prezența holerei, un pacient în vârstă de 5 ani sau mai mult prezintă deshidratare severă sau decedează din cauza unei diaree apoasă acută;

într-o zonă în care s-a observat o epidemie de holeră, un pacient în vârstă de 5 ani sau mai mult dezvoltă diaree apoasă acută, cu sau fără vărsături.

În zonele endemice, confirmarea biochimică și caracterizarea sunt de obicei inutile. Dacă totuși este necesară identificarea organismului, medicul recomandă examinarea microscopică directă a scaunului (inclusiv examinarea în câmp întunecat), asociat colorației Gram, cultură (poate fi îmbunătățită prin utilizarea de medii selective cu un pH ridicat care suprimă creșterea microflorei intestinale, permițând în același timp multiplicarea V. cholerae) și identificarea serotipului și biotipului.

Holera este diagnosticată prin teste specifice de laborator.

Pot fi utilizate teste rapide pentru identificarea antigenului O1 sau O130 în probele de scaun. Pentru identificarea infecție cu Vibrio cholerae, au fost dezvoltate teste de reacție în lanț a polimerazei (PCR), cu un grad ridicat de sensibilitate și specificitate.

Deși pot fi luate în considerare alte diagnostice diferențiale de gastroenterită, este puțin probabil confundarea tabloul clinic al holerei cu orice altă boală. Acest lucru este valabil mai ales la adulți, la care nicio altă boală infecțioasă nu provoacă o deshidratare atât de profundă și atât de rapidă.

Vino la SANADOR! Sună la 021.9699!

Tratamentul pentru holeră

Cheia de boltă în tratamentului holerei este refacerea urgentă a fluidelor în funcție de gradul de depleție a volumului. Rehidratarea este realizată în două faze: rehidratare și menținere. Scopul rehidratării este restabilirea stării normale de hidratare, care nu trebuie să dureze mai mult de 4 ore. În cazul unor pierderi volemice între 5% și 10% din greutatea corporală, este utilizată soluția de rehidratare orală.

Scopul fazei de menținere este întreținerea stării normale de hidratare prin înlocuirea pierderilor continue. Studiile clinice au arătat că soluția de rehidratare orală pe bază de orez poate scurta durata diareei și cantitatea de materii fecale pierdute.

În caz de urgență, poate fi preparat la domiciliu o soluție formată dintr-un litru de apă, amestecată cu șase lingurițe de zahăr și o jumătate de linguriță de sare. O jumătate de cană de suc de portocale sau piure de banane pot furniza potasiu.

Pentru pacienții în șoc hipovolemic sau cu o pierdere volemică mai mare de 10% din greutatea corporală, pot fi administrate lichide intravenoase. În primele trei ore trebuie administrate aproximativ 100 ml/kg de ringer lactat. Tratamentul prompt cu fluide, în cazul holerei severe poate reduce mortalitatea de la peste 10% la mai puțin de 0,5%.

De asemenea, terapia antibiotică, ghidată de rapoartele de susceptibilitate poate reduce volumul diareei la pacienții cu holeră severă și poate scurta perioada excreției Vibrio cholerae O1. Oprirea diareii are loc de obicei în 48 de ore, scurtând astfel perioada de spitalizare.

Tratamentul antibiotic este indicat pacienților sever deshidratați, cu vârstă de peste 2 ani și este inițiat după ce pacientul a fost rehidratat (de obicei în 4-6 ore) și vărsăturile au încetat. Acest tratament este administrat de obicei timp de 3-5 zile. Rezistența este frecventă în anumite zone și, prin urmare, terapiile alternative includ macrolide.

Ghidul OMS pentru gestionarea holerei, în cazul unui pacient cu suspiciune de holeră este următorul:

Evaluarea deshidratării,
Rehidratarea pacientului și monitorizarea frecventă, apoi reevaluarea stării de hidratare,
Menținerea hidratării, înlocuirea pierderilor continue de lichide până la încetarea diareii,
Administrarea unui antibiotic oral pacientului cu deshidratare severă,
Hrănirea pacientului - odată ce vărsăturile au încetat, alimentația pacientului infectat cu vibrionul holeric va relua hrănirea cu o dietă normală. Sugarii și copii mici vor continua alimentarea prin alăptare.

Malnutriția după infecție nu este o problemă majoră (cum se întâlnește în cazul infecțiilor cu Shigella sau rotavirus).

Anorexia nu este persistentă, iar activitatea enzimatică intestinală rămâne intactă după infecție, absorbția intestinală a nutrienților este aproape normală. Deci nu există niciun argument pentru a refuza alimentația pacienților cu holeră.

Un alt tip de tratament eficient este vaccinul CVD 103-HgR -Vaxchora, PaxVax, un vaccin împotriva holerei, compus din V cholerae O1 atenuat, preparat prin ADN recombinant. A fost testat în țările industrializate și în țările în curs de dezvoltare care au holeră endemică, epidemică, slabă sau deloc. Este foarte protector împotriva holerei moderate și severe, foarte bine tolerat și extrem de imunogen. Rata și amploarea excreției vaccinului este minimă.

Acest vaccin este indicat persoanelor cu vârsta cuprinsă între 2 și 64 de ani care călătoresc în zone infectate cu holeră. Oferă protecție împotriva V. cholerae O1, reducând șansele de diaree moderată și severă cu 90%, la 10 zile după vaccinare și cu 80% la 3 luni după vaccinare. Nu este cunoscută eficacitatea acestui vaccin mai departe de 3 până la 6 luni. În decembrie 2020, vaccinul a obținut aprobarea pentru utilizarea la copii cu vârsta de până la 2 ani.

La nivel internațional sunt disponibile pentru utilizarea la copii și adulți trei vaccinuri orale cu germeni morți. Acestea asigură o protecție de 60-85 % timp de 2 până la 3 ani. Necesită două doze, iar dozele de rapel sunt recomandate după 2 ani pentru persoanele cu risc permanent de holeră. Acestea sunt:

Un vaccin monovalent împotriva diareii și holerei călătorilor (Dukoral) - conține bacteriile V. cholera O1 și El Tor precum și o cantitate mică de subunitatea b -toxină holerică nontoxică. Înainte de administrare trebuie amestecat în lichid tampon (pachetul tampon este dizolvat în 150 ml de apă rece).
Două vaccinuri bivalente (ShanChol și ORCVAX ) - ambele conțin serogrupuri O1 și O139 de V. cholera, nu au componente adăugate și nu necesită ingerarea de lichide în momentul vaccinării.

Conform recomandărilor Comitetul consultativ privind practicile de imunizare pentru utilizarea vaccinului împotriva holerei, adulților (cu vârsta între 18 și 64 de ani) este recomandată primirea unei doze de vaccin liofilizat împotriva holerei CVD 103-HgR (Vaxchora) înainte de a călători în zone cu transmitere activă a holerei. Administrarea unei singure doze, ideal cu 10 zile înainte de a călători într-o zonă endemică. Este esențială evitarea administrării de antibiotice orale sau parenterale în cele două săptămâni anterioare administrării vaccinului pentru holeră de către beneficiari.

Programează-te la SANADOR și ai grijă de sănătatea ta!

Cum poate fi prevenită holera

Conform recomandărilor CDC, holera poate fi prevenită prin respectarea unor măsuri stricte de igienă, precum:

spălarea frecventă a mâinilor cu săpun înainte, în timpul și după prepararea alimentelor, înainte și după consumarea alimentelor sau hrănirea copiilor, după folosirea toaletei, după igiena copilului (ex ștergerea fundului), după ce aveți grijă de o persoană bolnavă de diaree, dacă nu există acces la săpun și apă potabilă, poate fi folosit un dezinfectant pentru mâini pe bază de alcool (cel puțin 60% alcool);
consumul exclusiv de apă potabilă sigură sau fiartă - Folosirea apei îmbuteliată și sigilată atât pentru consum, cât și pentru spălarea dinților, spălarea și prepararea alimentelor, pentru gheață sau băuturi. Dacă apa îmbuteliată nu este disponibilă, va fi utilizată apa care a fost corect clorinată, filtrată sau fiartă ( timp de 1 minut și depozitată în siguranță într-un recipient curat);
evitarea consumului de alimente crude sau neprelucrate termic;
folosirea instalațiilor sanitare adecvate;
este esențială gătirea completă a alimentelor, în special a fructelor de mare, spălarea temeinică a fructelor și legumelor cu apă curată, și evitarea consumului de alimente sau băuturi de la vânzătorii stradali în zonele cu risc ridicat;
curățarea (cu săpun și apă sigură) și dezinfectarea ustensilelor de bucătărie și a zonelor în care sunt preparate, uscarea completă a acestora. Realizarea băilor și spălarea hainelor sau scutecelor la 30 de metri de sursele de apă potabilă. Toaletele și suprafețele contaminate cu dejecții trebuie curățate și dezinfectate folosind o soluție de săpun, apoi dezinfectați (1 parte de înălbitor de uz casnic la 9 părți de apă). După terminare, apa cu săpun și soluțiile de dezinfecție vor fi eliminate turnându-le într-o canalizare, toaletă sau latrină. Cârpele murdare pot fi curățate cu apă caldă și săpun și lăsate până la uscarea completă. Spălarea din nou pe mâini cu săpun și apă sigură după curățare și dezinfectare.
vaccinarea poate oferi o protecție suplimentară pentru persoanele care călătoresc în zone endemice.

În cazul persoanelor care călătoresc des și în zone endemice, următoarele recomandări pentru turiști și călători pot fi de ajutor:

Evitarea mâncării călduțe - Mâncarea rece trebuie servită rece, iar mâncarea caldă trebuie servită caldă. Asigurarea că mâncarea caldă este aburindă, iar mâncarea rece este răcită.
Alimente uscate sau ambalate - Majoritatea germenilor au nevoie de un mediu umed pentru a se dezvolta, astfel încât alimentele care sunt uscate (ex chipsurile) sunt de obicei sigure. Alimentele în recipiente sigilate din fabrică ( conservele de ton sau biscuiții ambalați) sunt de obicei sigure dacă nu au fost deschise sau manipulate de o altă persoană.
Alimente crude - evitarea consumului de alimente crude. Fructele sau legumele pot fi mai sigure dacă sunt decojite de către persoana care le consumă sau dacă sunt spălate în apă îmbuteliată sau dezinfectată.
Evitarea fructelor sau legumelor gata tăiate, salatele proaspete, condimentele și alte sosuri proaspete preparate din fructe sau legume crude.
Evitarea consumului de carne sau fructe de mare crude, inclusiv cele „gătite” cu suc de citrice, oțet sau alt lichid acid.
Evitarea consumului de carne de animale sălbatice - Bushmeat face referire la vânatul sălbatic local, în general animale care nu sunt consumate în mod obișnuit în Occident (liliecii, maimuțele sau rozătoarele). Carnea de animale sălbatice poate fi o sursă de răspândire a bolilor de la animal la om (ex Ebola).
Evitarea consumului de apă de la robinet ( în țările în care apa de la robinet ar putea fi contaminată) - evitarea înghițirii apei atunci când persoana este la duș. Spălarea dinților cu apă îmbuteliată sau dezinfectată. Apa de la robinet poate fi dezinfectată prin fierbere, filtrare sau tratare chimică.
Utilizarea toaletelor sau instalațiilor sanitare gestionate în siguranță și spălarea mâinilor cu săpun și apă (filtrata/potabilă) după fiecare mers la baie.
Evitarea utilizării cuburilor de gheață, în cazul unor destinații cu acces limitat la apă curată sau unde există îngrijorări cu privire la contaminarea apei potabile.
Consumul băuturilor carbogazoase în sticle sau cutii (sucurile sau apa minerală) sunt de obicei sigure. Bulele indică faptul că sticla a fost sigilată la fabrică și nu a fost modificată.
Consumul de cafea sau ceai fierbinte ar trebui să fie sigur dacă sunt servite fierbinți. Este sigur să le lăsați să se răcească înainte de a fi băute. Laptele pasteurizat într-o sticlă sigilată este de obicei sigur de băut.
Este foarte important ca femeile însărcinate sau persoanele cu un sistem imunitar slăbit să evite laptele, brânza și iaurtul nepasteurizat.
Evitarea sucurilor proaspete stoarse de fructe (sucul fresh) și băuturile care conțin gheață.

Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții beneficiază de consultații oferite de medici cu expertiză în boli infecțioase, și de analize de laborator precise, efectuate în Laboratoarele SANADOR, dotate cu echipamente moderne și performante.

În funcție de simptomatologie și de recomandările medicale, pacienții beneficiază de o abordare personalizată, care poate include consultații complementare de gastroenterologie, având în vedere că această boală afectează în principal sistemul digestiv, precum și monitorizare atentă a dezechilibrelor electrolitice caracteristice acestei infecții.

Tratamentul este personalizat pe baza rezultatelor analizelor, pentru obținerea celor mai bune rezultate și prevenirea riscului de recidivă a infecției. În cazurile grave, pacienții beneficiază de internare în spital, pentru monitorizare atentă și tratament intensiv. Urgențele medicale sunt gestionate prompt în Compartimentul de Primiri Urgențe de la Spitalul Clinic SANADOR, singurul din sistemul medical privat din România.

Sănătatea ta, prioritatea noastră. Programează-te acum la SANADOR!